Vecina de Blog

Numerati

2011-04-27T22:47:00.004+03:00

Stephen Baker iti propune, la editura Publica sa faci cunostinta cu Numerati, "ei deja te cunosc". Este vorba de iluminatii datelor personale (nu numai cele pe care le postam pe Internet) si care sunt un fel de noua elita.
El incepe cu exemplul angajatului, care desigur ca poate fi rasverificat inainte de a fi recrutat. Adevarata monitorizare incepe dupa angajare, cand Numerati inventeaza tot felul de proceduri pt a masura eficienta lucrului la calculator, unde intimitatea este egala cu 0.
In calitate de cumparator, oamenii sunt de asemenea extrem de monitorizati, nu in sensul ca se stie despre noi personal ce cumparam, ci se extrag datele demografice atat de dragi marketerilor, cu fiecare click facut. Votul poate intra tot la categoria achizitii, asa ca si comportamentul electoral este bine masurat. In functie de informatii care aparent nu au legatura cu politica, Numerati ne impart in categorii care le faciliteaza munca: vor sti pe cine pot convinge sa aleaga tabara lor.
Chiar si bloggerile sunt analizate din punct de vedere al continutului, existand deja instrumentele necesare. Un alt domeniu de aplicare este cel antiinfractional sau de aparare (contra teroristilor), dar aici trebuie sa mentionez ca riscul este ca "the bad guys" sa foloseasca mai bine noile date.
In privinta medicinei, asa cum vedem in filmele americane, cu cat exista mai multa aparatura care sa dea indicii cantitative despre orice se intampla in corpul nostru, cu atat mai bine. Iar cireasa de pe tort este noua posibilitate de a gasi iubitul ideal pe Internet, indicand preferintele in site-urile de matrimoniale.
In final, Baker combate 3 mituri:
1. Lumea e impartita in oameni ai cifrelor si oameni ai literelor.
2. Numerati ne controleaza. Pot face ce vor cu noi.
3. Cei care vor stapani cifrele vor castiga toti banii.

Ce ar face Google?

2011-04-27T22:19:00.003+03:00

WWGD? este o referinta la intrebarea What would Jesus do?, populara printre crestinii americani, dar si printre cei care fac misto de ei. Jeff Jarvis este un blogger care a avut o experienta neplacuta cu Dell si a scris despre asta, atragand atentia companiei care a invatat the hard way ca motoarele de cautare ii pot face rau (daca merita asta).
Asa ca Jeff s-a hotarat sa scrie despre cum ar trebui sa gandim cum totii ca Google, mai ales oamenii de afaceri (ne putem considera antreprenori doar prin prisma faptului ca ne vindem pe noi prin "personal branding").
Jeff ne anunta ca viitorul apartine companiilor mici, ceea ce este greu de crezut. Totusi, economia se deschide intr-adevar spre modelul "darului" (open source) si pentru a avea succes industria trebuie sa exploateze nise tot mai obscure - the long tail. Jeff mai scrie si ca intermediarii sunt tot mai inlaturati din cauza Google (de ex ne planificam vacanta fara agentul de turism), dar ceea ce se poate observa e ca au rasarit o serie de experti in marketing online care tot un tip de intermediari sunt.
In continuare, Jeff ne da o serie de exemple de moduri in care mentalitatea descrisa poate fi aplicata in diverse sectoare private. Cat despre institutiile publice, el crede ca tocilarii vor ajunge in sfarsit la putere, iar educatia se va democratiza.
Conform lui Jeff, doar Dumnezeu si Apple par a fi dincolo de Google. Alaturarea nu este spontana: spre deosebire de modelul rational Google, Apple promoveaza un adevarat cult al carui guru este Jobs, iar cumparatorii sai au un oarecare comportament de sectanti.

Noi-gandim

2011-02-14T14:38:00.009+02:00

Noi-gândim este o carte ce prezinta un nou tip de etica, bazat pe platformele de colaborare ca Youtube, aflat în conflict cu tentativele de îngrădire a creativității (cazul Chinei). Consumatorii de rețele online vor sa ia parte, conform autorului Charles Leadbeater, la procesul de colaborare creativă cu motto-ul gândim deci existăm.
Pentru ca această colaborare să fie creativă, grupurile trebuie sa fie eterogene (dpdv al competențelor și atitudinilor), iar indivizii independenți, pentru a se evita group think-ul. Numărul de combinații crește exponențial cu fiecare aptitudine nouă, ducând la posibilitatea ca mulțimile să fie inteligente.
Sistemul noi-gândim este o sinteză a mai multor tipuri de persoane cu mentalități diferite:
-fanatic al computerelor
-profesor universitar (împărtășire a ideilor și sistemul peer review)
-hippiot (scepticism față de autoritate)
-țăran (folosirea resurselor comune, transmiterea orală a culturii populare narative și muzicale - folclor lipsit de copyright).
Cultura noi-gandim conține astfel elemente preindustriale, antiindustriale si postindustriale. Gradele de noi-gândim variază și ele în funcție de domeniul de aplicație:
- 0 acolo unde cultura tradițională e încă utilă de ex medicina (fără amatori)
- scăzut acolo unde există participare, dar nu colaborare ex blogging, flickr
- mai mare in rețele sociale care pot fi folosite pentru acțiuni politice
- maxim ex. Wikipedia
Pentru a ilustra cu mai multe exemple, impactul este:
major – în massmedia și comunicații, cultură
mediu – în educație, administrație publică, comerț
mic – în agricultură, minerit, exploatarea petrolului
Cu alte cuvinte, inovatie de masa, nu productie de masa.

Wikinomics

2011-02-11T10:27:00.010+02:00

In cartea autorilor Don Tapscott si Anthony D. Williams sunt numeroase exemple de produse construite în afara unui cadru formal şi utilizate gratuit pe scară largă, cum ar fi sistemul de operare Linux şi browser-ul Firefox. Acestea aparțin generației net – cei născuți între 1977 și 1996, generație caracterizată de o cultura a generozității.
În această cultură, chiar și sistemul de clasificare (a informației) este democratizat, fiind botezat folcsonomie; criticii acuza noua generație de mediocrație – un tip de conducere antielitist. Totuși, nu orice activitate umane se pretează noii culturi. Există trei condiții pentru colaborare:
- obiectul trebuie să fie legat de informație/cultura (cost redus al colaborării)
- sarcinile să fie dezmembrate în părți mici la care indivizii pot contribui cu adăugiri mărunte și independent de alții (investiție minimă de timp și energie)
- costuri reduse de integrare în produsul finit, control al calității și leadership
Facebook era abia la inceput cand a fost publicata cartea (doi ani mai tarziu de lansare), dar deja autorii remarcau ca, dincolo de a fi o rețea socială, a devenit în timp sinonim cu Internetul, deoarece prin această platformă utilizatorii fac aproape tot ce se poate face online – de la cumpărături la citit ziare.

Necrologul de pe Facebook

2011-02-02T16:04:00.004+02:00

Ieri am primit vestea ca o prietena de pe Facebook a murit. Nu o cunosteam personal, aveam prieteni reali comuni, faceam parte din acelasi grup FB. Dar ce inseamna de fapt sa cunosti pe cineva - oare rudele ei care nu aveau cont FB o cunosteau mai bine decat am putut sa o cunosc eu virtual? Daca ar fi fost o adevarata prietena, probabil nu as fi scris aceste randuri detasat. Am ratat ocaziile in care as fi putut-o intalni, dar citindu-i (si mai mult ascultandu-i) feed-ul, am impresia ca ne-am fi inteles bine.

Cu putin timp in urma, am citit si vorbit despre ce se intampla cu contul de FB atunci cand cineva moare. A fost cazul unei femei care si-a anuntat sinuciderea, dar nici unul din cele cateva sute de prieteni nu a facut ceva concret ca sa o salveze (Google it). Persoana de care vorbesc se pare ca s-a sinucis aruncandu-se in fata metroului, o concluzie care mi se pare discutabila, dar nu am sa vorbesc aici de anchetele facute in Romania. In fond, doar pt ca o persoana scrie un status, nu stii cu adevarat ce-i in sufletul ei.

Ceea ce mi s-a parut frumos, in toata aceasta tragedie, a fost ca prietenii ei au postat pe pagina Ruxandrei o serie de mesaje - poezii, cantece, fotografii sau doar ganduri pe care i le-au dedicat. Cum ea a fost o persoana activa online, este posibil ca mai multe persoane sa fi scris despre acest deces, pe blogurile lor, decat in cazul unui om obisnuit. Dar ceea ce se poate observa este ca Facebook merge dincolo de viata...

Nu ai trimite cuiva mesaje pe messenger daca ai sti ca a murit - peretele FB e in schimb locul unde poti arata celorlalti ca ai tinut la persoana respectiva. Ce s-ar intampla daca persoana respectiva ar fi blocat mesajele celorlalti pe propriul perete? Probabil nu s-ar fi creat o comunitate de sustinere a celor care au suferit o pierdere, pentru ca intalnirile fizice sunt mai greu de organizat cand prietenii sunt in orase sau chiar tari diferite. Ne raspunde Yahoo ce s-ar intampla daca Zuckerberg ar muri

Wikileaks - critica criticii

2010-12-07T15:01:00.005+02:00

Paradoxal, Wikileaks a facut un bine statelor carora le-a publicat "secretele". Site-ul a tras un semnal de alarma cu privire la protectia informatiilor, iar daca acele documente au ajuns online, cu siguranta ca erau si in mana rivalilor (non)statali. Avand in vedere precedentele probleme de securitate a informatiei, un astfel de "incident" era emergent.

Cat despre dezvoltarea democratiei acum ca cetateanul are acces la lucruri pe care guvernul nu vroia sa i le spuna, situatia este ceva mai complexa. Heinrich Munkler, profesor de teorie politica la Berlin, avertizeaza ca difuzarea secretelor statale nu este tocmai benefica, in acest interviu.

Argumentele lui (cu exceptia celor ce tin de competitia internationala), pot fi rezumate astfel:
- nu tot ce se discuta la nivel inalt trebuie sa ajunga la urechile poporului, pentru ca acesta nu are competenta de a analiza diverse situatii; trebuie sa se faca diferenta fata de secretele care, tinute, duc la manipularea poporului - reprezentantilor unei democratii trebuie sa li se acorde increderea ca fac aceasta distinctie (iar aceasta incredere ar trebui sa fie mai mare decat in organizatii ca Wikileaks);
- masa de informatii fiind atat de mare, este imposibil pentru cetateni sa o filtreze, deci in loc sa "stim tot" si sa "discutam despre tot", trebuie sa acordam aceasta responsabilitate jurnalismului profesionist;
- posibilitatea de informare ii privilegiaza pe cei care au mai mult timp sa navigheze pe Internet sau mai multi bani pentru a angaja alti oameni sa faca asta - asa ca idealul egalitarist care legitimeaza Wikileaks nu va fi atins pe termen lung, ci mai degraba se va ajunge la un alt tip de oligarhie.

Iar acum, contraargumentele ce se pot aduce:
- increderea care trebuie acordata liderilor este oportuna doar in teorie, in practica s-a demonstrat ca de multe ori cei care ne conduc sunt incompetenti si corupti; linia subtire dintre ceea ce trebuie stiut si ce nu trebuie, nu ar trebui sa fie stabilita in mod arbitrar de autoritati
- masa de informatii produsa de jurnalismul traditional este de asemenea prea mare pentru a fi analizata fara filtre, dar ceea ce numim ziare bune sau emisiuni bune sunt pe cale de disparitie din cauza cerintelor "pietei"; Wikileaks a revitalizat practic jurnalismul investigativ, pentru ca cetatenii nu citesc neaparat de pe site ci urmaresc mass-media care acopera stirile despre Wikileaks
- mai mult timp la dispozitie (ceea ce este legat de mai multi bani) ii privilegiaza pe cetateni cu sau fara Wikileaks, chiar si intr-o democratie reprezentativa - de ex, pt ca au mai multe oportunitati de a se informa cu privire la candidati; acesta nu e un motiv de a delegitima democratia ca regim, pentru ca dincolo de posibilitate conteaza ceea ce fac oamenii efectiv: este alegerea lor daca isi consuma timpul citind documente clasificate sau urmarind filme.

Activismul online

2010-09-30T19:18:00.003+03:00

New Yorker a publicat un articol foarte interesant in care explica de ce "revolutiile nu vor fi tweetuite". Autorul, Malcolm Gladwell, face o paralela intre actiunile curajoase ale negrilor care au sfidat segregarea la inceputul anilor 60 in sudul american si "cauzele" de pe Facebook, care nu reusesc sa creeze o adevarata schimbare in bine.

El mentioneaza ca miscarile pentru drepturi civile din secolul trecut erau bine finantate, fata de donatiile pe Internet care sunt in medie de cativa centi/persoana si in plus erau organizate oarecum militareste, pe langa organizarea indisciplinata din actualele retele.

Totusi, organizare de retea, fara autoritate centrala, poate avea si avantaje, mai ales dpdv al impartasirii informatiei si difuzarea rapida a acesteia. De altfel, progresul tehnologiei comunicationale a facut posibile sau cel putin a extins impactul unor proteste cum ar fi cel al studentilor din Viena (care au ocupat universitatea pt a se opune schimbarilor ce ii dezavantajau).

Care e totusi diferenta dintre vechii protestanti care erau definiti prin cauzele lor si actualii activisti caracterizati mai mult prin canalul de comunicare folosit? Granovetter, cum s-ar zice, "a distinguished professor from a prestigious university", are o teorie care ar putea da o explicatie. Este vorba de legaturi puternice (intre rude, prieteni apropiate) si slabe (cunostinte) - persoanele cu mai multe legaturi slabe sunt de obicei avantajati in retea, ei fiind de obicei si gatekeepers (cei care fac legatura dintre 2 sau mai multe clustere).

Daca inainte vreme oamenii mergeau la un miting pt ca mergeau si prietenii lor cei mai buni, acum ei au mult mai multi prieteni (dar mai putin apropiati) pe retele sociale online; numai ca o simpla cunostinta nu te poate influenta sa faci foarte multe, de ex vei semna o petitie, pt ca e usor, dar nu mai mult.

Am fi tentati sa credem ca oamenii nu se mai implica atat de mult pt ca nu mai exista probleme la fel de grave, dar de fapt probleme sunt mereu, numai ca oamenii sunt pur si simplu mai apatici. Aparent, speranta ca Internetul sa revitalizeze cultura civica si participarea politica este doar un mod optimist de a privi lucrurile.

Elevi/studenti hiperconectati

2010-09-06T11:16:00.005+03:00

Unde sunt copiii de alta data?...Intr-un mail trimis de o profesoara catre o lista de cercetatori ai Internetului, aceasta se plangea ca studentii ei vin la cursuri inarmati cu iPads, netbooks, etc, ceea ce face ca atentia lor sa nu mai fie dedicata cursului.

In ziua de azi, tinerii au la ei macar un mobil de pe care pot trimite sms-uri in voie, fara ca profesorul sa observe. Cei mai dotati, chiar si in sarmana noastra tarisoara, au telefoane mai sofisticate de unde pot intra pe Facebook. Deci, chiar in situatia in care le-ar fi interzis laptopul, ei tot ar fi intr-o sesiune de multitasking; prin asta intelegand ca isi updateaza constant profilul ("sunt la curs, ce plictiseala") si se prefac ca scriu dupa dictare.

Dintotdeauna au existat studenti interesati de scoala si cei care, fara gadgeturi la dispozitie, si-au "gasit altceva de lucru"; la fel, au fost si vor fi inca profesori cu filozofia "timpul trece, leafa merge". Si este penibil cand ei citesc din niste foi ingalbenite, acum ca orice copil poate intra pe net ca sa gaseasca respectivele informatii si sa constate ca sunt usor depasite sau chiar eronate de-a binelea.

Dar exista si proesori care se chinuie sa fie la zi cu stiinta pe care vor sa o transmita si au pretentia (absurda, dupa unii) sa fie ascultati. Asa ca, ce se poate face? Exista varianta de a organiza seminarii in care elevii/studentii sa fie implicati activ, de obicei in proiecte de grup, iar metoda elearning pare sa fie destul de eficienta comparativ cu cea fata-in-fata.

Dar proiectele de grup pot fi o expresie a prostiei de grup (dincolo de pericolul parazitismului) daca nu se trece intai printr-o faza de citire/informare/invatare individuala - faza care este si ea evitata din cauza ca e mult mai atractiv mess-ul. Deci, odata cu invazia Internetului in vietile noastre, ar trebui regandite principiile educationale...din pacate, cei care decid curricula samd sunt in general batrani care nu folosesc calculatorul decat pt ca acum e obligatoriu sa ai macar o casuta de email.

Apologia plagiatului in era Internauta

2010-08-24T22:33:00.003+03:00

Nu de mult, discutand despre marele hit Alejandro al doamnei Gaga, am fost critica cu privire la lipsa ei de originalitate. Dar trebuie sa recunosc ca, tot ascultand muzica, vazand filme etc, incep sa vad din ce in ce mai multe referinte chiar si la artistii pe care ii consideram autentici. Cu cat inaintam in istorie, pare ca sursele de inspiratie sunt mai limitate. Acum ca "s-a facut totul" mai avem dreptul sa-i criticam pe cei care copiaza, in lipsa de ceva mai bun? Eu zic ca avem macar dreptul de a-i copia la randul nostru, dar asta face subiectul altor sedinte...

Cineva a facut atunci o comparatie intre plagiatul artistic si cel academic, iar intamplator am dat de curand peste acest articol care trateaza subiectul plagiatului in era digitala, intorcandu-l aproape pe toate partile:
- copiatul este mult mai usor acum datorita tehnicii ctrl c + ctrl v (pe de alta parte, si depistatul plagiatului este mai simplu)
- de multe ori studentii copiaza de pe site-uri ca Wikipedia pe care nu le citeaza deoarece nu sunt o sursa tipica scrisa de un autor, ci mai degraba informatii ce tin de cunoasterea comuna; de aceea, studentii nici nu se simt vinovati preluand cuvintele altora (asa cum s-ar simti daca ar avea in mana o carte adevarata)
- drepturile de proprietate intelectuala fac fata unor provocari imense in epoca actuala, in care studentii impartasesc muzica si filme online
- generatia actuala de tineri are o identitate diferita (fata de cea din anii '60 de exemplu) care presupune printre altele ca proiectele academice sunt privite doar ca sarcini ce trebuie indeplinite intr-un fel sau altul, doar pt o nota
- faptul de a remixa franturi din diferite materiale nu este o demonstratie de creativitate, ci de lene
- invatamantul preuniversitar nu pregateste bine viitorii studenti pentru rigorile citarii

Gerry McKiernan, care se ocupa de studiul plagiatului (iata ca si acesta este un subiect de cercetare), are totusi o perspectiva diferita. El face referinta, daca este intr-adevar ideea lui :) la zidul lui Hadrian, construit de romani pe teritoriul Angliei de azi, cu roci din zona respectiva. Dupa ce zidul a fost abandonat in decursul istoriei, oamenii locului au folosit o parte din ruine pentru a construi cladiri. Acesta este unul din multele exemple in care oamenii au folosit ceva vechi - fie ca e vorba de caramizi sau folclor - pentru a realiza ceva nou - monumente, muzica culta, etc.

In lumea Web 2.0, oamenii recreaza constant informatii noi din oceanul mediatic, astfel cultura noastra e caracterizata de un etern amestec participativ! Cu riscul de a ma repeta :), nu e nimic nou in asta, ci pur si simplu istoria se repeta mai accelerat din cauza/datorita existentei Internetului.

Fac parte dintr-o generatie care in liceu inca mai preda lucrari scrise de mana; presupun ca acest lucru este prost privit azi, chiar si in scoli generale. Cand eram liceeana, a aparut revolutionarul site referate.ro, de unde era atat de usor sa copiem...trebuia doar sa fim atenti sa nu scoatem exact acelasi referat, cum s-a intamplat in cateva situatii penibile.

Dar nu cred ca asta era vina noastra si nici macar a site-ului, ci mai degraba a profesorilor sau chiar a sistemului educational in general. Care era in fond rostul unui referat? Profesorii nu se asteptau la creativitate ci la reproducere, deseori aceasta fiind o metoda de evaluare mai facila pt ei. Pe de alta parte, cu resursele din sistemul preuniversitar, e de-a dreptul imposibil sa faci o adevarata cercetare. Singura modalitate de a fi original ar fi o proba de creatie literara. Dar imi amintesc ca trebuia ca si compunerile din scoala primara sa contina clisee din plin, care omorau orice farama de stil personal ai fi avut.

De-abia la facultate am invatat cu adevarat cum trebuie scrisa o lucrare; dar in ciuda faptului ca sunt avertizati, studentii continua traditia din clasa a V-a, cand "compuneau" un comentariu literar preluand un paragraf de ici si unul de colo...noi ne facem ca scriem, iar ei se fac ca citesc. Sa nu dam, deci, vina pe tehnologie.

Terorismul cibernetic

2010-07-21T21:57:00.004+03:00

Poate cineva sa ucida folosind un calculator? Nu in mod direct, de aceea ideea de terorism cibernetic pare un pic deplasata. In realitate, progresul tehnologiei muta locul bataliei in spatiul cibernetic.

Trebuie sa facem distinctia intre terorismul cibernetic pur, care se defineste prin atacuri asupra infrastructurilor critice ale unui stat, si folosirea Internetului de catre teroristi, care nu face decat sa le usureze comunicarea; aceasta comunicare pe Internet poate avea loc intre teroristi, ceea ce reduce riscul de a fi prinsi, sau poate avea loc o comunicare cu publicul, prin bloguri - fie ca este vorba de sustinatori fie un public general pe care teroristii incearca sa-l intimideze.

Terorismul cibernetic este strans legat de criminalitatea de pe Internet, pentru ca tehnicile de hacking sunt folosite pt obtinerea de fonduri ce finanteaza alte activitati teroriste mai periculoase, cum ar fi producerea sau achizitionarea de armament. Mai mult ca oricand, terorismul este o amenintare globala, nu mai putem spune ca este localizata undeva departe.

Dupa 11 Septembrie, cat si dupa atacurile de la Londra si Madrid, serviciile secrete din multe tari au intensificat cautarea posibililor teroristi pe Internet, in afara tehnicilor clasice de urmarire. Acest motiv a fost totusi mai mult un pretext pt a verifica mesajele transmise de oricine in mod privat, deoarece pana atunci Internetul era un "taram" pe care nu patrunsese inca guvernul. Alaturi de telefonie si posta traditionala, comunicarea online a ajuns sa fie monitorizata, asa cum Inteligenta dorea inca din anii 90.

Desigur, infrastructurile care depind acum de retele informatizate, cum ar fi cele fiscale sau de trafic aerian, nu sunt doar tinta atacurilor teroriste, ci deseori sunt sponsorizate de alte state, de ex China ataca frecvent SUA in acest mod. Dar cultura de securitate nu tine doar de stat si companii producatoare de softuri anti spyware, ci si de oamenii de rand, care trebuie sa inteleaga riscurile utilizarii neprotejate a Internetului si sa actioneze in consecinta.

Subveghere si catopticon

2010-07-09T00:44:00.005+03:00

Jean-Gabriel Ganascia propune termenul de Catopticon in locul Panopticului si preia ideea de sousveillance (supraveghere inversata) de la Steve Mann, pentru a descrie posibilitatile pe care tehnologia moderna le deschide in favoarea democratiei.

El pleaca de la distinctia spatiu public-spatiu privat pe care o facuse Hannah Arendt intr-o perioada a totalitarismelor. Daca in acea perioada oamenii se retrageau in sfera privata, din cauza ca orice dezbatere publica ar fi fost vazuta ca o tradare a telurilor fasciste, iata ca azi lucrurile s-au inversat. Prin dispozitive ca telefoane dotate cu camere foto/video si acces la Internet, sfera privata dispare in favoarea celei publice. Traim intr-o epoca exhibitionista, in care oamenii declara de buna voie ce fac si la ce se gandesc.

Cum se traduce aceasta schimbare in termeni politici? In mod normal, ar trebui ca democratia sa fie intarita prin cresterea transparentei, dar sfera publica - in sensul discutiilor despre "public affairs" - nu este de fapt promovata. Totusi, exista acum, mai mult decat oricand, posibilitatea controlului de jos in sus, deoarece este mai simplu pt un cetatean sa urmareasca ce fac autoritatile. In SUA s-a inceput deja implementarea Guvernului 2.0 prin site-uri ca acesta care arata unde merg banii publici.

O alta ipostaza a democratizarii generate de Internet este posibilitatea de a posta (pe bloguri, retele de socializare) informatii care in mod normal nu ar fi publicate de state sau mari trusturi media, desi aceasta este discutabila. Cu toata controversa legata de verificabilitatea jurnalismului amator, avem macar o dovada in plus ca traim intr-o societate in care toata lumea poate supraveghea pe toata lumea.

Pentru a generaliza, Ganascia introduce deci termenul Catopticon (catoptrica fiind un capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii), o "arhitectura" in care exista transparenta generalizata - nu doar a periferiei pentru centru, egalitate in sensul ca toti se pot urmari intre ei si comunicare transparenta posibila intre oricine si oricine.

Acest model lipsit de ierarhie este ideal, iar clasicele modele Panoptic inca mai rezista in locuri ca Coreea de Nord sau, mai limitat, in China. Mai mult, posibilitatile noastre cognitive sunt limitate; neputand urmari pe toti ceilalti 6 mld de oameni, ne focalizam pe cativa, iar idolii care reusesc sa atraga atentia multimilor au un avantaj important. In final, lupta pentru popularitate a unui site poate duce la spamdexing, ceea ce provoaca confuzie printre ceilalti internauti.

Un lucru care nu poate fi contrazis este insa faptul ca infractorii pot fi mai usor prinsi si pedepsiti atunci cand exista mai multi ochi care vegheaza, de aceea guvernul Regatului Unit acorda recompense pentru cei care urmaresc pe Internet imaginile filmate in locuri publice si descopera astfel "comportamente antisociale" (furt, vandalism etc), pe acest site.

Sa te porti mereu ca si cum toti te-ar putea vedea este pt unii un lucru dezirabil dpdv social, pt altii nu...Posibilitate sa fii urmarit de la distanta de partenerul de viata in timpul unei plimbari romantice cu altcineva, sau alta situatie asemenea, pare sa-i sperie pe unii, care isi vad amenintata libertatea personala. Dar se poate argumenta ca cei care simt nevoia sa se ascunda oricum nu sunt cu adevarat liberi.

In sprijinul piratilor digitali

2010-06-28T21:00:00.002+03:00

Termenul de pirat pt cei care descarca ilegal muzica/filme de pe Internet mi se pare nepotrivit. Sa iei din profitul potential al cuiva (cel pe care l-ar avea daca ai plati) nu este acelasi lucru cu un jaf obisnuit. Daca ar fi asa, ar trebui facuta ilegala infiintarea de noi firme, pentru ca asta reduce din profitul celor deja existente.

Modul nostru de gandire referitor la plata bunurilor este inca tributar unor vremuri in care bunurile erau de alta natura. De exemplu, muzica era doar live, iar in loc de cinema exista teatru. In aceste conditii, oamenii plateau pentru fiecare spectacol in parte. Acum, un artist este platit pt fiecare disc in parte, desi nu a muncit decat o data la inregistrarea acestuia. Muzicienii inca mai fac efortul de a canta in concerte, dar de multe ori doar ca sa-si promoveze albumul.

Este adevarat ca nu toti banii se duc la artisti, ci o mare parte intra in buzunarele actionarilor de la casele de productie. Acestia impun preturi mari pentru CD/DVD-uri, pt a-si recupera investitia (mai ales daca e vorba de filme/videoclipuri cu efecte speciale). Dar legile copyright-ului nu se opresc dupa ce s-a realizat profitul initial, ci teoretic ar trebui sa-l imbogatim in continuare pe Paul McCartney pt ce a compus acum mai mult de 40 de ani.

Mai mult, cu servicii ca Youtube se pot acum viziona filme si asculta muzica chiar in format HD, la orice ora (nu dupa programul stabilit de televiziuni/radio); atunci de ce sa mai cumpar "suplimentele" multimedia prin care ziarele si revistele se chinuie sa supravietuiasca, chiar daca sunt la pret redus?

Totusi, pirateria nu este atat de rea pt piata de entertainment asa cum sustin casele de discuri. De multe ori, copierea unor fisiere de pe Internet face ca acel material sa se ditribuie foarte rapid in toata lumea, sporind astfel notorietatea artistului. Astfel ca vanzarile nu scad de fapt, sau chiar in tari ca Romania, unde lumea nu prea cumpara muzica, oamenii platesc sa mearga la concerte pentru ca au ascultat intai gratuit albumele unei formatii. Cat despre filme, mersul la cinema este o experienta sociala placuta care nu poate fi inlocuita de vizionarea unui film pe calculator.

Acelasi lucru este in general valabil si pentru carti, dar preturile sunt in general mai mici si profiturile nu atat de mari; asta face ca oamenii sa cumpere in continuare hardcopies decat sa le descarce in Kindle. Oricum, bibliotecile nu au omorat librariile, asa ca in viitor ar trebui ca si alte forme de cultura sa fie disponibile celor care nu-si permit sa plateasca pentru ele.

Mitul liderului

2010-06-19T18:09:00.004+03:00

Jeffrey Nielsen a publicat in 2004 o carte neconventionala, "The Myth of Leadership". In aceasta, el sustine ca nu avem nevoie de fapt de lideri, ci ca "nevoia" de lideri in companii este doar pastrarea unui status-quo al organizarii bazate pe ierarhie.

Nielsen pleaca de la ideea ca multi oameni sunt nefericiti cu munca lor, iar unul dintre motivele absentei bucuriei care ar trebui sa le faca munca mai usoara este tocmai seful/sefa. Se stie faptul ca lipsa acordarii de responsabilitati poate cauza depresii angajatilor. Totusi, sunt managerii un rau necesar? Nielsen sustine ca nu, dand ca exemplu cateva companii de succes care sunt conduse in mod colegial.

Originile "mitului" liderului se pierd in negura preistoriei, cand in fiecare grup de oameni exista cate un "Mare Barbat" (un fel de mascul alpha), iar ceilalti, cu cat erau mai aproape de el, cu atat aveau o pozitie mai buna in grup. Cand oamenii au inceput sa se organizeze in triburi, lucrurile au evoluat, in sensul ca cel mai puternic barbat nu era neaparat cel mai mare/fortos, aparand rangurile sociale. De abia odata cu revolutia industriala a luat nastere structura organizationala piramidala si s-a ajuns la tipul de ierarhie care dainuie pana in zilele noastre (cu exceptia firmelor mici/start-up care inca mai au un lider central).

De-a lungul istoriei, au existat cateva momente care au influentat acest tip de gandire, printre care romanticismul, cu ideea de geniu, om superior facut sa-i conduca pe ceilalti (idealul lui Eminescu, care era si el un reactionar). De asemenea principiile management-ului lui Taylor mentionau clar distinctia intre creier - conducere si corp - muncitorii care nu faceau decat sa execute ordinele.

Aceasta logica a conducerii bazata pe ierarhie pleaca de la anumite supozitii: oamenii sunt facuti sa fie condusi, ei sunt lenesi din natura si trebuie supravegheati constant, angajatilor trebuie sa li se dea doar informatiile strict necesare, etc. Un exemplu literar este "Metamorfoza" lui Kafka - desi personajul care se transforma in gandac nu mai intarziase niciodata la serviciu, imposibilitatea lui de a ajunge la birou il face pe seful sau sa isi exprime adanca nemultumire...

Efectele acestui tip de gandire se pot observa la tot pasul, in firme mici si corporatii de asemenea: anagajatul nu-si permite sa vorbeasca sincer cu superiorii sai - care se cred buricul pamantului pt ca puterea corupe - si ajunge sa faca ce i se spune, fara sa se implice cu adevarat. Lui i se cere sa respecte doar proceduri, ceea ce ucide creativitatea de care firma ar putea beneficia.

Care este alternativa? Nielsen propune organizatia "peer-based". Aceasta nu este de tip laissez-faire, ci destul de dificil de implementat. Colegii, care sunt egali si care astfel pot comunica mai bine, trebuie sa se implice activ in luarea deciziilor, prin consilii. Nielsen mai mentioneaza si metoda conducerii prin rotatie - cumva modelul "The Apprentice" in care fiecare proiect are alt manager.

Cred ca acest model de munca fara lideri este un ideal, si este necesara o schimbare radicala de mentalitate pentru ca el sa se extinda in anumite domenii in care absenta ierarhiei este un tabu. Cu siguranta ca exista angajati care nu pot functiona, cel putin deocamdata, decat cu frica in san, altfel fiind in cel mai bun caz niste free riders.

Dar teoria lui Nielsen m-a facut sa ma intreb daca existenta unor lideri in alte activitati sociale este sau nu benefica...de ex, democratia reprezentativa este un relativ esec in Romania. Consider ca fara participare cetateneasca larga (cu ajutorul liantului social) nu se pot rezolva nici problemele locale, nici cele nationale. Mi-ar placea sa traiesc intr-un loc in care totul se rezolva de sus, ar fi mult mai simplu, dar e clar ca nu asta e tara in care sa se intample asa ceva.

In Franta, cainii nu umbla cu covrigi in coada

2010-06-11T16:11:00.007+03:00

De fapt, acolo cainii nu umbla decat in lesa, nu sunt liberi si "comunitari" ca in Romania. Ce popor egoist!...Dar, pentru cei care nu au ocazia sa vada Parisul, iata motive de a spune "strugurii oricum erau acrii"
Acest pasaj urat mirositor

Aceasta statie de metrou trista

Acest accident in plin centru

Iar pentru studentii care viseaza sa invete la Paris (la gat cravatei cum se leaga nodul), campusurile nu sunt tocmai hoteluri de o stea...Desi sunt mai igienice decat cele din Bucuresti, si mai izolate - unii ar vedea un dezavantaj aici - acolo se plateste destul de mult pt o camera ca asta

Cu bai comune ca astea, pline de afise care indeamna la pastrarea curateniei

Totusi, campusul pe care l-am vizitat avea cladiri frumoase si mult spatiu verde (cu flora, fauna, tot tacamul), ceea ce nu pot spune despre Regie. Deci nu e de mirare ca atrage mai multi studenti straini decat universitatile noastre :)

Abordarea capabilitatilor

2010-06-07T11:25:00.016+03:00

Amartya Sen a inventat conceptul de capabilitati, care pot fi considerate constructe sociale: legatura dintre reusite personale si valori comune. El a propus egalitatea de capabilitati, spre deosebire de teoria clasica a lui Rawls, care pleca de la egalitatea de resurse. Capabilitatile sau functiile posibile ale unei persoane pot fi reprezentate de vectori de ex ceea ce numim voce poate fi: reprezentare de catre sindicat, drept de participare la o demonstratie etc (mai multe dimensiuni ale aceluiasi concept).

Sen defineste functiile ca ceea ce alegem sa fim sau sa facem din multimea de capabilitati, care sunt rezultatul distribuirii resurselor, dar si a factorilor de conversie (personali, sociali, de mediu); astfel drepturile formale - ceea ce am putea - se transforma in drepturi reale. Este greu de aplicat ideea de libertate a lui Sen din teorie in practica pentru ca de ex un lucru poate ca nu este util acum pentru a dezvolta o capabilitate, poate fi ma tarziu.

Ca exemplu, libertatea de expresie este si o libertate de proces, nu doar de oportunitati. Dar ea poate fi impartita in libertati de proces si de oportunitati. O alta dificultate este ca resursele si factorii de conversie se pot suprapune (factorii de conversie pot fi inclusi in resurse). Acestea pot defini capabilitatile in mod diferit.

Sen critica preferintele adaptate la circumstante, cand ele ar trebui sa fie universale - de ex femeile "prefera" joburile part time pt ca altfel nu ar putea avea grija de copii, dar pe de alta parte spune ca lista capabilitatilor depinde de comunitatea democratica in care traieste cineva (este relativa). Se poate folosi modelarea pe computer pentru a crea scenarii contrafactuale si a descoperi alegerile care s-ar face fara constrangeri. Spre ex, perioada de somaj si suma oferita in timpul acestuia reprezinta constrangeri in termenii alegerii unui job.

Daca welfare state-ul de tip traditional ofera protectie personala impotriva deprivarilor (somaj, boala etc) sau suport institutional pt situatiile de schimbare a cursului vietii cum ar fi concediul de maternitate, perspectiva capabilitatilor largeste acest cadru. De ex, precaritatea de dinainte sau de dupa nasterea unui copil le face pe femei sa-si caute un job sigur chiar daca nu este cel pe care si-l doresc.

Serviciile publice nu sunt intotdeauna oferite de stat, ci si de piata, iar perspectiva capabilitatilor ofera un instrument de evaluare. Conform acestei perspective, politicile publice ar trebui sa garanteze libertatea individuala (de a face si de a fi), munca fiind un drept care le permite oamenilor sa obtina valoare din ceea ce fac.

Evaluarea politicilor sociale, prin prisma capabilitatilor pt munca, inseamna a stabili in ce masura acestea ofera o paleta mai larga de unde individul poate alege serviciul pe care il valorizeaza; ele pot fi evaluate prin metode cantitative - mai multe cazuri dar mai superficiale (analiza extensiva a unui esantion reprezentativ statistic) - cat si calitative - subiecti selectati din extensie si cazuri critice (analiza intensiva a unui esantion reprezentativ dpdv analitic).

Datele calitative obtinute din narare - detaliile pe care le dau oamenii in interviuri - arata ca preferintele noastre tin de trecutul nostru, cu alte cuvinte suntem dependenti de o anumita cale. Oamenii pot avea totusi reprezentari fanteziste ale trecutului, deci cercetatorii trebuie sa faca diferenta intre acestea si experienta efectiva; de aceea trebuie sa intre in detalii despre cum s-a intamplat ceva, pt ca oamenii de obicei nu inventeaza, dar pot omite anumite lucruri.

Revenind la sociologie ca disciplina, aceasta poate fi definita ca al treilea taram, undeva la mijloc intre indivizi si institutii, adica un camp al societatii. Este important deci sa ne amintim ca, pastrand doar rationalitatea economica, democratia s-ar transforma in dictatura.

Johnny got his gun

2010-05-29T16:57:00.003+03:00

Johnny got his gun e un film din '71, dupa o carte scrisa in '38 legata de primul razboi mondial. Desi e un film bun, el a trecut neobservat pana cand Metallica au facut videoclipul One in '89. Ca sa scurtam povestea, e din sec. XX.

Personajul principal e un tanar american ce isi pierde toate membrele si toate simturile in ultima zi a razboiului, fiind lovit de un proiectil pt ca trebuia sa ingroape un mort (superiorul lor nu suporta mirosul...); in razboi e mai ieftin sa amputezi decat sa vindeci, dar e curios cum a trecut de triere un om care practic nu mai avea fata: armata a facut un experiment, crezand ca el nu mai putea gandi. De fapt, in capul lui, barbatul traia un cosmar, pentru ca era prizonierul unui trup nelasat sa moara.

Totusi, simtea anumite vibratii ceea ce ii dadea informatii despre ce se intampla in jurul lui. Putea simti cand cineva il atingea si putea comunica cu ceilalti dand din cap (codul Morse). Ma intreb cum e mai rau: sa iti ramana aceste minime simturi desi asta nu ajuta pt ca ceilalti nu vor sa te asculte, sau sa fii complet paralizat?

E interesant de urmarit filmul mai ales pentru amintirile discutiilor dintre tata fiu cat si discutiile imaginare cu Iisus Christos. Dincolo de a fi antirazboi, acest film aduce argumente puternice in favoarea eutanasiei.

Adevarul e o chestiune de negociere

2010-05-18T14:53:00.005+03:00

Weekendul trecut s-a incheiat Festivalul de Film European la Bucuresti - un fel de Eurovision al filmului, daca Eurovision ar avea muzica buna. Singurul film pe care l-am vazut a fost Storm, un film nemtesc vorbit mai mult in engleza, dar si in sarba. De altfel, era normal sa fie cosmopolit, fiind vorba de Natiunile Unite si de un proces de la Haga.
Filmul arata cum in valtoarea intereselor mari (ex integrarea europeana) micile drame sunt neglijate, iar cei care ar trebui sa faca dreptate se pierd in hatisul birocratic. Mai multe despre acest film impresionant aici.

In ultimele zile am reusit sa termin si "Filozofie intr-un timp al terorii: dialoguri cu Jurgen Habermas si Jacques Derrida". Cartea trateaza problema atacurilor de la 11 septembrie dintr-o viziune diferita fata de discursul mediatic cu care suntem obisnuiti. Prin mass media, 11 septembrie a fost primul atac terorist cu adevarat global. Este totusi o linie subtire intre terorism, crima, razboi, lupta pentru independenta si alte concepte.
In primul rand este vorba de globalizare, care avantajeaza doar anumite tari si paturi sociale, atacand stilul traditional de viata. In acest context, atacurile asupra turnurilor gemene sunt probabil printre ultimele de acest gen, terorismul avand mai nou ca tinta infrastructura digitala, de care depind toate sectoarele.
Ori ca reconstruiesc ori ca deconstruiesc semnificatia acestui eveniment, este clar ca Iluminismul de pe vremea lui Kant nu a adus emanciparea prezisa. Traim tot intr-o lume a intolerantelor de tot felul, iar zone ce Orientul Mijlociu sau Balcanii inca mai sunt butoaie cu pulbere.

Era digitala (a lui Negroponte)

2010-05-11T16:14:00.005+03:00

Nicholas Negroponte stia despre ce vorbea in 1995, cand cei mai multi dintre noi nici nu folosisera un calculator, d'apai Internetul...El a prezis o multime de schimbari datorate noilor tehnologii, dintre care unele s-au adeverit, iar altele nu...inca. Probabil in anumite privinte a fost prea optimist, asa cum se declara singur, dar viziunea lui despre viitor nu este de tipul "revelatiei" lui Nostradamus; ea se explica si prin faptul ca Negroponte a fost unul dintre cei care au "creat" viitorul new media.

Ideea centrala a cartii este transportul bitilor in locul atomilor. El explica de ex viitorul jurnalismului prin sintagma Daily Me, un cotidian adaptat fiecarui cititor, iar astazi avem web feeduri care fac exact asta. Eu de pilda am "abonamentul" la cateva publicatii direct pe Facebook, de unde citesc ce ma intereseaza. Nu mai trebuie sa cumpar "hartia" pentru ca am informatia digitala, gratuita prin intermediul reclamelor la fel de digitale. Suntem in 2010 si deja ziarele se reprofileaza masiv spre online.

O alta schimbare ce ii poarta si numele, "the Negroponte switch", este trecerea de la eter (antene) la cablu in cazul televziunii si invers, de la cablu la wireless in cazul telefoniei. In cazul calculatoarelor, el prezice o interfata mai buna decat prin folosirea mouse-ului. Tehnologia touch screen exista din anii 70, ca si multe alte inventii care ni se par mai recente, dar ultimii ani au reprezentat un vizibil progres spre masificarea unor produse ca Iphone-ul.

Negroponte mai vorbeste si despre elearning, argumentand ca un calculator nu este folosit de copii doar pentru jocuri, ci pentru "invatare prin joc". In alta ordine de idei, el considera ca ideea de copyright e desueta si ca statele-natiune sunt modele care au fost utile la un moment dat, dar sunt depasite in era digitala. Persistenta nationalismelor de tot tipul l-ar putea contrazice, dar adevarul este ca ele nu pot sta in calea globalizarii (asa cum nu au oprit aparitia Uniunii Europene).

Pana la utopia unei lumi unite datorita Internetului de care suntem totusi mai aproape acum, aceleasi state-natiune inca mai incrimineaza file sharing-ul, dar despre asta cu alta ocazie...

Sa fumam cinstit ca sa scoatem tara din criza

2010-05-11T15:24:00.003+03:00

Cred ca toata lumea a observat panourile imense puse in locuri cheie ex Piata Unirii sau Romana, cele care ne explica ce frumoasa ar fi viata noastra daca nu ar exista niste nenorociti care fumeaza tigari netimbrate. "Aici ar fi o parcare subterana/un pasaj/un castel cu totul si cu totul de aur etc daca ar ajunge la buget 1 mld de euro cat se pierde din contrabanda cu tigari" Vaaaai, aici era buba! Ma tot gandeam de ce nu sunt destui bani pentru lucrari publice, credeam ca saracii guvernanti nu ii gestioneaza decat in interesele personale, ca sunt incapabili sa acceseze fondurile structurale de la UE, samd. Nu! Acesti fumatori iresponsabili sunt de vina pentru tot.

Prima data cand am vazut panoul m-a scarbit ipocrizia: sa transferi responsabilitatea de la autoritati la cetateni, cand doar o parte fumeaza si o minoritate din acestia cumpara tigari la negru. In fine, presupun ca aceste panouri sunt sponsorizate de companii producatoare/distribuitoare de tigari care isi vad amenintat profitul. E ca si cum un rapper care isi arata palatul si colectia de masini la MTV Cribs ne-ar spune ce urat si rau e sa copiezi muzica gratis de pe Internet. Dar despre asta, alta data...

Intrebarea pe care mi-o ridica acele panouri este totusi legata de strategia de strangere de bani la buget a alesilor locali/centrali. Cand toate tarile normale descurajeaza fumatul, ei vin si spun ca nu e rau sa fumezi, atat timp cat platesti taxe, pentru ca in felul asta vor avea bucurestenii parte de semafoare sincronizate, desi tu poate locuiesti la tara. Intr-o tara normala, taxele pe tigari se duc in fonduri pentru sanatate, unde se cerceteaza cum poate fi tratat cancerul. Fumatul e descurajat tocmai pentru ca ridica cheltuiala publica (in domeniul medical) ca urmare a imbolnavirii celor care fumeaza activ sau pasiv. Dar ce ma mira, la noi nici macar nu se aplica legea care spune ca in orice local trebui sa existe un spatiu pentru nefumatori.

Cunosc batrani carora li s-a impozitat si acum redus pensia care era si asa mica. Singurul lux pe care si-l mai permit e fumatul, mai ales ca la varsta lor nu le mai pasa de cum le dauneaza sanatatea. Este un viciu de care nu poti sa scapi cand ai in spate o viata in care ai fost dependent. Evident ca se simt incurajati sa cumpere pe sub mana tigari aduse din Ucraina, iar un panou tampit ne spune ca ar trebui sa-i culpabilizam pentru starea deplorabila a orasului: aceeasi strategie "divide et impera" care se aplica frecvent in Romania.

Omul care vede

2010-05-08T14:48:00.006+03:00

Ca sa ne dam seama cat de mult a scazut calitatea televiziunilor (comerciale) din Romania si nu numai, e suficient sa ne gandim la toate reality show-urile care au invadat grila de programe. Dar oricat de mult ne-am plange si am evoca trecutul glorios al televiziunii, trebuie sa ne amintim ca au existat mereu critici ai acesteia; ne-am ridicat noi standardele intre timp sau lucrurile merg din ce in ce mai prost?

Giovanni Sartori este un renumit politolog, dar la batranete a scris si carti pentru publicul larg, printre care Homo Videns. Aceasta carte din 1998 deplange transformarea lui Homo Sapiens, omul inteligent care isi utiliza gandirea citind notiuni abstracte (din ziare, carti) in Homo Videns, omul care nu face altceva decat sa schimbe canalele TV, activitate pentru care nu trebuie sa-si foloseasca deloc creierul. Sartori observa cum copiii sunt crescuti cu televizorul (este vorba de generatia dinaintea raspandirii calculatoarelor si internetului) si devin astfel cetateni alienati, incapabili de a sustine o reala democratie.

Critica lui Sartori se indreapta mai ales spre programele de stiri: se spune ca televiziunea ofera cea mai buna relatare a evenimentelor, pentru ca transmite clipuri inregistrate sau in direct, dar tocmai folosirea acestui tip de imagine face uneori ca o minciuna sa fie mai credibila. Sa luam exemplul reportajelor despre spitale, unde reporterii nici nu se mai chinuie sa realizeze materiale noi, deoarece televiziunea respectiva are in arhiva clipuri cu coridoare de spital, usi care se inchid, etc, practic imagini care nu spun nimic dar care ofera credibilitate unei stiri. Un alt exemplu al diferentei dintre vedere si intelegere este o privire asupra marii: fara simtul vederii este imposibil de descris, pe de alta parte doar uitandu-ne la mare nu putem sti compozitia chimica a apei...

Sartori mai critica si cum sunt tratate stirile internationale, care ocupa un spatiu mult mai mic decat cele locale, oricat de mare ar fi insemnatatea lor. De ex, stirea caderii zidului Berlinului a trecut aproape neobservata in SUA. Unul din motive ar fi costul ridicat al transportarii jurnalistilor in strainatate. Apoi, corespondentii nu prea acopera stiri din tarile unde exista regimuri opresive, foamete, etc, tocmai din cauza dificultatilor pe care le ridica deplasarea acolo. Nu in ultimul rand, o stire sa zicem despre Uniunea Europeana nu are in general un suport video la fel de "interesant" ca de ex o crima sangeroasa, asa ca cea dintai va ocupa 20 de secunde iar cea din urma 2 minute in buletinul de stiri. Cronica neagra cat si cronica roz (cine s-a mai casatorit, parada modei etc) sunt date pe post in locul a ce este cu adevarat important.

Televiziunile sustin ca nu este vina lor, pentru ca pot face bani doar cand rating-ul este ridicat. Astfel, daca publicul cere un anumit tip de program, televiziunile il vor oferi, dar "piata libera" a acestor servicii este atipica. Schimbul nu se face intre televiziuni si public, ci intre televiziuni si publicitari, rating-ul fiind cel care stabileste pretul publicitatii (exceptie facand canale de nisa ca HBO unde se plateste direct televiziunea de catre abonati). Dar cum se calculeaza de fapt rating-ul?

Companiile care fac studii de piata pe acest segment instaleaza un aparat in televizoarele subiectilor pe un esantion de cateva mii de persoane (sa zicem o mie de familii). In teorie, datele obtinute ar trebui sa fie relevante pentru toata populatia care se uita la TV. In practica, este posibil ca esantionul sa nu fie bine ales - oamenii primesc o suma de bani in schimbul cercetarii, asa ca in esantion s-ar putea sa regasim preponderent o anumita categorie sociala si nu altele. In alta ordine de idei, aceste cercetari sunt folosite si de agentiile de publicitate atunci cand fac reclame, de aceea scade si calitatea productiei publicitare.

Sartori atinge si problema digitalizarii, care era incipienta in acei ani. El recunoaste ca un calculator (conectat la internet) solicita mult mai mult gandirea decat privitul la TV, dar este sceptic cu privirea la utilizarea noilor tehnologii media. In loc sa avem copii care folosesc computerele pentru a-si dezvolta inteligenta, avem tot mai multi dependenti de jocuri...Aceasta carte este si o critica la Era digitala a lui Nicholas Negroponte, de care voi scrie in urmatorul post.

O polemica publica

2010-05-04T14:00:00.005+03:00

Am sa rezum contradictiile a doi oameni pe Facebook, unul normal si o fascista:
Ea: Daca unul ca Zelea Codreanu conducea Romania in anii 40, azi am fi fost o mare natiune, nu bataia de joc a Europei. De aia am si plecat din tara, in Suedia (!)
El: Dar Garda de Fier era o factiune ultranationalista, antisemita, care promova violenta si nu accepta pareri diferite, tinea femeia la cratita etc.
Altcineva intervine: Bine, dar crimele s-au savarsit in timpul lui Horia Sima, cand era deja Antonescu la putere si avea sprijinul lui Hitler.
Ea: Astea sunt speculatii, eu stiu istoria. Si Eliade era legionar, si nu e nimic violent in cartile lui...Legiunea Arhanghelului Mihail a facut numai bine Romaniei, iar din cauza ca a fost omorat Codreanu, acum dupa 60 de ani o ducem rau.
El: De ce e asa important ca roman sa rascolesti trecutul? Poti fi un om bun fara a lua in seama etnia cuiva...
Iar acum, finalul apoteotic:

In concluzie, daca incercati sa aduceti argumente liberale impotriva opiniilor acestor "patrioti", este pentru ca sunteti niste marxisti spalati pe creier la universitate. Si sunt destui astfel de patrioti, dar din fericire cate unul mai emigreaza in tari nordice, care sunt (paradoxal) bastioane ale stangii politice.

Mica mare neintelegere

2010-05-04T13:57:00.003+03:00

...intre mine si PR-ul KFC:

Ce raspuns!

Tokyo story

2010-04-29T00:45:00.003+03:00

Tokyo Story este un film japonez vechi, aparent despre "generation gap". Impresia pe care mi-a lasat-o nu a fost atat ca in anii '50 dezvoltarea Japoniei a presupus schimbari culturale (de ex felul de a se imbraca al oamenilor), ci ca modernizarea aduce cu sine o dezumanizare.

Mai exact, este vorba de doi parinti varstnici, din provincie, care vin sa-si viziteze copiii in capitala. Aceastia au deja familiile si carierele lor, asa ca nu au prea mult timp sa se ocupe de batrani, pe care si-i paseaza unul altuia (fratele sorei si viceversa). Ce este cel mai impresionant, cea care se ocupa cel mai mult si mai dezinteresat de ei este nora - vaduva fiului disparut in razboi - si nu proprii lor copii.

Tatal iesit la pensie (avand in spate o cariera buna) este nemultumit de situatia materiala a copiilor, pe care si-i inchipuia mai instariti. Fata de alti parinti, el poate fi totusi mandru ca fiul lui este medic...Temele din film, dincolo de specificul japonez, sunt universale ca timp si spatiu.

Filmul este lung si are un ritm lent (cel putin fata de filmele americane cu care suntem obisnuiti) dar este un clasic de referinta, nu numai pentru cinematografia nipona. Tokyio story este o poveste foarte realista a alienarii familiilor din cauza noului stil de viata. Pentru o societate asiatica, aceasta schimbare este dramatica.

Oare numai pentru ei? Cred ca oricine este sensibil poate intelege dezamagirea unui parinte care se simte in plus, care nu-si gaseste locul chiar si acolo unde copiii il trimit sa se recreeze.

Weekend update

2010-04-26T21:10:00.006+03:00

Saptamana trecuta am fost la 2 proiectii de la Best (Festivalul International de Film de la Bucuresti) si la Sofisticat, expozitia pisiceasca europeana. Asta dupa ce, cu o saptamana in urma, fusesem la Next unde am vazut cateva filme scurte, din care mi-a placut doar El Encargado.

Cele doua filme pe care le-am vazut au fost Ierburile salbatice si Un om serios. Les herbes folles, un film frantuzesc care a primit premiul juriului la Cannes, a inceput promitator, dar spre sfarsit nu am mai inteles ce se intampla (sau mai bine zis de ce) si s-a terminat cumva...in aer, nu vreau sa stric cuiva eventuala placere de a-l vedea, dar nu-l recomand.
A serious man mi-a placut mai mult, desi este o comedie destul de trista si pe alocuri plictisitoare. Dar cred ca este printre putinele filme noi care merita vazute. Nici primul nici al doilea film nu erau in competitie, dar cei care au vizionat mai multe candidate mi-au spus ca premiile s-au dat pe drept.

Sofisticat a fost un concurs international felin, la care s-a putut dona conserve pentru animalele din adaposturi, caini si pisici. A fost foarte aglomerat si pisicutele in general dormeau in custile lor, nepasatoare fata de lume (tipic), asa ca nu le-am putut admira in toata splendoarea lor.
Am citit intr-o revista de istorie care se vindea acolo cateva lucruri interesante despre pisici. In primul rand, se pare ca in Egiptul antic erau atat de iubite incat la moartea lor, in afara de a fi mumificate, erau jelite si in semn de doliu oamenii isi radeau sprancenele. Cel care ucidea pisici putea primi pedeapsa cu moartea, de aceea se zice ca un soldat roman care a trecut cu carul peste o pisica a fost linsat de multimea furioasa.
La Cairo persista si azi traditia ca oamenii sa aduca cosuri cu mancare pisicilor din oras, ca urmare a islamizarii Egiptului. In toata lumea araba, povestile cu pisici le pun pe acestea intr-o lumina favorabila, de animale bune, probabil datorita utilitatii lor. Una din legende spune ca Profetul Mahomed si-ar fi taiat anteriul manecii ca sa nu deranjeze o pisica ce adormise pe el.
In schimb, in Evul Mediu european, pisica era considerata o creatura diabolica, de aceea era indelungata si astfel rozatoarele s-au inmultit ceea ce a dus la anumite epidemii (de ex Marea Ciuma a fost raspandita de sobolani).
Multe celebritati aveau pisici, printre care Mark Twain, care le dadea nume interesante ca Beelzebut, Satan, Sin, Zoroaster, ca si Hemingway: Crazy Christian, Alley Cat, Ecstasy etc. Mai putin credibil mi se pare faptul ca Richelieu, faimosul cardinal, avea o pisica pe nume Lucifer. Mai mentionez ca exista si in 10 Downing Street un Motan Sef, pentru care se cheltuiesc niste bani publici ai Regatului Unit :)
In loc de incheiere, un motor parcat langa pavilionul Romexpo unde a fost concursul de pisici, pentru ca acolo era si un fel de intalnire a motociclistilor din Europa de Est.

Egalitatea in fata mortii

2010-04-15T00:24:00.004+03:00

Un accident aviatic este intotdeauna o tragedie, dar cu cat se petrece mai departe, cu atat e nevoie de mai multe victime pentru a sensibiliza opinia publica din alta tara, ca orice alta catastrofa. Musulmanii si evreii spun ca cine salveaza o viata salveaza umanitatea, dar logica mediatica e alta: conteaza care viata e salvata...

Moartea unui presedinte devine astfel mai importanta decat moartea celorlalti pasageri ai avionului care s-a prabusit in drum spre Smolensk. "De morti, numai de bine" chiar si daca e vorba de politicieni care in viata nu sunt cele mai populare figuri. Nu cunosc discursul mediatic din Polonia, dar daca in Romania s-ar prabusi un avion cu seful statului, doliul national mi s-ar parea o ipocrizie.

Pentru ca noi, poporul roman am scos urmatorul banc, care nu stiu daca se spune si prin alte parti: "Bula vrea sa stie diferenta dintre bai si catastrofa, asa ca il intreaba se taica-sau, care ii explica: Bula, daca ne moare scroafa din cotet, ii bai, da' nu-i catastrofa...No, daca se prabuseste elicopteru' cu presedintele, ii catastrofa! Da' nu-i bai..."

Motivational

2010-04-13T00:56:00.004+03:00

Traim vremuri grele, ne mai pierdem si jobul...ce e de facut ca sa strangem totusi un ban, cu sudoarea fruntii, desigur? Trebuie sa ne indreptam spre acele sectoare care dau randament si pe criza. Fara sa ne mai ascundem dupa deget, iata cateva idei, inspirate din filme dar mai ales din realitate.

1. Prostitutia (proxenetismul)/casatoria din interes nu se va demoda niciodata. Candva un privilegiu al femeilor, ca in Pretty Woman, acum egalitatea de sexe a facut posibil ca si barbatii sa se bucure de uzufructul propriului corp. Daca nu vrei s-o faci chiar tu ci sa-i exploatezi pe altii, retine ca unul din motivele pentru care cineva ajunge sa se prostitueze (cand nu mai are ce vinde din casa) poate fi dependenta de droguri, ceea ce ne duce la

2. Traficul de stupefiante sau orice substante ilegale; pt ca, asa cum am invatat din Trainspotting, oamenii si-ar injecta si vitamina C daca ar fi interzis de lege. Poate e dificil sa intri pe piata asta, dar merita: marii traficanti o duc foarte bine, atat cat sunt neprinsi, vezi de ex Blow. Pentru investitia initiala ar fi nevoie de un capital, pe care poate va trebui sa-l furi, deci

3. Hotia, veche meserie, bratara de platina batuta cu diamante. Pentru ca suntem nascuti in Romania, avem un oarece avantaj genetic si cultural, deci sa profitam. Daca totusi nu suntem atat de priceputi la "subtilizat" putem folosi forta, mai ales aceia dintre noi care stiu sa manuiasca un pistol sau macar un sis. Ca sa imbini utilul cu placutul, talhareste in cuplu, cum faceau Bonnie si Clyde. Iar daca nici de asta nu suntem in stare, mai ramane

4. Cersetoria, sub toate formele ei, incluzand parazitarea rudelor, imprumuturi nerambursabile de la prieteni...In plus, sunt multe institutii caritabile, altfel spus pomeni, prin care poti obtine, daca nu bani, tot felul de lucruri necesare, trebuie doar sa fii acolo; e si asta un efort...vorba aia "muieti is posmagii?" Urmareste Filantropica si vei afla.

Bonus: daca vrei sa combini cateva din ponturile de mai sus, de ex prostitutia si hotia, pentru un mix de mare succes, o sugestie ar fi cariera in politica. Incepe cu inscrierea intr-un partid ce are sanse la o mare bucata din placinta pe viitor si urca in ierarhie calcand pe cadavre. Invata de la cei mai buni, apar zilnic in episoade telenovelistice, pe Antena 3 sau Realitatea TV.

Oricum, important e sa renunti la scrupule, iar apoi ideile vor veni singurele. La multi bani!

Inca un "hate post" Blue Air

2010-03-26T13:32:00.003+02:00

Cine e mai prost la Blue Air, angajatul sau angajatorul?

Ce potrivire pe wall

2010-03-26T13:29:00.003+02:00

2 oameni din care nici macar nu sunt prieteni

And the Darwin award goes to...

2010-03-26T13:27:00.002+02:00

Asta pentru ca cei de la Blue Air m-au enervat

2010-03-25T12:43:00.001+02:00

Un tip stă în Danny’s Bar la aeroportul Changi din Singapore şi observă o femeie foarte atrăgătoare la masa de lângă el. “E atât de frumoasă, că trebuie să fie însoţitoare de zbor”, îşi spune. “Dar pentru ce companie o lucra?”. Ca să intre în vorbă, se întoarce către ea şi-i şopteşte sloganul Delta Airlines: “Love to fly and it shows?”. Femeia se uită la el derutată. “Deci, nu lucrează la Delta”, îşi spune omul. Peste o clipă, îi vine altă idee: “Something special in the air?”. Ea pare la fel de derutată, deci Singapore Airlines cade de pe listă. Mai încearcă şi sloganul Thai Airways: “Smooth as silk”. De data asta, femeia se întoarce către el: “What the f*ck do you want?”. Tipul se lasă pe spate satisfăcut: “Aaahhhh, BLUE AIR!”.

Noul capitalism sau neofeudalism?

2010-03-23T15:41:00.005+02:00

Hegel spunea, demult, ca istoria este ca o spirala a lui Moebius, adica se repeta mereu, dar nu sub exact aceeasi forma. Marx a preluat aceasta teorie, sustinand ca dupa feudalism vine neaparat capitalism, dupa care apare inevitabil socialismul, culminand cu intoarcerea la comuna - de data asta nu primitiva, ci avansata stiintific si tehnologic.

Privind in urma, putem considera ca modernitatea este analoaga cu antichitatea, iar socialismul a existat si el, desi nu in toata lumea si nu pt mult timp...Dar ce ne facem cu postmodernismul, aceasta lume a Internetului? Traim, paradoxal, vremuri apatice si in acelasi timp zbuciumate.

In ultimul timp au existat numeroase atacuri la Facebook, referitor la originalitatea platformei (acuzatia ca Zuckerberg ar fi furat ideea) sau la privatitatea conturilor. Criticile adresate Google-ului sunt in schimb mai vechi, dar constante. Nu de mult, alta corporatie - Vodafone - avertiza Uniunea Europeana asupra monopolului detinut de Google, care ii aduce castiguri nejustificate.

Citind acest editorial al lui Tudor Tepeneag, l-am descoperit pe Matteo Pasquinelli, un teoretician al new media. Pana sa dau de perspectiva acestuia din urma, vedeam doar jumatatea plina a paharului: cum ne ajuta pe noi Google si cum merita deci averi colosale, in ciuda unor episoade ca Gmail-Buzz.

Pasquinelli nu se refera insa la dataveillance (teoria Big Brother sau Panopticon-ul lui Foucault), ci la algoritmul PageRank, care este expresia capitalismului cognitiv. Nu este nimic rau in a da intelectului comun valoare in retea, dar Google detine hegemonia, devenind astfel un rentier virtual in economia bazata pe cunoastere/atentie. Practic, prin Adwords si Adsense, Google poate fi considerat un parazit, desi aparent ofera servicii gratuite benevol. Ce expresie mai puternica a globalizarii decat aceasta companie, un actor deja international, care ne controleaza vietile mai mult decat o fac statele?

In cartea sa, Animal Spirits: A Bestiary of the Commons, Pasquinelli extinde aceasta teorie la politica bunurilor comune, cum ar fi Creative Commmons in arta. Nu am citit-o inca, dar descrierea sugereaza ca in spatele Free Culture se ascunde un model de afaceri parazitar al corporatiilor. Intr-o lume (digitala) lovita de criza, autonomia retelelor este ameninatata, asa cum spune Pasquinelli intr-o maniera "politically incorrect".

Etapa "comunista" a impartasirii de continut pe Internet pare sa arda rapid, odata cu noile interdictii impotriva file sharing-ului. Practic, perioada in care traim poate fi considerata o intoarcere la feudalism. Cum arata oare capitalismul care urmeaza? Nu cred ca il vom apuca, cu toata viteza acestui secol, cu atat mai putin "epoca de aur" ce va sa vie.

Masini care ne citesc gandurile. Ce urmeaza?

2010-03-18T12:46:00.004+02:00

Am citit aici despre posibilitatea ca in viitorul relativ apropiat calculatoarele sa ne citeasca gandurile, asta dupa ce mai citisem despre redarea viselor (cele din timpul somnului) care mi s-a parut un proiect interesant. Avem deja testele poligraf care pot arata daca minti sau nu, dar ele pot fi pacalite si in plus se folosesc doar in cadrul anchetelor criminale, din cate stiu.

Posibilitatea ca o masinarie sa stie la ce te gandesti (deocamdata e vorba de amintiri pe care se concentreaza o persoana in timpul experimentului) ma pune tocmai pe ganduri. Ar fi bine sa putem trai fara minciuni, telepatic, iar misterul sa nu se mai refere la persoane, ci doar la lucruri pe care nu le putem (inca) intelege (oare?). Poate ca faptul ca ascundem anumite ganduri acum se va dovedi o stupizenie candva, deci trendul pe care l-a inceput Internetul de a impartasi informatia in dauna intimitatii se va generaliza dincolo de limitele imaginate.

Dar...ce se intampla cand aceasta tehnologie cade in mainile unui regim politic autoritar, care ar putea astfel sa controleze chiar totul? Oricat de oprimat ai fi, ramai macar cu libertatea gandului, dar daca si aceasta iti e luata, din cauza ca nu toti am avea acces la astfel de computere, ar lua nastere o diferenta enorma de putere intre haves si have-nots.

Ca orice inventie revolutionara (clonare etc) care poate parea stiintifico-fantastica, puteam vedea un viitor utopic sau distopic, in functie de propriul optimist respectiv pesimism.

Iar despre plantatii

2010-03-16T13:16:00.005+02:00

Pt ca tot suntem un popor cu traditie rurala (ca sa nu zic un popor de tarani), brandul Nescafe creste vertiginos traficul eva.ro cu concursul al carui premiu este un Fiat Punto. Probabil stiti despre ce vorbesc, pt ca de la o vreme suntem bombardati pe toate retelele online inclusiv pe mail si mess cu rugamintea "Ajuta-ma sa-mi cresc plantatia". E vorba de cafea virtuala, nici macar canepa, spre dezamagirea mea.

Un blogger a scris deja despre asta aici iar Simona Tache are un post despre concursurile traumatizante online. Parerea mea e ca aceste concursuri respecta in general obiceiul offline de a acorda premiul (daca acesta chiar exista) cuiva din firma respectiva, un concurent fantoma. Daca pana acum era vorba de vandut ziare sau produse care aveau tot felul de capace norocoase, acum goana e dupa vizitatori pe Internet, scopul fiind acelasi: mai multa publicitate, mai multi bani.

Lucrurile scapa de sub control

2010-03-02T16:18:00.004+02:00

Mai demult citeam ca anumiti fermieri din China (tarani adevarati, nu feisbuchisti) renuntau la agricultura penru ca faceau mai multi bani online, din World of Warcraft. S-a intors roata intr-un fel, dar pe alte plaiuri. Iata ca a aparut jobul de farmvillist.

Burghezi din toata lumea, uniti-va pe Facebook!

2010-02-26T14:39:00.005+02:00

Nu mai stiu cum il chema pe hazliul (desi f seriosul) prezentator la "Politia in actiune" sau o emisiune de genul asta, care folosea frecvent expresia "contribuabilul roman", victima a diversilor infractori. Cert este ca el are urmasi pe FB. Dar acum delicventul e muncitorul de la ADP/salubrizare, care are tupeul de a merge cu autobuzul (in loc sa dea tot salariu pe taxi) sau nesimtirea de a-si lua o pauza de cafea&tigara, privilegii acordate doar clasei superioare.

Daca as fi o persoana care sta numai pe FB, as fi tentata sa cred tampeniile astea; dar cum am iesit frecvent prin zapezile de altadata, adica de-acum vreo 2 saptamani, spun cu mana pe inima ca angajatii ADP/salubrizare dadeau serios la lopata, si nu-i usor sa lucrezi (noaptea), pe cancerul ala de vreme - probabil in schimbul unor sume mici de bani. Iar faptul ca cei mai multi dintre ei erau de o anumita etnie spune ceva despre cine ce munceste in tara asta. Majoritarii stau pe scaune comode de unde pot difuza tot felul de prostii online.

Alice, alice, who the fuck is Alice?

2010-02-26T13:37:00.004+02:00

Daca e cineva in cautare de asa o persoana de treaba, cel putin acum stie cum o cheama. Ce daca are un nume comun? Te poti increde pe ea si mai raspunde si incredibil de rapid (nu stim daca bine sau prost). Asa da PR personal!

Facebook si copywriting

2010-02-25T12:22:00.006+02:00

Azi am dat peste acest articol al lui Catalin Dobre, foarte simpatic scris, care sugereaza ca selectia copywriterilor sa se faca tinand cont de activitatea pe Facebook a candidatilor. Cu alte cuvinte, cine scrie statusuri mai interesante, care primesc mai multe comentarii si aprecieri, are sanse mai mari sa fie ales.

Din punctul meu neavizat de vedere, exista doua aspecte aici: abilitatea copywriterului (in cazul nostru, utilizatorul de Facebook) de a scrie mesaje cu adevarat bune si priza la public, care nu se suprapun mereu. Iar aici trebuie facuta distinctia intre talent si sociabilitate. Pentru ca pana acum copywriting-ul servea difuzarii pe canale de comunicare in masa, unilaterale, puteai sa fii tipul ursuzului cu idei geniale si sa ai succes in meseria asta. Acum, de cand cu comunicarea in retele online, se schimba putin lucrurile. In sensul ca trebuie macar sa te prefaci ca esti sociabil, ceea ce inainte era doar treaba PRistilor.

Numarul limita de 5000 de prieteni pe Facebook este un esantion destul de bun al populatiei totale, mai ales daca ai grija si la structura grupului. Am observat, gestionand un cont cu 'jde mii de prieteni, ca doar o mica parte isi actualizeaza starea, posteaza linkuri sau fotografii, scriu note. Referitor la feedback-ul pe care il primesc acestia, intervine factorul "prieteni": exista persoane care impartasesc pe Facebook lucruri demne de un copywriter, si exista cei care au mesaje care nu ar putea nicicand sa fie transformate in ceva comercial; dar partea de commenturi si like-uri nu depinde doar de calitate, ci de nr de prieteni si interactiunile pe care le au cu acestia.

Daca vrei sa te afirmi in copywriting folosind Facebook, un cont in care ai numai persoane pe care le cunosti nu e tocmai indicat. Eventual, iti poti face al doilea cont doar pentru branding personal, lasandu-l pe primul numai pt interactiunea cu adevaratii amici (sau poti folosi platforme diferite). Cred ca e nevoie de o audienta de cel putin 1000 de persoane ca statusurile tale sa aiba cat de cat impact.

Nu stiu daca pe un angajator il intereseaza cat de mult iti dau prietenii tai reali like pe Facebook, in fond ai putea sa vorbesti cu toti in prealabil (sa zicem dai un mass pe mess) in care ii rogi sa comenteze ce ai postat pentru ca ai un interviu maine...Asa ca personal ca angajator nu m-as ghida dupa asta, ci dupa ce potential are continutul contului Facebook al cuiva de a fi folosit in sprijinul brandului meu. Pentru ca exista persoane populare care nu ar fi bune de copywriting dupa cum exista ilustrii necunoscuti.

O alta metoda e de a folosi Twitter pentru alegerea unui copywriter bun, pentru ca acolo e mai usor de calculat influenta dupa numarul de followers, RT-uri...Dar e alta poveste acolo, pt ca sunt mult mai putini useri si structura lor e diferita de o retea ca Facebook - nu sunt un esantion reprezentativ ai populatiei totale. Dar, pana la urma, depinde de brand...

Mamele surogat si maternitatea

2010-02-24T14:45:00.006+02:00

Progresele medicinei au făcut posibil ca şi femeile care nu pot naşte copii să fie mame, dacă nu biologice măcar genetice. Există şi familii bogate care apelează la aceste „minuni alte tehnicii moderne” nu pentru că femeia nu ar putea să nască, ci pentru că nu vrea să treacă prin chinurile sarcinii sau să-şi pună în pericol silueta, ceea ce e de preferat şi pentru partenerul ei.

Au apărut destule filme care arată problemele legate de aceste cazuri, şi anume că o mamă surogat se ataşează uneori de fătul pe care îl poartă în pântece, chiar dacă nu este copilul său dpdv genetic. Contractele pot fi respectate, dar dramele rămân.

Mă întreb ce se întâmplă într-o astfel de familie bogată odată ce copilul este născut. Mama genetică nu are lapte (pentru că nu a rămas vreodată însărcinată) deci copilul va fi alăptat artificial sau de o doică. Această practică a alăptării de către doică e foarte veche şi în anumite culturi doica este considerată un fel de a doua mamă. Presupun mai departe că o femeie din această clasă socială înaltă nu va renunţa la cariera sau preocupările sale odată cu venirea pe lume a copilului, de care se va ocupa un babysitter. Se mai practică în unele familii şi trimiterea copilului la o şcoală bună dar îndepărtată (pe vremuri la pension sau mânăstire) de unde se întoarce rar acasă. Şi atunci mă întreb unde poate interveni, în povestea asta, instinctul matern?

Dacă un copil nu este adus pe lume de o femeie, nu este alăptat, îngrijit şi educat de ea, ci poartă doar moştenirea sa genetică, atunci ea nu este o mamă ci…un al doilea tată. Nu ştiu dacă există destule cazuri deocamdată pentru a se face o cercetare cu privire la relaţia mamă-copil de acest tip, dar ipoteza mea este că femeile respective nu se ataşează la fel de mult de copil ca o mamă de tip tradiţional.

În Brave New World, nuvela SF a lui Huxley, era de neconceput ca o femeie să fie mamă. Statul se ocupă de tot, de la „producţia” de copii în eprubetă până la condiţionarea lor ce urma să îi facă cetăţeni de un tip sau altul. Când una dintre ele nimereşte în mijlocul „sălbaticilor” şi naşte un copil pe care îl creşte singură, ea este singura femeie din acea societate care are sentimente materne faţă de fiul ei.

În anumite triburi izolate, nu se ştie legătura dintre sex şi naşterea copiilor, de aceea nici nu există sentimentul patern, copilul este doar al mamei. În cultura noastră modernă, relaţia tată-copil este puternică pentru că taţii ştiu că acei copii sunt urmaşii lor; dar nu la fel de strânsă ca legătura dintre mamă şi copil, tocmai pentru că mama este intim legată de făt şi are un rol mai mare în creşterea ulterioară a copilului. Astfel că sunt mai multe cazuri de bărbaţi decât femei care îşi părăsesc familia (eventual pentru a întemeia alta), de bărbaţi care abuzează de copiii lor etc. Sunt oare femeile care au devenit doar genetic mame predispuse la un astfel de comportament mai des întâlnit la bărbaţi? Ar fi interesant de studiat asta.

Să fie această formă de egalitate de gen viitorul, ca în Minunata Lume Nouă, dacă se vor păstra diferenţele dintre clase sociale ce fac posibilă plătirea mamelor surogat? Da sau nu, e greu să stabilim dacă e bine/rău. Pe de o parte, sunt sigură că unele femei îşi doresc o astfel de maternitate facilă, care le acordă mai multă libertate, pe de altă parte acest "aranjament" nu e natural, cu toate consecinţele care derivă.

Banc relativ nou

2010-02-23T11:51:00.004+02:00

Copiii din ziua de azi parodiaza reclamele la internet mobil.

"Eram in banca,citeam si ghici cine se aseaza in fata mea? Profa de mate. Ma gandesc eu.. Cum sa ma bag in seama fara sa tipe la mine si-mi vine-n cap prenumele ei:Elena. O caut pe FaceBook, ii recunosc poza, ii umblu pe profil pe acolo si ce vad ca ii place...ghici ce? Matematica! Ce fac: soptesc "Bai ce-ar merge o ecuatie acuma" la fix cat sa ma`auda. Bai si scoate creta frate, ma scoate la tabla, imi da si un 3 si ne imprietenim si pe FaceBook."

Cand parintii sunt si ei pe Facebook...

2010-02-19T15:31:00.003+02:00

Tatal raspunde la postarea fiului

Nuditatea nonsexuala

2010-02-15T10:35:00.005+02:00

Exista o dezbatere mai larga privitoare la nuditate, dar ma voi limita in cele ce urmeaza la postarea de fotografii cu mame care alapteaza, pe Facebook. De curand a fost o discutie in America despre dreptul mamelor de a alapta in public, ex. in restaurante. Mai recent, Facebook a interzis pozele cu femei alaptand, ceea ce a starnit proteste (cum ar fi grupuri si pagini de sustinere a pozelor cu mame alaptand copii).

De ce este acesta un subiect controversat? Avem desigur nuduri in arta, inclusiv nuduri de femei cu copii la san, in fata carora nu ne scandalizam. Lucrurile se schimba insa cand o persoana in carne si oase isi hraneste bebelusul in fata noastra, chiar si intr-o fotografie care apare pe "peretele" FB. Asta pentru ca, in cultura noastra, sanii sunt o parte anatomica tabu, se expun eventual numai la plaja. Dar si daca am vedea o femeie alaptand vara pe plaja, tot ar fi ciudat, nu?

Exista pareri pro si contra, respectiv cei care sustin libertatea si lipsa de prejudecati si cei mai pudibonzi care sustin decenta in public. Fotografia pe care o postez aici prezinta un schimb de pareri dintre o persoana care a reactionat negativ la postarea unei fotografii facute de o mama in timp ce isi alapta copilul si...toti ceilalti comentatori (printre care tatal si alte mame).

Ceea ce vreau sa adaug pentru cantarirea acestei situatii este ca taticul care a postat respectiva poza are nu mai putin de 847 prieteni pe FB. Departe de limita de 5000 de pe FB, totusi exista teorii care spun ca nu poti avea peste 150 de prieteni in sensul tare al cuvantului. Acest barbat este cum s-ar zice in engleza semifamous, deci presupun ca multe persoane i-au dat add fara sa-l cunoasca de fapt. Toate aceste persoane (in functie de setarile contului sau, posibil mai multe) pot vedea respectiva fotografie...

In alta ordine de idei, tipul a postat o fotografie in care el era imbracat si sotia sa insarcinata goala pana la brau. Unul dintre comentatori i-a spus ca aceasta imagine ii aminteste de Dali si Gala. Atunci mi-am dat seama ca folosim dublu standard in aprecierea "decentei": pentru artisti si pentru restul oamenilor.

Ah, oamenii batrani pe Facebook...

2010-02-08T11:37:00.002+02:00

Sa le explice cineva ca politicienii nu sunt "pe bune" pe conturile astea.

Futilitatea massurilor umanitare

2010-02-04T11:19:00.003+02:00

Este vorba de acele mesaje de pe mess in care suntem somati sa donam sange, bani sau macar sa dam mai departe. Cand am vazut asta prima data acum cativa ani m-am gandit ca e o metoda inovativa de a ajuta pe cineva. Acum realizez pe cate planuri esueaza.

In primul rand, aceste mesaje nu dau informatii concrete, cum ar fi "vino joi 4 februarie 2010 la ora 12 la spitalul universitar din Bucuresti sa donezi sange pentru Gica Cutarescu, care altfel moare" Data este foarte importanta, desi e bine daca se duce cineva sa doneze sange oricand. Daca eu nu stiu cand a fost trimis prima data acest mass, ma gandesc ca e Gica poate sa fie de mult externat sau chiar mort. Ar fi ideal sa existe mereu doze de sange pentru cine are nevoie, dar cati dintre noi ar merge sa doneze fara sa stie ca salveaza o viata cu acest gest?

Daca oamenii care au intr-adevar nevoie de ajutor trimit mass-uri, ar trebui ca ele sa aiba o data fixa in mesaj, data dupa care sa nu se mai trimita pe mess. In loc sa circule acelasi mesaj care nu are de fapt nicio semnificatie, ar trebui date mai departe mesaje punctuale, atunci cand apar. Nu stiu, poate raspandirea se face din cauza noilor de utilizatori de yahoo messenger care inca nu au "ochiul format" pentru astfel de mass-uri.

Eu de ex primesc deja de un an, ocazional, un mesaj despre cineva care vrea sa doneze proteze pentru un copil. Suna bine, nu? Da mai departe, si cine vrea poate sa sune la nr cutare...Dar, presupunand ca este adevarat si nr respectiv nu e doar un truc pentru a-i taxa pe cei care suna, chiar nu s-au dat acele proteze in atat timp?!Persoana aceea inca mai primeste telefoane de la doritori sau a trebuit sa-si schimbe nr?

Ideea este ca Internetul poate fi un mediu prin care ajutorul umanitar sa se poata realiza rapid, dar trebuie sa fim atenti la aceste cazuri cand intentia de a face o fapta buna are doar ca efect pierderea timpului celorlalti in mod stupid.

Cum sa minti non-verbal

2010-02-03T11:49:00.003+02:00

Intotdeauna m-am gandit ca genul de articol care ii invata pe unii cum sa realizeze ca sunt mintiti poate servi exact scopului opus, si anume sa-i invete pe mincinosi sa se fereasca de a fi prinsi. Deci, ca sa le scurtez durata de procesare a mitomanilor, iata si cateva sfaturi, pe scurt.
1. Daca te uiti in sus spre dreapta ta, e clar ca inventezi. Deci controleaza-te sa privesti in sus spre stanga ta atunci cand minti, ca si cum ti-ai aduce aminte ce ai vazut.
2. La fel, daca vrei sa mimezi ca iti aduci aminte ce ai auzit, priveste din mijloc spre stanga, nu lasa ochii sa-ti fuga din mijloc spre dreapta, asa cum e natural cand vinzi gogosi.
3. Retine, cand cineva isi analizeaza sentimentele, se uita in jos spre dreapta lui. Daca nu ai sentimente si totusi vrei sa dai impresia asta, stii ce trebuie sa faci.
4. Cand cineva se uita in jos spre stanga lui, este pentru ca vorbeste singur, in gand. Bine de stiut...
5. Dilatarea pupilei, care arata ca cineva e interesat de altcineva, e mai greu de mimat, dar pt cazuri extreme exista substante si lentile de contact cosmetice.

Mai sunt si alte trucuri referitoare la comunicarea cu ochii, dintre care mentionez:
- ochii ratacitori (care se uita pe fereastra de ex) dau semnalul "ma plictisesc, vreau sa fiu in alta parte", deci nu fa asta decat daca vrei ca asta sa fie mesajul
- poti seduce cu ochii (valabil mai ales pentru femei) cu capul putin aplecat si privind in sus, pt ca dai impresia de "nevoie de protectie"
- o metoda de intimidare a interlocutorului poate fi privitul la "al treilea ochi" adica punctul dintre sprancene.

Sa lasam ipocrizia la o parte, in speranta ca acest articol ii scuteste pe efort pe cei care vor sa manipuleze adevarul.

Traieste mai mult cu mai putin

2010-02-02T11:33:00.003+02:00

Vroiam din nou sa ironizez unul din articolele acelea despre cum sa traiesti mai bine. Dar se potriveste cu filozofia mea de viata, asa ca am sa vorbesc serios despre asta. Urmatoarele "sfaturi" sunt mai mult valabile pentru mine, dar sunt sigura ca si altii se pot regasi in ele, dupa cum sunt sigura ca alte persoane sunt diferite si simt nevoia sa traiasca altfel.

1. Munceste mai putin. Putini dintre noi au norocul de a face la serviciu ce le place, asa ca munca e mai mult o sursa de stres in afara de a fi o sursa de venit. Ideal este sa fii bun la ceva (deci trebuie sa fii pregatit si competent) care iti permite sa lucrezi part time si totusi sa castigi suficient. Ce inseamna suficient? Pentru asta ar trebui sa citesti punctul 2.

2. Cumpara mai putin. Nu ai nevoie de multe obiecte pentru care consumi timp, efort si bani ca sa le detii. Look for the bare necessities, cum spune Baloo. Dar mai intai trebuie sa te eliberezi de orgoliul de a poseda lucruri care "dau bine in ochii altora". Reorganizeaza-ti deci prioritatile in functie de utilitatea reala (raportul pret-satisfactie personala) a unui bun/serviciu.

3. S-ar putea ca si o gramada de activitati in afara serviciului sa-ti consume mult timp fara sa-ti aduca satisfactii. E vorba in general de treburi casnice, ingrijire personala etc. Nu trebuie sa fie mereu totul perfect, curat, ordonat...Iar daca nu-ti place de ex sa gatesti, mai bine platesti pe cineva care se pricepe. Nu e doar o cheltuiala in plus ci o investitie in timp.

4. Timpul si banii economisite prin aplicarea cu succes a primelor 3 puncte pot fi reportate spre pasiunile tale (daca n-ai, incearca lucruri noi si vezi ce iti aduce bucurie) si reconectare cu persoane dragi. Iar prin reconectare nu ma refer la chat pe Facebook.

5. Nu mai sta atat de mult online; calculatorul e servitorul, nu stapanul. Impune-ti limite de, sa zicem, 2 ore pe zi (in afara timpului in care navighezi in interes de serviciu sau pentru studiu). Cel mai important e ca in timpul liber care iti ramane departe de Internet sa nu fie pierdut aiurea. In loc sa stai cu ochii pe pereti si sa visezi cu ochii deschisi, impune-ti sa faci ceva ce n-ai mai facut, chiar daca e un lucru minor.

6. Intoarce-te la inocenta. Copilaria nu e perioada cea mai fericita pentru ca suntem prosti cand suntem mici. Copii invata lucruri noi in fiecare zi, dar cand ajung mari (ma rog, adolescenti) au deja capul plin de tampenii. Daca le dam la o parte, gasim exact "ingredientele" de care avem nevoie ca sa ne facem viata frumoasa.

Pare usor, pentru ca e un stil de a trai tihnit (desi nu lenes) dar e de fapt greu sa-ti schimbi obiceiurile. E mai simplu sa urmezi din inertie calea pe care ai pornit - munca de 8 ore sau mai mult, mall, jocuri pe computer, etc. Dar fiecare stie ce are de editat ca in paginile vietii lui sa scrie o poveste frumoasa, nu una plictisitoare si obositoare. Cam asta spune, simplificat, si Osho, printre altele si printre altii.

Cum sa fii un partener de viata mai bun

2010-02-01T11:51:00.003+02:00

Invata de la Chris Rock: "Whenever you wake up in the morning, you should just look in the mirror and say 'Fuck you! Fuck your hopes, fuck your dreams, fuck your plans, fuck everything you thought this life would bring you... Now let's go try to make that bitch happy'." Si, chiar daca nu vei fi niciodata Barry White, e bine de stiut:
1. trebuie sa ajungi la acel echilibru perfect dintre siguranta si nesiguranta: "I don't know why I can't get enough of your lobe, babe"
2. orice poate fi sexy daca e spus cum trebuie: "yeah...monosodium glutamate...baby"
3. trebuie sa ai hobbiuri adecvate: ascultat muzica, poezie, macrame sau dansat la bara.
4. retine, totul e o metafora pt dragoste: dragostea e fierbinte ca soarele, nemuritoare ca muntii, imprevizibila ca o veverita turbata.
5. spune lucruri absolute; incorect: "you're really something" - corect "you're my everything"; incorect "I don't wanna give you up" - corect "I'm never gonna give you up"
6. ignora teoriile lui Jung; daca ea te intreaba "nu este dragostea doar o proiectie externa a cautarii de intregire a eului?" tu raspunde "ooh baby you are lookin' fine"
7. cand nu stii ce sa spui, zi "baby, we've got it together"
8. invata sa faci pauze sexy: "oh...baby"
9. inlocuieste toate cuvintele murdare cu love: "ooh baby... I love when you love my love..."
Incep sa prind gustul "tutorialelor" :)

5 moduri de a trai mai bine

2010-01-29T16:01:00.003+02:00

Iarasi o „virala” tip Stumble Upon. Stiu ca sunt multi cei care au scris sfaturi sarcastice pt o viata mai buna, de aceea voi prelua si eu acest demers neoriginal. Deci, 5 pasi usori:
1. Daca nu poti sa incetezi sa gandesti - citeste, asculta si uita-te la satira, ca forma de arta.
2. Mananca dulciuri si bea vin, moderat sau extrem in functie de necesitati.
3. Refuleaza pe Internet; web 2.0 poate fi un sac de box virtual (dar evita contactul IRL).
4. Imagineaza-ti ca esti mult mai frumos, destept etc decat toti ceilalti si comporta-te in consecinta.
5. Uita de responsabilitati, ele sunt doar o sursa de stres; nu datorezi nimic nimanui.
Par sfaturi pentru o a deveni porc. Dar un porc fericit!

LMA de la un indonezian

2010-01-28T15:35:00.004+02:00

Iata ce urare primeste o prietena pe facebook. Nici macar Google translate n-ar fi reusit asa bine.

3 moduri de a ramane motivat

2010-01-28T13:56:00.003+02:00

Incep seria de articole virale (ha ha) inspirate de aici cu o lista inexhaustiva. Cum sa ramai motivat daca nu functioneaza chestiile obisnuite ca banii sau sexul?
1. Fa rost de o amnezie, cumva; daca iti stergi toate amintirile vei uita ce te-a demotivat. Pt inca o vreme vei fi motivat sa afli/faci chestii, dupa care s-ar putea sa revina demotivarea. Atunci vei stii ca este momentul pentru o alta amnezie.
2. Incearca sa renunti la gandirea pozitiva, oricat de paradoxal ar parea. S-ar putea sa fii o persoana speciala pe care o motiveaza negativitatea. Asta nu inseamna sa provoci rau, ci sa scoti motivatia din raul care te inconjoara.
3. Metamotiveaza-te. Motiveaza-te sa fii mereu motivat. Sugestii: citeste articole de genul „x moduri de a ramane motivat” cel putin odata pe zi, oricat de (de)motivat te-ai simti.

Drepturile omului 2.0

2010-01-20T18:22:00.006+02:00

Pe cand in Romania bloggingul este slobod (desi usor nebagat de seama), in alte tari se discuta de dreptul la anonimitate, de neutralitatea Internetului si alte aspecte aparute odata cu acest nou mediu de comunicare. In anumite parti ale lumii, dificultatile sunt mult mai mari, ori din cauza ca nu exista conectare la Internet care sa permita popularizarea mediului (noi suntem aparent pe locul 4 la viteza), ori ca guvernele stau in calea liberei exprimari.

Daca in Europa de Vest exista o dezbatere cu privire la relatia dintre bloggeri si corporatii, in zone cum ar fi Caucazul problemele sunt mult mai grave, lipsind o democratie autentica; mai ales in Azerbaijan, unde cel mai important subiect al blogosferei de cateva luni este arestarea a doi bloggeri ce au satirizat online achizitiile suspicioase ale guvernului azer.

Cei doi bloggeri, Emin si Adnan, au fost arestati dupa ce initial fusesera atacati de doi sportivi, tocmai cand se aflau la o sectie de politie pentru a reclama acest atac. Agresorii au fost eliberati, in schimb ei au fost retinuti, ceea ce a starnit controverse in plan mondial. Singurul lucru pe care il putem spera este ca sustinatorii online ai lui Emin si Adnan sa mentina acest caz pe agenda mass-media (desi exista multe alte cazuri de bloggeri arestati care nu sunt cunoscute de publicul larg), iar acest lucru va declansa in cel mai bun caz o implicare legala la nivel international.

Sentinta data pe 11 noiembrie 2009 a fost de 2 si respectiv 2,5 ani inchisoare pentru Emin si Adnan. Sustinatorii lor din toata lumea folosesc canale ca Youtube pentru a protesta fata de acest abuz, dar guvernele statelor democratice puternice raman inactive in aceasta privinta (desi anumiti oficiali si-au exprimat ingrijorarea pentru cele intamplate la Baku).

Bloggerii care provin din state care reprima libera exprimare sunt dovada vie ca bloggerii pot avea o reala influenta asupra societatii civile si in sprijinul comunitatii. De ex, Zhou Shugang locuieste sub The Great FireWall of China, peste care, daca trece, poate ajunge in orice colt virtual din lume. Nu este un secret ca regimul de la Beijing filtreaza URL-urile, tine hosting-ul local sub control, blocheaza site-urile independente din strainatate, printre care si platforme ca Twitter sau Facebook. In conditiile in care in China 80 de oameni sunt in inchisoare pentru delicte legate de Internet, cei 340 milioane de chinezi care au acces online (un sfert din populatia totala) se autocenzureaza.

Ce se poate face totusi pentru distribuirea continutului digital? Exista metoda transformarii paginilor web in fisiere foto, pentru ca cuvintele cheie sa nu fie detectate de cenzori. Pe de alta parte, ele nici nu pot aparea daca un utilizator le cauta prin motoarele de cautare. O metoda mai eficienta este folosirea unui flux RSS, cu alte cuvinte a unui site (reader – cititor de feed-uri) tert. Este nevoie de asemenea si de o conexiune proxy.

Wael Abbass este o personalitate de marca a Orientului Mijlociu. El nu poate circula cu laptop, USB sau chiar camera foto (i se confisca la aeroport), in afara tarii sale, Egipt unde bloggerii sunt tratati ca traficanti de droguri. De altfel, politia egipteana este mult mai numeroasa decat armata egipteana, deoarece “dusmanii” sunt cei care incearca sa se exprime liber.
Experienta bloggingului in Egipt este foarte speciala, deoarece acolo statul exercita un control strict asupra oricarei forme de media. Presa opozitiei si cea independenta sunt supuse hartuirii guvernului, iar cei care se opun regimului risca sa fie torturati. Astfel, in 2004-2005, cativa activisti pentru drepturile omului si fosti jurnalisti au inceput sa foloseasca blogurile ca mijloc de comunicare din ce in ce mai raspandit.

Oamenii au prins tot mai mare incredere in bloggeri, deoarece ei prezinta faptele intr-o maniera neutra, cu fotografii si clipuri video care sa le sustina. Cititorii, mai ales victimele torturii, isi trimit propriile materiale in sprijinul articolelor de pe bloguri, iar jurnalistii din presa traditionala preiau (fura) stirile din blogosfera. Curand, partidele de orice culoare politica incep sa coopereze in aceasta campanie de liberalizare a presei.

Cu toate acestea, societatea egipteana este in continuare conservatoare in legatura cu homosexualitatea, schimbarea religiei sau alte lucruri care pot fi folosite pentru denigrarea bloggerilor. Astfel, reprezentantii puterii incep sa raspandeasca zvonuri false pentru a discredita bloggerii, de ex. spun despre Abbass ca este un infractor care nu trebuie respectat.

In plus, oficialii pastreaza aparentele libertatii de expresie si transparentei, tocmai pentru a induce opinia publica in eroare. Abbass considera ca administratia Obama a legitimat dictatura de la Cairo prin faptul ca presedintele american a tinut un discurs acolo. El mai este de parere ca comunitatea internationala nu este interesata decat din punct de vedere economic de Egipt, si de dorinta poporului egiptean de a trai in democratie si libertate.

Revenind la Caucaz, in primul rand este vorba de probleme de infrastructura, foarte putini cetateni ai acestor state fiind conectati la Internet, din cauza costurilor mari pentru viteze mici. Prin comparatie, Finlanda, o tara in care nu exista probleme de libera exprimare, are acces ieftin si rapid la Internet. Faptul ca anumite companii ce ofera Internet prin cablu au sediul in Rusia nu face decat sa complice problemele regionale. Dar exista si diferente, in Azerbaijan penetrarea Internetului fiind mai mare. Aici, bloggerii au organizat flash mob-uri de protest fata de tacerea presei traditionale in legatura cu incalcarea drepturilor omului.

Mai mult, transparenta guvernamentala este limitata, anumite ministere neavand nici macar un website, cu exceptia Georgiei, care este un stat mai liber, prin comparatie. In Armenia, guvernul a interzis presa independenta, dar nu si cea online, astfel ca blocarea Youtube a provocat mai multa atentie pe plan international decat moartea a zece oameni in conflictele premergatoare.

O alta intrebare care se ridica este cea legata de mediatizarea acestor cazuri tocmai datorita noutatii pe care o reprezinta. Ca si in Iran, exista in toata lumea numerosi jurnalisti care risca inchisoarea si chiar moartea pentru exprimarea opiniilor sau pur si simplu relatarea unor fapte. Dar aceste cazuri au captat atentia tocmai pentru ca era prima data cand mijlocul de comunicare folosit era un blog sau un cont de twitter. S-a ajuns sa se cunoasca mai putin pentru ce militau tinerii din Teheran cat faptul ca protestau online.

Oare vor mai fi cazuri ca cel al bloggerilor azeri arestati la fel de intrigante si in viitor sau se vor banaliza, pentru ca mass-media cauta permanent ineditul? Doar timpul poate raspunde.

Statistica distractiva a Facebook

2010-01-13T16:55:00.005+02:00

Daca te joci cu Create an Ad de la Facebook, nu o sa fie la fel de fun ca graphjam, dar poti vedea date interesante. Eu am facut de ex niste charturi placinte de unde mi-a reiesit ca:
- desi nr de femei e doar putin mai mare decat nr de barbati (ca si in realitate), sunt mult mai multe persoane interesate de femei decat de barbati - femeile nu-si declara interesele sau barbatii intra pe aceasta retea mai mult din ratiuni matrimoniale decat altceva?
- mai multe femei sunt intr-o relatie (logodite, casatorite etc) decat barbati, procentual; totusi nu sunt mult mai multi barbati singuri decat femei singure. Femeile alea cu cine sunt deci in relatii (imaginare)? Barbatii nu vor sa declare ca sunt intr-o relatie? Ipoteze fascinante pt sociologi/antropologi...
- sunt putini care se declara liceeni si extrem de putini care se declara studenti desi cea mai numeroasa grupa de varsta ar trebui sa fie ori la liceu ori la facultate
- in general, sunt putini oameni care dau date despre ei (ce studii au, daca sunt intr-o relatie, ce ii intereseaza); doar varsta apare constant pentru ca trebuie sa-ti pui data de nastere la inregistrare.

Datele despre userii romani de Facebook sunt putine, mai ales ca fiecare poate sa scrie ce vrea la informatii, nu neaparat adevarul, inclusiv sa minta in legatura cu varsta. Dar zi de zi se inscriu noi utilizatori pe Facebook, care umfla cifrele demografice. Departe de milioanele de pe hi5, insa venind in forta din urma cu fiecare generatie noua, zic eu.

Pt ca azi suntem in 13, iar cea mai mica varsta de pe Facebook e 13 ani, am facut acest grafic cu 4 grupe a cate 13 generatii (am avut noroc ca ultima varsta era 64, altfel nu rima, dadea cu perioada). Cred ca e destul de utila impartirea in adolescenti si tineri, tineri adulti, adulti si...grupa mare.

Hai 5, reteaua

2010-01-06T12:40:00.003+02:00

Am pastrat ce era mai bun pentru finalul miniseriei despre retele sociale in Romania. Sa vedem...
- cum ii vad twitteristi pe cocalarii si pitipoancele de pe Hi5: sunt superficiali si indecenti (no surprises)
- cum ii vad cei de pe facebook: oameni pentru care conteaza doar ego-ul lor si distractii ieftine de joasa speta
- cum se vad ei insisi: Hi5 e eterogen, divers (asa, ca New York), iar comunitatea se imparte in cel putin 2 categorii - pustii de liceu care alearga dupa atentie si nostalgicii dupa adolescenta care intra cand sunt plictisiti.

Pentru toti userii sai, Hi5 este un loc pentru distractie, unde impartasesti clipuri amuzante sau alte chestii noi (foto cu noul BMW, de ex). Deci, un loc unde se cauta atentie!

O prezenta reala a unui brand pe Hi5 presupune formarea unei comunitati a celor interesati de un anumit produs, ceea ce ar fi perceput ca un simbol al transparentei si deschiderii.

Cam putine date despre cea mai numeroasa comunitate virtuala din Romania, dar e un inceput. Pana isi vor da seama anumite branduri de potentialul Hi5, multi se vor muta pe Facebook, probabil...

Facebook. Cum e perceput

2010-01-05T14:48:00.006+02:00

Conform studiului despre care vorbeam in ultimul post, pentru userii Twitter, cei de pe Facebook sunt ok, dar prea interesati de socializare si distractie. Eu credeam ca se suprapun in sensul ca cei de pe Twitter au in majoritatea cazurilor si Facebook, doar ca le folosesc pentru motive diferite...Pe Facebook gasesti istoria personala ilustrata a cuiva.

Cei de pe Hi5 isi dau seama ca nu mai sunt cool si sunt tentati sa se mute pe Facebook (mda, au aparut deja destui). Facebook e pentru oameni ceva mai rafinati, ceea ce inseamna ca daca vii dinspre Hi5 s-ar putea sa gasesti standardele de a nu te face de ras cam prea rigide.

Cum se vad pe sine? Userii ei spun ca Facebook e reteaua care conteaza, acolo unde isi controleaza aria privata, impartasesc interese comune si se relaxeaza. Facebook e folosit pentru managementul propriei imagini, pentru distractii virtuale si, ca la Miss Univers, promovarea de cauze nobile.

Facebook e un loc pentru socializare si distractie in timpul liber, cand scrii un update, verifici ce au mai scris prietenii, te joci ceva sau completezi un quiz. Criteriul de marire a retelei personale este interesul comun pentru ceva. Personal, cred ca interesul comun al unora e chiar marirea retelei personale.

Intimitatea este importanta pe Facebook (mai ales daca ai in retea profesori sau sefi), cat si timpul petrecut cu cei dragi, de ex rude/prieteni care stau departe. Sentimentul de apartenenta la acest spatiu virtual este ceea ce mareste si deschiderea fata de promovarea cauzelor.

Continutul impartasit este atent selectat pentru a nu-i plictisi pe ceilalti: informatii despre interese comune sau pur si simplu chestii amuzante. Pe Facebook informatia este mai personala si provine in general din zona de entartainment (la care se reduc si interesele comune de obicei): muzica, filmulete, etc.

Brandurile trebuie sa retina ca Facebook e vizitat in momentele de relaxare (seara, in weekend) si sa se lege de acele "interese comune" atunci cand comunica in aceasta retea, fara sa incerce direct sa vanda ceva.

Mai ramane sa vorbim de cireasa de pe tort, Hi5...

Retelele sociale online din Romania

2010-01-04T21:26:00.002+02:00

Continui cu studiile de piata de care am aflat la Marketing 360, pentru ca sunt utile cel putin pentru un vizitator :)

Acesta e pe online, dar facut tot de Daedalus, de data asta mai aproape, in septembrie. Se refera la nevoile si motivatiile utilizatorilor Twitter, Facebook si Hi5, cat si la oportunitatile pentru branduri ce decurg de aici.

Pentru cei interesati de cum s-a realizat aceasta cercetare calitativa, nu sunt disponibile date foarte concludente, ci doar ca au existat 3 faze:
- crearea a 6 bloguri active 5 zile unde userii si-au exprimat opiniile
- interviuri cu 6 experti din zona social media
- 3 focus grupuri cu userii fiecarei retele (barbati si femei intre 18 si 30 de ani din Bucuresti, care se logheaza cel putin de 2 ori pe saptamana).

La partea de rezultate, am sa trec direct la perceptiile userilor despre ei si despre userii altor retele.

1. Twitter
- pentru userii Facebook, cei de pe Twitter sunt indivizi cu o viata activa, pasionati de ceea ce fac, si care au ceva interesant de spus in real-time; Twitter este un lant trofic al informatiei
- userii Hi5 nu prea stiu nimic de Twitter (cum era de asteptat)
- pentru insisi userii sai, Twitter inseamna eficienta, cunoastere, oportunitati, fiind cel mai rapid mod de a transmite stiri cat si un mod de promovare personala: cel care transmite intai informatia capata putere.

Twiteristii sunt oameni pentru care e important sa fie mereu la zi cu informatia, astfel realizandu-se personal. La Twitter apelezi cand ai nevoie de o cunostinta de la un expert, cand vrei sa socializezi offline (tweetmeet) sau sa-ti faci ideile sa se propage (de ex prin linkuri la postarile pe blog).
Informatia de pe Twitter e directa si practica, deci simpla promovare de sine nu miroase a bine. Dincolo de socializare, Twitter a devenit un spatiu al serviciilor. Userii il folosesc in loc de instant messaging cat si ca feed RSS. Ce sa mai, e inventia de varf a deceniului trecut...

Ce se impartaseste pe Twitter?
- resurse si stiri interesante (nu numai pentru tine)
- noutati despre tine care s-ar putea sa-i intereseze si pe altii
- anunturi de joburi - mai mult caut decat ofer
- premii, promotii, oferte speciale pentru userii care dau RT
- intrebari de specialitate la care alti useri din acel domeniu raspund (ca o favoare)

E important sa stii ce se citeste pe Twitter (la ce se da RT) si nu tot ce se scrie! Pentru branduri, e bine de stiut ca pe Twitter sunt liderii de opinie si deci e important sa fie acolo; dar e si periculos daca nu comunica asa cum trebuie, pentru ca zvonurile rele circula mai repede decat cele bune.

In episodul urmator din Blogoenciclopedie, despre Facebook.

Schimbarea din timpul crizei economice

2009-12-22T15:18:00.006+02:00

In mai 2009, Daedalus a realizat o cercetare a "spiritului vremii" din Romania, cercetare care mie mi-a parvenit de curand, dupa participarea la Marketing 365. Rezultatele sunt interesante asa ca am sa sintetizez aici materialul primit, mai ales ca e inca actual.

In primul rand, informatia despre criza e abundenta. Avem surse teoretice superficiale ex la conferinte si teoretice profunde cum ar fi carti de specialitate, dar si empirice superficiale - studii de piata publicate. Sursele empirice profunde lipsesc insa, iar cercetarea de fata exact golul asta vrea sa il umple. Ei au incercat deci sa afle care e perceptia oamenilor despre recesiune, cum au reactionat la schimbarile produse, ce strategii adopta pt a gasi un refugiu, cum si cat de mult li s-a schimbat comportamentul (legat de cumparaturi, branduri)?

Nu am inteles prea bine metodologia; ei zic ca in prima faza (sfarsitul lui martie) subiectii au fost 394 persoane cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani din mediul urban, prin metoda CAWI (computer-asisted web interview), iar in faza a doua (inceputul lui aprilie) 100 de oameni care au dat raspunsuri pe Ideablog (?!) In plus, au scos acel procent de pesimisti (cei care credeau ca situatia lor se va inrautati). Esantionul nu e tocmai reprezentativ, iar metodele sunt si ele discutabile. Dar sa trecem mai departe.

Pe agenda discutiei au fost fazele de adaptare la schimbare, atitudinile prevalente legate de finante sau promotii comerciale, dupa care s-au identificat tendintele. Cu referire la faze, in functie de cat de afectati sunt oamenii de criza, ei se afla in una din situatiile de
- negare
- observare
- pregatire
- actiune
- asimilare
Pe acest continuu, oamenii se plimba in functie de informatiile pe care le primesc, nu neaparat de ce li se intampla de fapt.

Cel mai important de retinut sunt insa "fetele schimbarii". Se pot identifica 4 tipuri care au "iesit" in urma crizei: conservatorul care este activ prin raportare la trecut, oportunistul care este activ raportandu-se la viitor, nostalgicul- pasiv in raport cu trecutul si detasatul, pasiv in raport cu viitorul. Cu alte cuvinte, conservatorul se lupta sa mentina nivelul de trai din trecut, oportunistul deschide o afacere care se potriveste in aceste timpuri, nostalgicul face economii si are o atitudine critica, iar detasatul se gandeste la alte valori decat cele materiale.

Chiar daca au facut ajustari, toate aceste tipuri au nevoie socializare, relaxare, distractie sau un mic rasfat in timpul lor liber. Astfel, multi au redescoperit parcurile sau alte metode de petrecere a timpului liber care nu consuma multi bani. Daca mersul la restaurant a devenit un lux prea mare, mancatul ciocolatei a ramas ceva ce ne putem permite si care ne aduce placere.

Cat despre nevoile financiare, cum era de asteptat, nostalgicii economisesc, dar nu au incredere in banci (acestea fiind protagonistele teoriilor conspiratiei), conservatorii sunt cei care au depozite in banci pentru ca oportunistii sa se poata imprumuta de acolo, iar detasatii pastreaza un contact minim cu institutiile financiare.

Diferente intre comportamentul "inainte" vs. "dupa" exista si in cazul shopping-ului. Daca inainte de recesiune se experimentau produse noi si se risipea foarte mult, acum alegerea este mai atenta si se incearca mai mult repararea fata de inlocuirea unui bun necesar. In general, oamenii cumpara mai putin si mai rar, iar alegerile lor depind tot mai mult de alti oameni (negociere intre parteneri).

Cand vine vorba despre branduri, multi oameni au invatat sa aprecieze produsele mai ieftine no name pe care le vad pe rafturi si care au aceeasi calitate, fata de cele pe care se gandeau sa le achizitioneze de acasa. Promotiile, in schimb, nu functioneaza intotdeauna, ci sunt atragatoare cand produsele sunt percepute ca fiind cu adevarat utile, nu ceva de care magazinul incearca sa scape.

Concursurile cu premii sunt si ele diferentiate pe tipuri de consumatori: conservatorii prefera premiile mai mici, dar pentru care regulile sunt clare si brandurile credibile, oportunistii sunt atrasi de concursuri cu premii valoroase, nostalgicii de cele prin care pot face economie, iar detasatii apreciaza concursurile unde isi pot pune in valoare abilitatile si cunostintele.

Revenind la branduri, este interesant sa vedem spre ce se orienteaza tipurile de clienti:
- conservatorii - branduri care inspira calitate si siguranta
- nostalgicii - branduri romanesti, la preturi bune
- oportunistii - branduri care aduc o inovatie, care ajuta mai departe la ceva
- detasatii - branduri eco-friendly, culturale, spirituale

In concluzie, nu putem spune ca in urma crizei economice avem tendinte generale, ci ca oamenii sunt impartiti in raport cu cateva dihotomii, dintre care am vorbit despre economie-investitie, brand-pret mic, etc. Aceasta cercetare este utila pentru branduri, pentru a sti catre ce consumatori sa se indrepte. De ex, brandurile mari ar trebui sa identifice conservatorii, cele mici oportunistii, cele locale nostalgicii iar cele care pun pret pe CSR, detasatii.

Facebook si alegerile

2009-12-14T11:58:00.004+02:00

Nici Farmville nu e neutru politic in Romania, aviz amatorilor :))

Votul, buton placebo

2009-12-06T19:31:00.005+02:00

Ati observat ca in lifturile publice (de ex din mall-uri) dupa ce apasati pe butonul cu etajul dorit, puteti apasa si pe unul care inchide usile? Usile se vor inchide oricum daca mai astepti putin, dar acel buton grabeste urnirea liftului. Cu alte cuvinte, este un buton placebo, care da impresia celui care foloseste liftul ca are mai multa putere.

Alegerile de astazi, desi nu electronice, sunt tot un fel de buton placebo. Pe oricare candidat ai pune stampila, Romania va merge tot in jos sau in sus, datorita unor circumstante mult mai complexe decat cine iese presedinte. Sustinatorii unuia sau altuia au incercat sa ne convinga ca "liftul se va bloca" daca (nu) il alegem pe cel indicat. Dar este fals, in Romania de azi cei doi candidati sunt intersanjabili.

Acum 5 ani, credeam ca o alegere anume poate produce o schimbare. Acum, cred ca e important doar sa votezi, cu unul din candidatii "decenti". Nu cred ca cei care si-au anulat votul au demonstrat ceva, cred ca e important ca politicienii sa stie ca oamenii inca mai folosesc acest drept, pentru ca lor le-ar conveni de fapt ca noua sa nu ne pese, iar ei sa-si vada nestingheriti de afaceri.

Participarea politica sta la baza unei democratii, iar daca in turul doi au ajuns doi candidati din care o mare parte a alegatorilor nu il doresc pe nici unul presedinte, asta e rezultatul pasivitatii din acesti aproape 20 de ani de cand avem alegeri libere. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu e de ajuns sa votezi cu unul sau altul si sa asptepti ca ei sa-si faca treaba.

Trebuie sa controlam permanent ce fac cei de la putere (bine sau rau), dar trebuie sa si cladim ceva, ca sa intretinem bunul mers al "liftului", pentru ca alternativa e mai rea. Daca singura noastra implicare e apasarea pe un buton, e ca si cum ne-am spala vina de pe maini. Unii sustin ca e inutil sa votam. Eu zic ca e insuficient.

Greva de la Metrorex

2009-11-18T15:13:00.005+02:00

Bucurestiul are de obicei un trafic ingrozitor. Zilele astea e mai rau de atat. Autobuzele sunt atat de aglomerate incat gripa porcina se ia si mai usor.
Cine sunt vinovatii, cei care (nu mai) lucreaza la metrou sau liderii lor sindicali sau...liderii politici din spatele acestora?

Evident, la cat de rare sunt grevele in tara noastra (cand ati auzit ultima data la despre o greva la noi, nu aia din 2005 de la Metrorex?) e clar ca ele provoaca discutii largi, mai ales in jurul politicului, pentru ca, nu-i asa?, e campanie electorala si pe deasupra criza guvernamentala.

Dar furia bucurestenilor se indreapta impotriva insusi conceptului de greva. Pentru ei, faptul de a face greva este ceva ilegal, imoral, macar ca nu ingrasa. Cu atat mai mult cu cat mass media vehiculeaza niste cifre menite sa-i instige pe locuitorii capitalei, referitor la salariile angajatilor de la Metrorex.

In primul rand, se vorbeste despre salariile medii, care includ salariile superiorilor. Un director poate sa traga foarte mult o medie in sus daca are salariul mult mai mare decat al subordonatilor. In al doilea rand, s-a vorbit despre salariile brute, iar oamenii au retinut ca ar fi vorba de cele nete.

Totusi am serioase dubii ca un angajat care castiga in medie 1600 de lei, de fapt, se gandeste sa-si convinga camarazii sa organizeze o greva, ca in filmele cu Jimmy Hoffa. Traim totusi in Romania, unde spiritul de initiativa e extrem de scazut. Deci si angajatii de la metrou sunt folositi, desi in folosul lor.

Dar, cine a mai fost prin Europa de Vest, in tari ca Franta sau Italia, sau cel putin urmareste stirile externe, stie ca o greva este un eveniment relativ frecvent acolo. In Occident nu se fac doar greve in sectorul public, cateodata si bancile sunt inchise, or nu putem zice ca cei din sectorul bancar au salarii mici. Pur si simplu castiga putin in raport cu dividentele pe care le iau actionarii.

Nu trebuie sa fii muncitor in uzina ca sa fii un sclav al angajatorului. Munca la birou poate fi si ea o forma de exploatare, dar romanul nu-si va revendica drepturile prin asociere, ci va prefera sa se planga de cei care il fac sa stea prea mult cu masina in trafic, eventual se va razbuna (in gand) pe cel care forteaza intrarea in tramvai.

Daca ar trai intr-o tara civilizata, ar vedea aceasta forma de protest ca pe ceva normal, dar romanii traiesc aici, unde sindicatele nu sunt ce trebuie sa fie, pentru ca sunt formate din aceiasi oameni ca si restul populatiei.

WBF round-up

2009-11-12T13:57:00.005+02:00

Ieri seara World Blogging Forum s-a incheiat, asa cum era prevazut, cu o declaraţie a bloggerilor, despre care nu se stie clar daca este o "constitutie" sau un fel de apel spre guvernele lumii pentru a-si schimba politicile in domeniu. Ceea ce voi scrie in cele ce urmeaza scoate in evidenta dificultatea adoptarii unui document comun, si a reglementarii Internetului in general.

Se pare ca nici macar un grup de cativa oameni, care au aparent multe lucruri in comun, nu poate ajunge la o rezolutie unica, si este discutabil ca aceasta ar fi dezirabila. Eu privesc apelul lui Basescu la "autoreglementarea bloggerilor" cu ochi suspiciosi, ceva de genul "impuneti-va propriile reguli ca sa nu spuneti ca le-am impus noi; anagajati-va sa fiti fair, noi politicienii oricum nu vom fi".

Adevarul e ca exista de fapt multe lucruri care ne separa. In primul rand, bloggerii din tari unde libertatea de exprimare este reprimata sunt interesati de alte lucruri decat cei care traiesc in regimuri democratice. Daca cei veniti din China, Egipt, Caucaz, Moldova, Argentina au vorbit despre libertate, cei din Franta, Germania, Austria, Olanda si Italia s-au referit mai mult la monetizare in prezentarile lor. Exceptia a fost David Sasaki, un american care impreuna cu Onnik Krikorian - armean stabilit in UK - lucreaza la proiectul Global Voices.

Daca veti intra pe http://threatened.globalvoicesonline.org/, veti putea observa ca putinii bloggeri a caror libertate de expresie este amenintata in tari dezvoltate ca UK, Canada si Australia, sunt "persecutati" din motive total diferite decat in restul lumii, si anume pentru ca instiga la ura de rasa, misoginism, antisemitism. Unul din Monaco este persecutat pentru a-l fi calomniat pe printul Albert, iar unul din Germania a fost inchis pentru a nu fi platit amenzile legate de calomnie.

Desi nu este la fel de rau ca a fi oprimat de propriul guvern, in Occident exista totusi probleme legate de exprimarea libera, care tin mai mult de interese corporatiste. In Germania, Abmahnung este o practica juridica contestata, care permite avocatilor sa hartuiasca un blogger ce ar vrea sa scrie impotriva unei persoane sau unei companii. De altfel, acolo anonimitatea nu este permisa pentru ca orice blogger trebuie sa declare un posibil conflict de interese.

Desi nu la fel de stricte, aceste reguli exista si in Austria, dar Helge Fahrnberger crede ca un blogger sponsorizat de o firma ar trebui sa declare cand face publicitate pentru acea firma. Ritchie Pettauer, pe de alta parte, considera ca este dreptul bloggerului de a nu divulga acest lucru, deoarece oamenii nu ar mai fi influentati de cineva care e in mod deschis platit de o firma, si prin urmare bloggerul nu ar mai putea face bani. Iata, in acest caz doi conationali au viziuni total diferite despre etica bloggingului.

Daca unii bloggeri sunt de acord ca intr-o tara libera fiecare blogger sa aiba o pagina de contact, Luca Sartoni (poza ii apartine) e de parere ca anonimitatea este un drept care ar trebui de fapt aparat de state. In Italia, bloggerii pot oferi autoritatilor informatii despre identitatea lor, care nu devin publice, iar aceste informatii pot fi folosite doar cand exista suspiciunea unei infractiuni. Ceea ce Luca considera inutil, deoarece bloggerii care fac asta voluntar oricum nu au de gand sa comita vreo infractiune, iar ceilalti nu ar declara in primul rand aceste informatii, putandu-se folosi linistiti de PGP encryption. In fond, tehnologia este ca o manusa, poate fi folosita pentru a proteja de frig sau pentru a ucide fara a lasa urme.

Luca Sartoni este si un sustinator al neutralitatii Internetului: "Daca drumul este prea ingust, nu trebuie sa stabilim ce fel de masini pot circula si care nu, ci sa largim drumul." El considera ca anumite infractiuni ca pedofilia sunt folosite de stat ca pretext pentru a limita libertatea navigarii pe Internet. Luca m-a intrebat peste cate site-uri cu material pornografic cu minori am dat, si raspunsul meu a fost "nici unul in toti acesti ani". Asta pentru ca cei care controleaza browserele si motoarele de cautare pot foarte bine controla ce fel de materiale apar online.

Revenind la David Sasaki, el a avut poate cel mai bun discurs din cele de la WBF, iar interventiile sale au fost mai mult decat pertinente. Cu toate acestea, Wael Abbass a fost deranjat cand David a citat un autor care era critic la adresa bloggerilor din Egipt.

Din discutiile avute cu Helge Fahrnberger si cu Erkan Saka, am desprins ca primul este optimist cu privire la impactul social al Internetului (subiect la care voi reveni); al doilea, in schimb, a remarcat ca oamenii pot avea acces la orice, dar asta nu inseamna ca sunt interesati de progresul democratic. As spune ca si la noi exista aceeasi problema ca si in Turcia: oamenii, in general, folosesc web 2.0 din ratiuni care nu au de-a face cu spiritul civic, din pacate.

Cum spune o melodie la moda, ne plangem de calitatea programelor TV, dar emisiunile cele mai proaste au rating-ul cel mai mare. Un eveniment ca WBF a fost "bagat in seama" mai mult datorita prezentei presedintelui. Iar acest post va fi ignorat pentru ca exista lucruri mult mai fun de citit.

In loc de concluzie, voi spune ca ASLS a asigurat o destul de buna gestiune a evenimentului, dar ma indoiesc ca initiativa a fost a studentilor si nu "de sus".

World Blogging Forum - live blogging IV

2009-11-11T16:37:00.007+02:00

Ultima sesiune - influenta blogurilor asupra societatii civile.

Din nou Jakub Gornicki, despre bloggerii care au nevoie de donatii pentru problemele lor medicale. Comunitatea bloggerilor din Polonia a venit cu idei originale pentru strangerea de fonduri, avand astfel un impact pozitiv.

Helge Fahrenberger (Austria) - flash mob in Universitatea din Viena de protest fata de subfinantarea academica (in legatura cu procesul Bologna) organizat cu ajutorul social media. Membrii asociatiei studentesti sunt de obicei oameni care vor o cariera politica, dar aceasta actiune a prins o mare amploare. Ca rezultat al campaniei, subfinantarea universitatii a fost timp de 3 saptamani principalul subiect in media austriaca si cea mai importanta dezbatere politica.

Exista modelul ierarhic de organizare vs structura de retea, iar idealul este o combinare, de ex aparitia ierarhiei doar mai tarziu in dezvoltarea unei organizatii. Sasaki a intevenit pentru a critica anumite tipuri de cyberactivism care dau numai senzatia de implicare de ex punerea unui banner care arata suportul pentru o cauza.

Un italian care vorbeste in romana, Giovanni Ruggeri, ne povesteste despre un muzeu de icoane taranesti pe sticla de la Sibieni, facut pe vremea comunismului de catre un preot ortodox care fusese inchis si dus la munca silnica. Sibiel.net este proiectul facut pentru popularizarea acestei expozitii, descoperind lumii aceasta "comoara ascunsa".

Onnik Krikorian da exemple de folosire a social media in Caucaz in care nu ar fi crezut acum un an. Intre Armenia si Azerbaijan este un razboi teritorial care face comunicarea foarte dificila, iar mass-media a marit si mai mult prapastia, dar daca nu se pot vizita, armenii si azerii pot comunica prin intermediul web 2.0. Un alt exemplu ar fi peace.facebook.com care monitorizeaza networkingul dintre israelieni si palestinieni, sarbi si kosovari etc.

Ramon Stoppelenburg trage concluziile: internetul invinge granitele impuse de state, orice om poate capata un "global common sense" prin intermediul bloggingului.
In legatura cu declaratia de solidaritate, o pagina wiki, Onnik crede ca trebuie sa fie mai tare, iar Ramon ca guvernele libere trebuie sa se implice si ele, nu numai blogosfera.

Mai multe maine, am exagerat cu blogareala azi.

World Blogging Forum - live blogging III

2009-11-11T14:39:00.007+02:00

Petrisor Obae modereaza a treia sesiune pe ziua de azi, cea despre jurnalism online.

Onnik Krikorian isi incepe discursul cu informatia despre sentinta in cazul celor 2 bloggeri din Azerbaijan. In continuare el vorbeste despre un cod etic pentru bloggeri, mai exact autoreglementare. S-a decis ca la sfarsitul forumului va exista o declaratie comuna a bloggerilor prezenti.

David Sasaki (SUA) are un discurs provocator, despre gatekeeperii informatiei, in media traditionala cat si social media. Etica atentie se refera la faptul ca avem nevoie de o legatura (un prieten) pentru ca o noutate sa ne intereseze, de ex prezenta in sala a Parvanei a facut ca discutia sa se invarta in jurul arestarii lui Emin si lui Adnan, desi exista si alti bloggeri arestati in toata lumea.

Dicutia despre relatarea pe twitter a atacului de la Fort Hood a devenit mai importanta decat faptele (atacurile) in sine, asa cum discutia despre tehnologia folosita in protestele din Iran a fost mai mediatizata decat protestele. Un aspect negativ al citizen journalism este legat de un incident in Japonia in care oamenii preferau sa faca poze si sa filmeze in loc sa ajute victimele. In SUA, c. j. se preda si in scoli, iar experimentele au aratat ca elevii prefera sa isi pastreze rolul de "reporteri" in loc sa previna conflictele.

Asa ca nu trebuie sa dam atentie la ce vrea mass-media, ci la propria noastra media. Interesul personal este cel care dicteaza ceea ce publicam online. De ex participarea la o conferinta unde vine si un lider (Basescu) ne mareste capitalul social. Aceasta ar fi fost o mare ocazie de a-i pune o intrebare presedintelui care sa-l incurce, dar bloggerii romani nu au profitat de ea probabil din teama de a nu fi invitati anul viitor. Concluzia este ca pentru noi toti propria persoane este foarte importanta. Prezentarea lui Sasaki a fost intr-adevar excelenta.

Jeff Jedras nu are incredere ca new media va inlocui presa old-school, tocmai pentru ca oamenii intra pe web cautand stiri pe site-urile mass-mediei traditionale. Unul dintre motive este faptul ca blogosfera e perceputa ca un fel de Vest Salbatic, pe cand presa este reglementata. O parte dintre bloggerii prezenti sunt de acord cu declararea intereselor pe blog, altii nu, deoarece blogurile ar trebui oricum privite ca fiind subiective (R. P.). O alta metoda este aceea de a da un model de buna practica - Helge Fahrnberger.

Jakub Gornicki (Polonia) isi aminteste de inceputurile lui ca jurnalist, cand mergea pe la conferinte de presa pentru mancarea gratuita :) El ridica intrebarea "in cine putem avea incredere" cu referire la jurnalismul online, dupa o experienta interesanta in domeniu.

Dvorit Shangal (Israel) a ales sa scrie anonim (la inceput) pentru ca critica jurnalismul din tara sa. Din pacate nu inteleg tot ce spune pentru ca engleza ei e less than stellar. Ea a renuntat la anonimitate dupa 1/2 de an pentru ca "a existat un conflict psihologic intre jurnalistul senior Dvorit si o persona de pe Internet care a devenit vedeta in doar cateva saptamani".

Erkan Saka (Turcia) ne spune despre jurnalismul online din tara lui, unde Youtube este interzis pt ca exista clipuri ofensatoare la adresa lui Ataturk. Internetul este folosit destul de mult, dar nu neaparat pentru a crea site-uri de calitate. El este singurul blogger turc care scrie despre scena politica in engleza. In Turcia, incercarile de lovituri de stat sunt acum si electronice.

World Blogging Forum - live blogging II

2009-11-11T11:36:00.015+02:00

Ritchie Pettauer (Austria) ne spune ca bloggingul e declarat mort de cativa ani deja. Intre timp, Wordpress a evoluat foarte mult, iar pentru o afacere este vital sa existe pe social media. Twiiter este o modalitate de a creste traficul pe blog, dar inainte de a incepe sa publici continut, trebuie sa stii clar ce vrei.

Monetizarea blogurilor este mai usoara acum, dar anumite interese personale trebuie sacrificate in acest scop: trebuie sa scrii ce vrea publicul tau, nu doar sa le multumesti ca te citesc. Procesul este experimental, de tip incercare eroare, pentru ca este prea devreme sa stim cum functioneaza social web-ul. Alegerea este in a publica un anumit tip de continut sau a atrage vizitatori pe site-ul tau, publicand ce vor ei sa citeasca.

Oamenilor nu le pasa ca ai un blog comercial, nu te considera un obiect comercial, important e ca blogul sa aiba valoare adaugata. Cititorii pot obtine informatii din mai multe surse si isi pot face o opinie, asa ca nu e vorba de manipulare. Este etic ca in tweet-uri sa nu fie numiti sponsorii mesajului? R. P. crede ca este important doar sa recomanzi produse care intr-adevar iti plac.

Emin Huseynzade vorbeste despre flash mobs ca o forma de interactiune sociala. Tehnologia va face posibil ca oamenii sa se relocheze in functie de evenimente. El incearca sa faca si un curriculum pentru a-i invata pe studenti sa bloguiasca profesionist, bazat pe platforme open source. Emin este increzator in viitorul bloggingului ca si canal de comunicare dar si instrument educativ.

Ramon Stoppelenburg crede ca exista un mod ca si cititorii care genereaza continut sa beneficieze de monetizarea blogului. Blogul tau poate deveni un mass-medium daca acolo se impartasesc si ideile cititorilor, mai mult decat prin comentarii. Acest lucru nu se refera neaparat la guest posts ci la includerea prietenilor de pe twitter/facebook. Bloggerii ar trebui sa foloseasca mai mult video in viitor, in care sa includa si parerile altora.

Luca Sartoni spune ca bloggingul este un mod de transportare a ideilor, despre al carui viitor vorbeste. Informatia de incredere poate proveni doar din retea, asa ca reputatia este foarte importanta. Oamenii sunt interesati de reputatia lor doar cand aceasta este in pericol, dar acest lucru este de fapt vechi (companiile au investigat dintotdeauna reputatia angajatilor).

Pedja Puselja lucreaza cu clienti care isi ridica cifra de afaceri prin social media, care e deja mainstream. R. P. il intreaba cum poate sa monitorizeze succesul facebook/twitter, iar raspunsul sau este "dificil". Andrea Vascellari crede ca in afara de direct traffic, alte instrumente de masura includ benchmarking (comparatia cu concurenta).

A. V. se ocupa de comunicare organizationala, social media PR. Toti avem relatii cu brandurile si toti suntem managerii brandului personal. Sistemul top-down in formarea brandului este de moda veche si nu mai functioneaza, pentru ca traim in era atentiei. Creste astfel importanta web-ului pentru ca increderea nu mai este acordata organizatiilor ci indivizilor (peer to peer).

Noua abordare nu este revolutionara, ci evolutionara. Advertiserii/marketerii nu trebuie sa adauge social media la ce fac deja, ci sa modifice perspectiva. Un rol important revine prosumerilor, ambasadorilor brandului, "online evangelists". Bilboard-urile clasice sunt mult mai usor de trecut cu vederea. El mai adauga ca in Europa comunicarea este mai dificila din cauza folosirii mai multor limbi. De asemenea, anumiti oameni au retineri in a comenta pe blog, dar trimit comentariile prin mail. Clipul cu prezentarea lui aici.

World Blogging Forum - live blogging I

2009-11-11T10:09:00.008+02:00

Loic LeMeur ne povesteste despre viitorul Twitter si Facebook pentru antreprenori si corporatii. Partea asta seamana cu Digital Marketing Forum. In viitor, e-commerce se va baza pe comunitati care urmaresc un cont de twitter sau facebook, desi dating-ul nu va merge pe twitter :)

El nu crede ca Google va cumpara Twitter (cei care au Twitter deja au vandut Blogger). Sfaturi pentru a avea mai multi followers: "don't be afraid to be yourself - don't think just share; don't overpromote yourself, help people instead; tweet in English".

Matthias Luefkens (Elvetia) nu se considera blogger, ci social media specialist. Punerea fotografiilor de la World Economic Forum (Davos) pe Flickr a creat o cerere de aparitie pe Wikipedia sub licenta Creative Commons, astfel ca au colindat lumea. Organizatiile ar trebui deci sa impartaseasca aceste fotografii cat si clipuri video pe Youtube; chiar daca nu sunt virale, sunt urmarite.

Faptul ca un video poate fi notat si comentat creaza o conversatie. Integrarea Facebook si Youtube face posibila comunicarea cu publicul fara nevoie de conferinte de presa. Dificultatea pentru corporatii este personalizarea conversatiei. CEOs trebuie sa se implice si ei in citizen journalism.

Dario Gallo (Argentina) are 2 vesti rele si una buna: blogurile nu vor aduce bani, guvernele vor folosi blogurile pentru comunicare, dar facebook si twitter se vor bucura de o popularitate mai mare cand telefoanele mobile conectate la internet vor fi o realitate.

Blogurile care lupta pentru o cauza sociala nu sunt rentabile in general. In Argentina, guvernele platesc anumiti bloggeri sa atace bloggerii care ii critica (un fel de "celula de criza" de la noi). Blogurile sunt totusi fundamentale pentru ca deschid ochii oamenilor cum face o bloggerita disidenta din Cuba, Yoani Sanchez. In tarile unde nu exista probleme, nu exista astfel de blogging...

Eric Dupin (Franta) vorbeste intr-o engleza greu inteligibila si ne prezinta un produs. Dorina Gutu spune la final ca prezentarea a fost foarte comprehensiva...in fine.

World Blogging Forum - prima parte

2009-11-10T21:20:00.014+02:00

Azi am ajuns putin tarziu la Casa Poporului si nu am prins tot discursul lui Basescu. Dar nu cred ca am pierdut nimic, mai ales ca am asistat cuminte la discursurile lui Daniel Buda (pres. Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, in caz ca nu stiati) si lui Gabriel Badescu (pres. Agentia pt Strategii Guvernamentale), care a gasit potrivit sa incheie cu un citat din Ratatouille.

Invitat sa ia cuvantul la deschidere a fost si Loic LeMeur, care printre altele l-a ajutat pe Sarkozy in campania electorala online. El a spus despre social media ca imbina avantajele comunicarii 1 la 1 cat si 1 catre mase. In timp ce consumatorul de media devine producator de media, jurnalismul traditional este mort, pentru ca jurnalistii sunt depasiti numeric de utilizatorii web 2.0. De ex, cutremurul din China a fost relatat prima data pe twitter si apoi in presa.

Pe de alta parte, exista si aspecte negative, conform lui LeMeur, si anume ca datele oferite de twitteristi pot fi false, cum este cazul recent cu soldatul american ce informa gresit in timpul atacului de la Fort Hood. De asemenea, exista aplicatii pentru Facebook care permit impartasirea locului in care se afla cineva in vizita, ceea ce nu respecta intimitatea celui care este vizitat.

El a mai mentionat ca exista relativ putin bloggeri populari pentru ca ia mult timp sa castigi notorietate, iar blogurile politicienilor si corporatiilor sunt doar PR. De aceea, el ne indeamna sa microbloguim, prin Twitter si Facebook updates, acestea fiind si metode de a gasi job-uri, parteneri, etc.

A urmat sesiunea "Blogurile si Jurnalismul Cetatenesc" inceputa de Zhou Shuguang (China), a carui engleza nu era foarte buna si in plus au existat probleme tehnice cu slide-urile din prezentarea lui. Wael Abbass (Egipt) a avut o interventie foarte interesanta, el fiind si capul de afis al evenimentului. Dupa acesti bloggeri veniti din regimuri autoritare, Jeff Jedras (Canada) a fost eclipsat.

Michael Reuter (Germania)a avut o prezentare clara si concisa in care sugerat ca bloggerii (profesionisti si amatori) trebuie sa se uneasca in agregatoare de continut pentru o audienta mai mare, ca aceste platforme trebuie sa fie disponibile si bloggerilor din tari in care nu exista libertate de expresie si ca bloggingul politic ar trebui si el monetizat. La intrebarea mea, daca bloggerii politici nu si-ar pierde credibilitatea daca ar scrie pentru bani, Reuter a raspuns ca in Germania exista un sistem prin care cei care fac publicitate pe platforme nu stiu dinainte ce stiri se vor publica, deci nu influenteaza continutul.

Ramon Stoppelenburg (Olanda) ne-a povestit cum, inainte sa apara couchsurfing.com el a facut inconjurul lumii fiind primit acasa la cititorii blogului sau, cu drumul platit de sponsori care si-au facut publicitate pe blogul sau vizitat de peste 1 milion de oameni pe luna (2001). Pare complicat? Doar genial. Pentru a avea succes, trebuie sa vii mereu cu ceva nou, chiar daca doar o inovatie, cum ar fi mongolia.ro.

Oricum, conceptul a fost unic la vremea aceea, inspirand si cartea pe care a scris-o Ramon mai tarziu. El a demonstrat ca poti cunoaste lumea, cu diversitatea si problemele ei, prin blogging. Ne-a aratat si semnul pe care il folosea cand facea autostopul prin Australia: I don't kill :)

Dobo Matyas (Ungaria) a avut o prezentare care nu se potrivea la sectiunea despre societate civila si comunitate, in schimb Andrea Vascellari (Finlanda) a avut o interventie foarte interesanta. Pe scurt, in orasul sau a avut loc un atac armat la o scoala, iar el a fost contactat de o agentie de stiri sa transmita evenimentul in real time, pentru ca nu exista pe moment un corespondent acolo. Totusi, a refuzat sa ia interviuri victimelor, din ratiuni etice, ceea ce un jurnalist platit probabil nu ar fi facut.

La sectiunea e-democratie au vorbit Giorgi Jakhaya (Georgia), Emin Huseynzade si Parvana Persiyani (Azerbaijan) Luca Sartoni (Italia), Mihaela Onofrei (Transnistria) - in poza, Petru Terguta (Moldova) - foto alaturi de Nadia Dincovici, Onnik Krikorian (Armenia), si Pedja Puselja (Serbia). Pe parcursul sesiunii au avut loc mai multe interventii, dar nu am retinut toate numele. Ceea ce am retinut este ca dl Bortun nu a fost cel mai potrivit moderator.

Impresii generale: lume putina, buna organizare, discutii interesante.

Buticu' de paine

2009-11-07T16:07:00.005+02:00

Proletara de mine a fost joi seara la un eveniment monden, din ciclul "i'm on the list". E vorba despre deschiderea Boutique du Pain, un local plin de gust in zona cea mai frumoasa pe care o poate oferi Bucurestiul, Piata Revolutiei (partea care da in Campineanu). Dar, sa nu ne hazardam in clisee gen Micul Paris. Traim in plina epoca a globalizarii, iar francezii sunt faimosi pt alte clisee, cum ar fi baghetele si croissanturile. Trebuie sa recunosc, cat de cat umblata fiind, ca la capitolul asta nimeni nu o face mai bine decat francezii. Painea, desigur.

Lansarea Boutiqului a insemnat pentru mine o degustare delicioasa plus o caricatura facuta de Vali Ivan, care era responsabil cu portretele invitatilor. Organizarea a fost buna, dar as avea ceva de reprosat in prinvinta muzicii. De ce trebuie sa ascultam mereu Edith Piaf, Joe Dassin si Patricia Kaas cand e vorba de Franta? Inteleg ca ei vin la pachet cu produsele de export, dar serios... In plus, cantareata care interpreta se auzea prea tare, ca la nunta. Cred ca ar fi fost mai potrivit in surdina.

Oricum, am fost incantata de cosurile cadou cu bunatati pe care le-am primit la plecare. Iar azi am auzit ca totusi preturile nu sunt exagerate. Chiar ma intrebam daca pe criza asta orice altceva in afara de meniul de 5 lei de la Spring poate sa "faca succes". Eu le urez succese maxime, oricum.

Campania si criza

2009-11-03T17:15:00.006+02:00

La MacDo, ca si in autobuz, am vazut oameni imbracati bine, in costum, care se pare ca nu isi mai permit sa mearga cu taxiul si sa manance la un restaurant bun. Nici politicienii nu isi mai permit sa organizeze campaniile de altadata. Daca acum 5 ani circulau vestitele SMS-uri cu rima Bombo/Congo, acum circula mass-uri pe yahoo messenger. Nu de alta, dar cine da mai departe mesaje care costa cativa centi, cand e gratis sa dai la toata lista un IM?

Asa am primit o virala draguta care parodiaza reclama Zaraza, aceea cu "numai respect". Ce sa spun, ea se potriveste campaniei lui Crin Antonescu, al carui slogan e acela cu bunul simt - il stiti, seamana cu alta reclama, la Petrom. Dar! Din cate stiu eu, acea reclama la Zaraza nu mai apare pe la TV de ceva timp. Poate ar fi fost mai bine sa se gaseasca ceva mai actual, cu toate ca e greu - publicitatea din 2009 e si ea de criza, deci avem spoturi proaste care nu merita parodiate.

In plus, parodia (daca pot sa-i spun asa, pt ca nu e atacata de fapt Zaraza) este un atac la adresa lui Basescu, ca de fapt toate discursurile contracandidatilor presedintelui. Din nou, o copie a ce facuse Basescu in 2004, cu Nastase. Deci, Base e un initiator cand vine vorba de comunicare politica, iar ceilalti niste copiatori. Nu e de mirare ca presedintele en titre e asa sigur ca va mai castiga un mandat.

Oricum, conform schemei din poza, s-a ajuns la un nivel de intimitate mai mare in comunicarea electorala. E adevarat si ca, la fostele alegeri prezidentiale, nici nu stiam ce-i acela Facebook sau Twitter. Si inca mai primeam o gramada de hartii, lucru care astazi ar fi mai rau privit de ecologisti.

Campania electorala e ok, mai astept doar alegerile

2009-10-25T19:11:00.005+02:00

Winston Churchill spunea ca nu exista mai bun argument impotriva democratiei decat o discutie de 5 minute cu alegatorul de rand. De curand, acest lucru a devenit mai clar pentru mine ca niciodata. Urmeaza un alt episod din viata mea reala.

Cum stateam eu sa astept autobuzul, ca un cetatean amarat, observ ca s-a construit un nou adapost (nu stiu cum sa-i spun altfel, locul unde te feresti de ploaie intr-o statie). Daca RATB-ul s-a insinuat si in viata ta, probabil ca stii acele adaposturi facute de Milka, in care banca e de lemn - nu scurta, din metal rece, ca celelalte - si e si un covoras verde, ca sa te simti cica in creierul Alpilor. Eu una am salutat aceasta initiativa, dar din mers, pentru ca nu ma omor dupa ciocolata lor.

Dar sa trec la punctul culminant... O doamna in varsta se aseaza langa mine pe banca alpina si intra in vorba (nu e prima data cand batranii se baga in seama cu alti calatori) "Ati observat ce banca noua avem?" Zic, politicos "Da, e bine ca sunt mai multe locuri de stat jos", iar ea continua "Dar stiti de ce?" Pana sa apuc sa raspund ca e publicitate pentru Milka, ea imi si explica "Pentru ca vin alegerile..."

Da, traim intr-o tara in care oamenii de varsta a treia au primit prea tarziu sansa de a locui intr-o democratie; nestiind cum functioneaza capitalismul, dar nici guvernarea, ei au observat ca de obicei se intampla lucruri bune numai in perioada imediat dinaintea votului, pentru ca electoratul sa fie convins sa aleaga tot pe cei de la putere. Un mic amanunt, cum ar fi ca presedintele tarii nu se ocupa de probleme extrem de locale ca bancile din statiile de autobuz, nu pare sa mai conteze. Nici faptul ca daca un om politic ar fi platit pentru o banca in statie, si-ar fi pus afis cu el acolo, in loc de un poster cu o vaca mov.

In fond, Basescu e un fost primar al capitalei si un presedinte jucator, iar clasa politica este in ochii romanilor o cireada de bovine care mulg tara ca sa scoata in final un produs de culoare ciocolatie. Cate metafore inspira Milka, nu e de mirare ca oamenii interpreteaza gresit! Nu doar o singura babuta senila, milioane de romani cred ca prerogativele presedintelui unui stat se refera la, de ex, cate banci sunt intr-un parc, pe cand de la primarul de sector se asteapta sa le mareasca pensiile. De obicei, acestia voteaza mai mult decat cei care au habar de Constitutie sau administratie publica.

Iar acum ceva cu totul diferit, si totusi cumva in tema, aceasta legatura spre chestionarul lui Proust aplicat in Romania. Pe mine una m-a amuzat...

Aceasta este o intamplare adevarata

2009-10-22T21:39:00.004+03:00

Am scris despre Herbalife, acum e cazul sa trec la nivelul urmator, cu un antiarticol despre Amway. In ultimul timp am tot vazut PR online pt aceasta dubioasa organizatie, si ca sa contrabalansez cumva, am sa impartasesc proasta mea parere despre ei.

Totul a inceput pe vremea cand imi cautam job; mi-am depus, ca tot omul, CV pe ejobs.ro. Printre telefoanele pe care le-am primit, a fost si unul obscur, de la o tipa care imi propunea o intalnire la o cafea, sa discutam despre o colaborare, dar nu vroia sa dea nici un detaliu. Am refuzat, fiindu-mi teama ca vrea sa ma pacaleasca si sa-mi fure un rinichi, sau ceva de genul.

Peste un timp, iarasi un telefon, aceeasi voce (dar nu mi-am dat seama decat mai tarziu), de data aceasta imi propunea sa vin la un interviu pentru un job in publicitate/marketing. La intrebarea mea, a mentionat si numele firmei, la care nu-mi aminteam daca aplicasem. In fine, adresa era undeva pe Aviatorilor, ceea ce a facut ca propunerea sa creasca in ochii mei. Fiecare cu fetisurile lui urbane...

M-am imbracat ca de interviu si am ajuns acolo, contrar obiceiurilor mele, mai devreme. Se pare ca era singurul bloc pricajit din toata zona cu vile. Am reusit pana la urma sa intru si m-au primit niste oameni ciudat de zambitori, intr-un apartament unde nu parea sa fie o firma. M-au invitat intr-un birou dragut in care erau postere cu produse Amway, desi nu scria Amway.

Au pus pe masa cateva produse si apoi, tipa care ma contactase, plus inca o fatuca imbracata ca pentru o iesire la disco in anii '90, au inceput sa-si faca numarul. Ranjita incepea fiecare propozitie, chiar si cele simple,cu "Stefania", poate se gandea ca ma excita auzul propriului nume. Asa or fi invatat-o aia de la vanzari, ca in cartea "Cum sa pierzi prieteni si sa alienezi oameni". Doar la observatia mea, a recunoscut ca "produsele acestea de calitate superioara" sunt Amway.

Chimistele lu' peste puneau niste paine in apa cu nu stiu ce coloranti, si apoi, ca in reclamele cretine "copii, priviti cum cerneala penetreaza creta", adaugau nu stiu ce pastilute Amway care decolorau apa, ca sa vada si muritoarea de mine ce rau e mediul inconjurator cu organismul nostru si ce bine te vindeca Amway. Apoi, au trecut chiar la pasta de dinti. N-am observat ce orificiu mic are produsul lor fata de altele?! Aparent, alea sunt mai ieftine, dar de fapt...consumi mai repede pentru ca iese mai multa pasta prin acele orificii imense. Fascinant! Si au tinut-o tot asa.

Intamplator, chiar incercasem produsele. Nu sunt neaparat proaste, dar sunt scumpe, nu-si merita banii. In acel moment, inca mai credeam ca ma chemasera pentru a ma atrage sa devin colaborator, si ca sa faci bani din asta trebuie sa fii intai spalat pe creier. Dar nu! Ma chemasera doar ca potential client. Teapa! nu era nici un job, erau doar niste insi care cumparau contacte de pe ejobs si le foloseau in cu totul alte scopuri decat trebuia.

Nu mi-am piedut timpul cu discutii despre asta, de-abia asteptam sa scap de acolo. Dar in drumul spre casa, m-am intrebat cum poate functiona o asemenea strategie. Minti pe cineva la telefon si apoi te astepti sa cumpere de la tine? Nu e vorba de o minciuna tip publicitate, ci de una in fata, urata...
Ce am invatat din asta? Ca e o idee buna sa selectez optiunea ca datele personale sa fie accesibile doar firmelor la care aplic, nu tuturor "angajatorilor".

Nu stii de unde sare iepurele

2009-10-21T16:28:00.006+03:00

Stiti Facebook? Stiti quiz-urile stupide de pe Facebook? Ei bine, unele au pretentii intelectuale. De exemplu, "What sort of thinker are you: Strategist, Theorist, Ethicist or Philosopher?" pe care il puteti face pentru distractie, daca sunteti genul de oameni pe care ii distreaza asa ceva.

Ce vroiam sa spun este ca pana si testele astea pot fi o sursa de inspiratie pentru altceva, asa cum mi s-a mai intamplat. Rezultatul acestui test a fost in cazul meu "You're a Futurist: Like R Buckminster Fuller" si, spre rusinea mea, nu mai auzisem de dl Fuller, desi eram familiara cu domurile geodezice pe care le-a proiectat.

Aceasta descoperire am facut-o, previzibil, prin intermediul wiki (nu e vina mea ca asta e prima legatura care apare in Google) unde am fost curioasa de versiunea in lb romana. Se pare ca cineva s-a apucat de tradus, desi subtire, asa ca am ajutat si eu cu 2 paragrafe. Cel cu termenii inventati de Fuller necesita totusi cunostinte lingvistice mai avansate, asa ca daca vreti sa dati o mana de ajutor faceti-va cont wiki in caz ca nu aveti si modificati aceasta pagina. Un tip ca Fuller merita sa fie mai cunoscut, chiar si in Romania.

Feminism - ce este si cu ce se mananca?

2009-10-16T13:43:00.005+03:00

Internetul este misogin peste tot, dar numai in Romania este posibila frumoasa exprimare "feminizda". De aceea, la cererea celor 2 vizitatori unici (am evoluat) m-am hotarat sa scriu un lung si absolut incomplet articol despre feminism.

Ca majoritatea cuvintelor care se termina in -ism, feminismul e ceva care provoaca multe neintelegeri. Nu in sensul ca oamenii se cearta intre ei pro sau contra feminism, ci ca au o idee vaga si deseori eronata despre ce inseamna el de fapt. In capul multora, feministele sunt niste urate frustrate care nu au ce face nimic mai util decat sa protesteze ca idioatele.

Iata, s-a scris pe wiki si in romaneste pe tema asta, chiar daca e ceva cam scurt. Deci, sper sa nu aud tot restul vietii mele intrebarea "La ce mai vor femeile drepturi, cand le au deja? Pai ce, vor sa aiba mai multe drepturi ca barbatii?!" Nu e vorba de drepturi formale! In general, toate drepturile omului (la care se adauga uneori expresia "indiferent de sex, rasa, etc") sunt frectii la picior de lemn. Degeaba imi acorda maretul stat drept la educatie sau sanatate, daca nu am bani sa ma scolesc si sa ma tratez, sau daca m-am nascut intr-o comunitate care este impotriva invatamantului formal si medicinei. Nu spun ca aceste drepturi sunt inutile, cu siguranta ca trebuie sa existe, ca ar fi mai rau daca nici nu ar fi recunoscute, dar sunt insuficiente.

Intorcandu-ma la femei, teoretic ele au sanse egale cu barbatii, si reprezinta jumatate din populatie. De ce totusi castiga in general mai putin, sunt mai slab reprezentate in politica etc? Unii ar raspunde: pt ca sunt mai proaste, nu sunt in stare sa faca nimic ca lumea, in general pt ca sunt inferioare genetic.

Altii, sau altele, in general feministii, spun ca e vorba de o conditionare sociala. Mai exact, fiind crescute cu anumite valori (de ex ca femeia trebuie sa fie o buna gospodina si ca nu trebuie sa se intereseze de "nemurirea sufletului") care se perpetueaza si in anturajul lor, si sunt indopate cu imagini din media care le invata cum trebuie sa arate si sa se comporte o femeie, e mai mare probabilitatea sa nu se realizeze in viata. Sau daca se realizeaza profesional, se rateaza in plan personal. Sau, ca sa le aiba pe toate, depun mai multe eforturi decat ar face un barbat.

Aceasta deprivare informala de drepturi este mai vizibila in societatile traditionaliste, de ex la tigani, unde fetele de obicei nici nu merg la scoala (sau merg mai putin decat baietii, care trebuie sa-si ia macar permisul de conducere), avand mai degraba rol de reproducere, iar in anumite cazuri sunt folosite ca obiecte sexuale de catre sotii lor care fac pe pestii. E cazul unor familii cu copii, care traiesc intr-o saracie lucie si nu au ce morala primi de la parintii lor.

E clar ca in casele, mai ales din mediul rural, in care femeile sunt batute, e inutil sa vii sa le spui ca au drepturi. Acele femei nu au unde se duce, iar centrele de plasament unde ar putea sa invete o meserie ca sa se descurce singure sunt o solutie posibila mai ales pt cele fara copii. Cred ca in Romania, pana sa ajungem sa rezolvam alte inegalitati de gen, e cazul sa ne ocupam de niste chestii de baza. Sau, sa asteptam sa ne dezvoltam si sa speram ca aceste lucruri vin de la sine.

Dar ce te faci cu acele femei inteligente, atragatoare, care, traind deja in tari civilizate, nu-si doresc decat sa cunoasca un sot bogat pentru ca ele sa nu se preocupe cu munca? Pt ele, dreptul la egalitate pt care au luptat altele este o mare prostie, atat timp cat o nevasta bogata "le are pe toate": bani pt toate capriciile, timp liber pt mondenitati, actiuni caritabile, patronajul artelor...In epoca victoriana, aceste femei puteau fi chiar mai influente decat sotii lor, care erau marionetele pe care ele le manevrau din umbra.

Ca si cu participarea la democratie, faptul de a te preocupa sau nu de drepturile tale ca femeie este o alegere. Exista femei superficiale, dupa cum exista si barbati superficiali. Dar egalitatea intre femei si barbati nu se opreste la o Constitutie care e o forma fara fond. Sunt mai multe lucruri care influenteaza relatiile de gen, cum ar fi religia. Ar fi bine ca anumite fete sa stie clar de care parte a baricadei sunt, pentru ca feministele sunt in principiu de stanga si atee, sau membre ale unor biserici matriarhale obscure.

Pana sa se certe cu partenerii ca de ce ei nu spala niciodata vasele, ar fi bine si ca femeile in general sa-si bage in cap clar ce vor, e greu sa alegi calea de mijloc. Egalitatea nu e in avantajul tuturor...

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (III)

2009-10-14T14:55:00.004+03:00

Cu ocazia marii sarbatori de astazi, as vrea sa dedic aceasta diafana melodie fetelor care poarta suavul nume Paraschiva. Tuturor celorlalti, ultima parte din trilogia inutila despre yahoo mess.

Ce a mai ramas de analizat?

ID-ul! Eh, da, era o idee buna sa incep cu asta, dar ce e mai bun se pastreaza pt la sfarsit. Deci:

nume prenume sau prenume nume sau doar prenume, asa cum apari in buletin, sunt bune alternative, desi destul de plicticoase, presupunand ca prietenii tai deja stiu cum te numesti; nu strica putina creativitate, de ex GXG in loc de George
alias=id, adica apari in liste cu numele de scena cu care te-ai inregistrat acum 10 ani, in frageda pruncie (cel putin intr-ale internetului); nu e o idee buna daca vrei sa impresionezi pe cineva ca fiind pepushika2000 cand ai deja 40 de ani. Serios, chiar nu e greu sa iti faci un nou cont, poti transfera contactele
esti cocalar? ai o gama variata de porecle din care iti poti alege: Alex Boss, Razvan Shmekeru, Marian Senzual etc; pt cocalari rafinati: Adi Ice, Vali Cool s.a.
pt antreprenori, se recomanda ca id-ul sa descrie cat mai exact sectorul de activitate; daca ai de ex un cabinet virtual de mesaje erotice, o alegere buna ar fi Dau_Limbi

Mass-ul. Il dai doar in cazuri de urgenta/ nu stii ce-i ala? Foarte bine! Il dai de cateva ori pe zi ca sa popularizezi bancuri vechi, desi esti idle toata ziua? Nu-i asa bine...Dar se poate si mai rau; am primit inclusiv mass-uri gen "Gabi, te iubesc mult!" si nu sunt Gabi!

Mesagereza. Ok, cu totii facem greseli cand scriem rapid, dar sa nu ne pripim in folosirea tuturor abrevierilor din engleza. Daca scrii be re be cand te duci pana la baie nu inseamna neaparat ca esti trendy fancy.

Emoticoanele. Ce e mult strica, ce e putin nu se ajunge. Daca folosesti messul de mai multi ani si inca mai pui cate 8 smilies la fiecare propozitie scurta, ca sa ma exprim asa, asta e un bun indicator al unui dezechilibru intern (esti labil).

In loc de concluzie. Desi o persoana care are un avatar normal iti poate trimite un mass prin care te roaga sa dai mai departe nu stiu ce mesaj pt care AOL va dona sange unui bolnav sau ceva de genul, e probabil ca si cei pe care ii ai tu in lista sa aiba un comportament coerent. Si anume, sa fie tarani pana la capat, sa incerce tot timpul sa-ti bage chestii pe gat sau sa nu vorbeasca niciodata cu tine pt ca ti-au dat add doar ca sa le creasca nr de contacte.

E bine deci sa faci categorii de "prieteni" in care sa pastrezi doar pe cei de care ai nevoie, ori pt o discutie amicala ori pt alte ratiuni. Oricum, lucrurile pe care le-am enumerat, chiar daca nu exhaustiv, iti pot indica cu cine ai de-a face pe mess, acest instrument care da dependenta. Don't let your list be a mess!

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (II)

2009-10-12T10:56:00.004+03:00

Continui seria articolelor "neserioase". Astazi, despre statusul de pe messenger. Din nou, numai informatii de calitate...

Dupa cum stiu toti elevii de scoala primara, pe mess poti fi disponibil, ocupat, sau invizibil. Inainte, puteai avea statusuri gen "ma intorc imediat", "am iesit afara", "nu sunt la birou" dar acum nu se mai poarta. Poate doar sa fii available cu un status ca "nu's la taste", "foarte busy" etc. In schimb, apare tot mai des "sunt mobil"= am IM pe celular.

Exista oameni care sunt vesnic invizibili, ocupati sau nu, desi pierd mult timp pe mess. Dupa cum exista statusul DNFD pentru cei care incep ei conversatia. Dar nu toti au un real status message. Cei care vor sa iasa in evidenta, adauga un www la statusul lor, ca sa albastreasca niste statusuri cum ar fi "@work" sau alte chestii de mare importanta.

Daca vrei sa fii cool, iti instalezi un plugin care arata tuturor prietenilor ce muzica asculti pe Winamp. Dar, depinde de grupul tau de referinta. Daca statusul tau spune ca asculti o manea, s-ar putea sa dispari din anumite liste. Dar nu prea multe, pt ca majoritatea utilizatorilor inraiti de mess sunt coca/piti. Eventual, pune un link spre un video de pe youtube.

Cat despre cei care impartasesc ce fac/la ce se gandesc, avem din nou cateva categorii:

indicatorii lucrurilor evidente: "afara ploua, ce urat..."; daca locuim in alte parti, oricum nu ne intereseaza cum e vremea la tine in oras/sat.
prietenii care nu se pot deconecta "dorm. daca e ceva, buzz me" (daca ai peste 15 ani si scrii asta, cauza e pierduta...)
sensibilii, in general femei, care au mereu pregatita o expresie de adanca profunzime "Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie..." sau profunda adancime "In viata, joaca teatru numai cei care nu au nici un rol..."
cei care scriu chestii numai de ei intelese "iepurele a sarit din copac" ok...
originalii plagiatori, preferabil cu citate in engleza "he who laughs last didn't get the joke".
pragmaticii, care ne anunta ce combinatii mai invart "vand ipod nano", "inchiriez apt 2 camere", "dau meditatii" etc; aici ii includ si pe cei cu status pimp.
bloggerii, care pun link la, bineinteles, noile lor postari.

Nu, n-am terminat de vorbit despre mess. Sunt atatea lucruri neinteresante care trebuie inca scrise...

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (I)

2009-10-07T23:24:00.006+03:00

Cum poti masura oamenii cu messul? Ai putea sa numeri cate contacte au, cat timp stau pe mess, cate contacte sunt de obicei online in lista cuiva, cati raspund la un mass, cati din lista incep o conversatie pornind de ex de la o schimbare de status sau de avatar. Toate astea iti pot spune cata influenta poate avea cineva dpdv comercial folosindu-se de mesageria instanta.

Dar eu judec utilizatorii dupa mai multe aspecte legate de mess. Stiu, n-ar trebui sa fac asta, dar oamenii au uneori tendinta asta sa puna lucrurile in categorii, ca mici sociologi ignoranti ce sunt. Si daca in statistica se opereaza cu 2-3000 de subiecti la o cercetare, pot spune chiar ca ma incadrez in esantion.

1. Avatarul

Poza reprezentativa uneori exista, alteori ba. Parerea mea e ca cei care nu au foto sunt oameni care stau mai putin pe mess (in sensul ca viata lor nu se invarte in jurul lui), sau sunt mai putin tehnici si nu se complica cu astfel de detalii. Sau fac pe misteriosii. Cam tot pe acolo se invart si cei care aleg una din imaginile predefinite, de ex catelul cu ochelari.

Uneori, in loc de o fotografie apare unul din acele avataruri yahoo, populare mai ales in randul fetelor f tinere (o mica parte dintre ele). Treaba cu avatarul asta e complicata; stai destul de mult sa alegi haine sau alte chestiute, dar avatarul oricum nu seamana cu tine. Dar, daca nu ai inspiratie pt altceva, te poti juca cu aceste desene. Mi se pare ok sa alegi detalii care nu se potrivesc unele cu altele, de ex toale de super star si decor rural. Cu cat mai excentric cu atat mai fun.

Exista, desigur, oameni care isi pun la avatar poze cu ei insisi. Dar aceasta categorie are numeroase subcategorii, din care amintesc:

eu om normal. O poza in care cineva zambeste imi lumineaza lista (cu exceptia cazului in care nu suport respectiva persoana, dar dintr-un motiv sau altul o pastrez acolo si ma enerveaza ranjetul ei)
eu supermodel. Oricine poate arata bine daca gaseste un fotograf care il/o prinde intr-o lumina buna. Uneori, acea lumina trebuie sa fie foarte intunecata...Daca poza e facuta de departe, oricum avatarul fiind mic, trebuie doar sa stai in pozitia potrivita. Alteori este nevoie de un fundal de studio foto si un uscator de par invizibil care iti flutura pletele (valabil in cazul fetelor). Mi se pare un efort exagerat, dar inteleg ca pt unii, mai ales unele, aceasta carte de vizita e importanta.
eu muza. Unii dintre noi stim sa folosim photoshopul, altii avem prieteni/prietene cu inclinatii artistice, care ne fac fotografii interesante. Toti vrem sa aratam cool. Doar ca unii primesc aceste instantanee fara a le cere iar altii streseaza o cunostinta care e art director "Bai, fa-mi si mie o poza gen pop art sa o pun la avatar". Dispe...
eu cocalar/pitipoanca. Nu e nevoie de comentarii, ii recunoastem cand ii vedem, mai ales ca decorul lor preferat e clubul. La asta ne ajuta site-urile de profil; ii stergem/ignoram, le aparem mereu offline etc
eu turist. Nimic nu spune mai mult "uite eu am fost la Paris si tu nu" decat un avatar in care tu apari cu turnul Eiffel. Daca nu-ti permiti o deplasare in Franta, litoralul local nu e o idee rea. Iti permite macar sa apari in costum de baie online, fie si iarna in real life.
eu cu iuby. Dintre cele mai nepopulare pentru mine, "eu la nunta mea".
altele

In fine, sunt si cei care pun o poza pe mess in care nu apare mutra lor. Si aici sunt felurite feluri, printre care:

poza cu femeia fatala
poza cu masina tunata
poza cu mesaj pseudoamuzant (fumat)
poza "interesanta", preferabil alb-negru
samd

Pe fiecare pun cate o eticheta. Unii isi mai schimba avatarul, dar naravul ba. In episodul urmator, despre statusuri, ca la avataruri as mai avea multe de povestit, insa plictisesc unicul vizitator al blogului.

Probleme medicale

2009-09-30T22:58:00.005+03:00

Circula o petitie online impotriva co-platei serviciilor medicale in Romania. Nu vreau sa intru in detalii despre cat de rea sau buna este aceasta masura luata de guvern pentru acoperirea unor cheltuieli. Vreau doar sa sper ca ea va duce la o cat de mica ameliorare a calitatii serviciilor publice de sanatate, dar si a remunerarii cadrelor medicale, si ca romanii vor renunta cu aceasta ocazie la "micile atentii" cu care sunt atat de obisnuiti ca pacienti.

Alt lucru pe care l-am observat a fost cel care mi-a atras atentia. Ca exista oameni care ar semna o astfel de petitie, dar care se declara ingrijorati de perspectiva reformei sistemului medical din SUA. Argumentele lor fiind de genul "americanii au cel mai performant sistem medical din lume, asigurarea universala de sanatate va strica asta, iar aici la noi oricum nu putem fi performanti deci hai sa oferim ceva pentru saraci".

Cu alte cuvinte, daca cineva de aici se imbolnaveste grav si are nevoie sa se opereze in SUA, va scoate bani grei de la banca sau va recurge la caritatea semenilor (deja sunt "imuna" la massurile de strangere de donatii pt oameni care au nevoie de operatii de zeci de mii de euro), dar daca este vorba de un american care nu-si permite sa se opereze in tara lui, too bad...Aceasta nu e doar o atitudine lipsita de empatie, e pur si simplu ipocrita.

Pentru cei care inca mai cred ca reforma medicala din SUA nu face decat sa ia banii contribuabilor ca sa se poata trata drogatii si prostituatele, iata un articol despre cat de (ne)bun este sistemul lor de fapt. Da, este pe wikipedia, dar este facut de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Cam lungut, dar poate o dovada ca aceasta reforma nu este "socialista", ci de bun simt, mai ales ca s-a optat pentru o varianta de compromis. Dupa cum nici masura introdusa in Romania nu e prea "capitalista", ci asemanatoare cu sistemele din alte tari unde functioneaza bine.

Anonimitatea pe Internet

2009-09-21T11:45:00.004+03:00

Cine nu cunoaste acest poster demotivational? Este simbolul grupului cu acelasi nume, faimos pentru multe actiuni online si offline; printre acestea, protestul fata de biserica scientologica, ce incercase sa cenzureze clipurile de pe youtube despre ea care nu-i conveneau - ceea ce a insemnat pentru acest grup o incalcare a libertatii internetului. Chestiune foarte serioasa...

Despre libertatea de expresia am mai scis aici. Acum cred ca odata cu Internetul acest drept se complica...Sub protectia cuvantului anonymous se ascund pedofili, dar si luptatori pentru drepturi civile care nu ar avea cum sa se exprime altfel. Inclusiv grupul omonim a postat clipuri pornografice deghizate pentru copii (de unde expresia i'm 12 and what is this?) dar a sustinut si iranienii care au contestat ultimele alegeri din tara lor...

Cu alte cuvinte, exista avantaje cat si dezavantaje ale anonimitatii pe Internet, de aceea este foarte greu sa se creeze o legislatie care sa multumeasca pe toata lumea. Ideal ar fi sa traim intr-o lume in care nimeni sa nu simta nevoia sa-si ascunda adevarata identitate, dar dintr-un motiv sau altul, atractia oamenilor fata de internet provine tocmai din libertatea de care se bucura fara chipuri sau nume reale, sub masti virtuale. Iata de ce acest caz al unui blogger-politist obligat sa-si dezvaluie identitatea a starnit reactii pro si contra.

Doar viitorul ne va spune daca Internetul va fi reglementat ca orice alta forma de media sau va ramane liber si anarhic. Personal, cred ca bloggerii ( si alti useri de web 2.0) care au curajul, intr-o tara democratica, sa-si declare interesele si sa-si sustina ideile si offline sunt mult mai credibili decat armatele de anonimi. Cat despre statele in care Internetul este cenzurat tocmai pentru a limita drepturile cetatenesti, sa speram ca mediul online va contribui la schimbarea in bine, cu ajutorul reteleor de socializare...

Wikipedia si PR-ul

2009-09-18T13:16:00.005+03:00

Wiki este probabil cea mai folositoare resursa web 2.0, in online doar Google-ul o intrece in utilitate. Dar numarul mare de articole ale acestei enciclopedii se datoreaza tocmai faptului ca multi utilizatori contribuie, ceea ce prezinta anumite dezavantaje. In primul rand se pune problema specializarii celor care scriu: sunt ei cei mai avizati sa trateze un subiect sau altul? Desigur, se pun referinte sau avertizari ca articolul nu este verificat, dar tot nu prezinta aceeasi incredere...

In al doilea rand, chiar daca o persoana detine cele mai multe cunostinte legate de un articol din Wikipedia, exista riscul ca ea sa manipuleze datele si sa publice versiunea care o avantajeaza. De exemplu, in cazul unei autoritati publice sau al unui produs, cine este mai in masura sa cunoasca subiectul decat chiar angajatii guvernului sau ai respectivei corporatii? Totusi, ne asteptam ca acestia sa ne dezvaluie tot, intr-o maniera obiectiva?

Asa a aparut Wikipedia Scanner-ul, un program care da sansa cititorilor de a sti cine a scris si ce a modificat intr-un articol. Ceea ce a declansat un adevarat haos pentru diverse grupuri de interese care vroiau ca adevarul sa ramana "dincolo de noi". Jos palaria pentru studentul care a creat acest program, el ne-a facut tuturor un mare serviciu.

Neutralitatea Internetului

2009-09-17T11:17:00.005+03:00

Am observat un lucru pozitiv legat de România "navigand" prin alte tari: avem conexiuni la Internet relativ rapide (plus semnal mai bun la telefoane mobile). Suntem obisnuiti sa platim destul de putin pentru aceste servicii, fie ca e vorba de o retea de bloc sau o companie mare. In plus, putem spune ca la noi netul e liber, fata de alte tari ca Azerbaidjan, unde bloggerii care scriu impotriva autoritatilor sunt arestati sub diverse pretexte.

Ce s-ar intampla daca in Parlament s-ar propune o lege care sa sustina doar marile corporatii ce ofera servicii prin cablusi de telefonie, care in felul asta sa detina monopolul si mai mult, sa controleze ce apare pe internet si ce nu? Nu stiu cum sta treaba in Uniunea Europeana, dar in SUA, acest taram al democratiei si libertatii, s-a propus asa ceva, in 2007 si apoi din nou in 2009.

Cititi aici despre cum o municipalitate era pe punctul de a pierde "permisiunea" de a oferi o conexiune rapida si ieftina cetatenilor sai. Daca respectiva lege ar fi trecut in Congres, acesta ar fi fost inceputul sfarsitului pentru Internet asa cum il cunoastem noi. De altfel, si Google este impotriva unei astfel de initiative, si pe buna dreptate.

Mai interesant mi se pare ca acest lucru a creat buzz pe diverse retele iar oamenii s-au mobilizat impotriva proiectului de lege. Este un semn ca "se poate", oamenii de rand nu sunt total lipsiti de putere atat timp cat sunt informati si se implica.

Offline 2.0

2009-09-15T12:42:00.005+03:00

Am fost aseara la Pizza Hut, unde am mancat si am baut bine, la terasa de vizavi de ASE. Cu cine am fost? Cu vreo 80 de oameni, din care m-am chinuit sa dau mana cu o mare parte. Bineinteles, cel mai intens am socializat cu colegii de la internship 2.0, care sub "aripa" lui Sorin Tudor au organizat acest eveniment de cunoastere si recunoastere a bloggerilor, twitteristilor si altor internauti.

Printre vedete, ca sa zic asa, i-am vazut pe Piticu, Gogu Kaizer, Geo Atreides... In rest, o gramada de nume vag cunoscute, dintre care unii m-au recunoscut la fel de vag. All in all, a fost o seara reusita, am primit si diploma de apreciere de la "Marie-Jeanne" (Sorin deghizat, pentru connaisseurs)

Inainte nu ma pasionau astfel de socializari, acum o astept pe urmatoarea...Traiasca PR-ul ;)

Lucruri interesante de facut in oras

2009-09-08T11:49:00.007+03:00

Printre ele se numara mersul intr-o absintarie, la...un cenaclu literar. Si nu orice, e vorba de un cenaclu care a pornit din online, un proiect al echipei 3 de la internship 2.0. Site-ul se cheama recitiri.ro si reuneste bloggeri cu talente artistice.

Nu intamplator am scris data trecuta despre o carte. Impreuna cu ceilalti "studenti" ai lui Sorin Tudor, fac PR cultural :)

Minunata lume noua. Aproape.

2009-09-04T14:55:00.004+03:00

Daca ati citit cartea lui Huxley sper ca sunteti de acord ca e fascinant ca a fost scrisa in 1931. Si mai mare impact a avut, explicabil, 1984 de Orwell. Exista mai multe nuvele de science fiction politic care merita citite, printre care Fahrenheit 451 a lui Bradbury si Noi de Zamyatin. Dar sa revenim la Orwell-Huxley, dintre care distopia primului parea mai realista pentru cei care se tem de totalitarisme.

Uite ca suntem de fapt mai aproape de Huxley, cel putin in privinta culturii occidentale. E adevarat, mai sunt inca oameni care citesc (carti), dar din cauza televizorului si internetului avem atata informatie incat am devenit plictisiti si blazati. Sunt atatea informatii irelevante de ex pe bloguri, twitter, facebook, incat le pierdem pe cele cu adevarat importante.

Suntem atat de preocupati de felul in care aratam, ce cumparam, jocuri pe calculator si pornografie incat nu mai avem timp sa ne gandim serios la ... ceva. Iar daca cumva facem greseala de a gandi, ne inecam repede angoasele existentiale in alcool. Nu ne distrugem direct dar ne distragem atentia; ne distram.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne fie teama de tirania statului, ci de propriile noastre slabiciuni, exploatate de corporatii prin media. Desigur, corporatistii sunt si ei oameni, ba mai mult, majoritatea oamenilor lucreaza direct sau indirect pentru ele, deci suntem victimele propriului marketing, prin sistemul de valori pe care il cream.

Suntem liberi, dar nu fata de propriile noastre placeri. Pentru ca, pentru cei mai multi dintre noi, placerile tin loc de fericire, in lipsa altui sens al vietii. Nu spun ca acest stil de viata este rau sau bun, personal as prefera sa traiesc in Brave New World decat in alte lumi inchipuite. Dar asta nu face ca lucrurile sa fie mai putin triste.

Disperare in marketing

2009-08-27T21:55:00.002+03:00

Inainte de toate, sa nu uit (off topic), ma laud cu articolul meu de pe www.pr365.ro. Iar acum sa trecem la subiect. Luni seara am dat curs invitatiei de a-mi "evalua starea de sanatate" la Herbalife. Aceasta exprimare, de marketing si ea, e atat de pompoasa incat nu stiu cine o crede. Dar, am fost curioasa in ce consta promotia lor, pe principiul romanului: daca-i gratis da-mi doua...

Deci. Sediu intesat de postere din acelea corporatiste motivationale intens parodiate pe net. Doamna cu "evaluarea", evident - o persoana de vanzari si nu un medic (cat de naiv sa fii sa crezi ca medicul e ala care-ti evalueaza starea sanatatii...). Ea incepe sa ne spuna o gramada de chestii din categoria "descoperirea apei calde", si ca nu stiu ce mare nutritionist de-al lor a gasit formula magica ca sa traiesti sanatos pana la adanci batraneti.

"Masuratorile" au fost: suirea pe cantar si notat masa, intrebat care e inaltimea, si masurarea procentului grasimilor din corp - asta chiar costa ceva in mod normal, dar nu cat sustin ei, si cam atat. Dupa care, completat chestionare despre ce mananci si cum te simti, ca sa stie omul ce sa-ti recomande sa cumperi de la ei. Eu si cealalta fata aveam mici probleme diferite, dar ni s-au sugerat aceleasi "remedii" universale.

La sfarsit, partea surpriza: avem sansa de a face acest minunat cadou care este "evaluarea" la zece persoane! Deci, scoateti voi din telefoane 10 contacte pe care ei le suna mai departe, ca sa le faca recomandari de cumparaturi. Eu am refuzat sa dau aceste numere fara acordul respectivelor persoane (oricum numarul mi se pare exagerat de mare), dar alta cunostinta de-a mea mi-a pasat numarul, asa au ajuns la mine...

Nu am scris acest post impotriva Herbalife (in fond, cati ma citesc pe mine...), oricine poate sa faca chestia asta cu incredere: nu te obliga nimeni sa comanzi, pana la urma sfaturile lor sunt de bine - mananca mai putina grasimi, hraneste celula si nu burta, etc Daca vei descoperi prin acel aparat ca ai prea multe grasimi pe organele interne, poate asta te va incuraja sa duci un stil de viata mai sanatos.

Ceea ce ma enerveaza la ei, si la multe companii care au acest stil, este tocmai sistemul. Nu ma pronunt in legatura cu calitatea produselor (desi am dubii ca si-ar merita banii), dar ma intreb: de ce nu-si fac reclama ca orice alta firma? Una e sa faci lumea sa vorbeasca despre tine pentru ca oferi ceva in schimb si sa nu mai ai nevoie de promovare traditionala, alta e acest stil obscur. Cu alta ocazie, despre Amway.

Afacerea Spiru Haret: toate-s vechi si noua toate

2009-08-16T12:50:00.006+03:00

Ii multumesc Andreei ca mi-a semnalat acest editorial al lui Mihail Sebastian republicat in Observatorul Cultural. Sper sa aveti rabdarea de a-l citi integral, pentru ca este genial, si veti realiza ca nu este prima data cand in aceasta tara se vorbeste despre diplome false - dar nu asta e problema!

Sebastian a remarcat acum 74 de ani o problema a sistemului de invatamant (romanesc) care cu greu ar putea fi rezolvata si acum: nu conteaza ce fel de diplome scoate o scoala, elevii/studentii sunt din acest punct de vedere la fel de buni/prosti, cu alte cuvinte vor putea avea anumite profesii cu sau fara acea diploma. Cultura generala a unei persoane depinde numai ea, practic banii care se investesc actual in sistemul de invatamant sunt ca si aruncati...Nu fac decat sa prezerve un status quo.

Candva sustineam fervent ca statul are un rol crucial in educatie. Acum ma corectez: ar trebui sa aiba, dar nu stie ce sa faca. Faptul ca noi aratam cu degetul spre politicieni nu rezolva fondul problemei, care este probabil imposibil de rezolvat. Asa ca poate ar trebui sa privim problema din alte puncte de vedere.

De exemplul, eu ma intreb de ce m-as simti superioara unui absolvent de la Spiru Haret, cu diploma mea de licenta de la o facultate de stat acreditata? Corect, eu nu am platit aceasta diploma, eu am dat examene reale pentru care m-am pregatit cu adevarat. Dar daca stau sa analizez mai bine, si pregatirea mea a fost superficiala, un student de la Spiru Haret poate foarte bine sa fi citit mai multe carti care nu sunt in curriculum dar din care a avut mai mult de invatat.

In plus, eu sunt printre cei care mai dau pe la cursuri, dar am o diploma echivalenta cu a unor colegi care trec prin scoala ca gasca prin apa. Ei de ce ar fi mai presus, diploma lor nu e tot o ipocrizie, in afara de faptul ca apare numele altei institutii pe ea?

Iar in final, eu si colegii mei care au trecut anul cu chiu cu vai, cu cei care au terminat facultati particulare si inclusiv cu cei care au ceea ce se cheama diplome false, suntem egali cand ne cautam de lucru si cand muncim efectiv intr-un loc sau altul.

S-a lansat www.pr365.ro

2009-07-23T15:00:00.003+03:00

Proiectul lui Sorin Tudor si al echipei sale de la internship-ul 2.0 nu s-a lasat asteptat. Site-ul promite a fi o resursa romaneasca de exceptie in domenii ca online marketing, social media samd.

La partea tehnica mai este inca de lucrat, dar felicitari pentru mobilizarea rapida - pana acum continutul este de calitate, nu de umplutura - si succese (nebanuite) in continuare!

Astazi, despre Facebook

2009-07-21T23:46:00.003+03:00

Pana la articole mai utile, am sa semnalez un post foarte bun despre lucrurile stupide pe care le facem pe Facebook.
Articolul merita citit in intregime, dar daca nu aveti rabdare, iata lista:
"10)trateaza-ti FB-ul ca un feed Twitter
9)intra in sau creaza grupuri care sunt numere (de ex un milion de crestini pe FB)
8)posteaza foto de profil care nu sunt ale tale
7)posteaza update-uri vagi, care au sens doar pt tine
6)imprieteneste-te cu oameni la intamplare
5)creaza sau participa la evenimente care nu sunt de fapt evenimente
4)fa grupuri/pagini despre ce te enerveaza pe Facebook
3)devino fan al unor concepte abstracte
2)adauga aplicatii in prostie
1)fa quiz-uri!"

Eu recunosc, chiar cu mandrie, ca fac aceste prostioare pe FB, fara de care aceasta retea nu ar mai fi deloc fun. Daca ii deranjeaza pe alti oameni, se pare ca iau FB prea in serios :)

Niste chestii despre Google

2009-07-16T22:19:00.009+03:00

Spuneam intr-un post mai vechi cum nu mai trebuie sa ne facem griji in privinta intimitatii pentru ca si asa suntem supravegheati oriunde. Ei bine, in acest articol puteti vedea ca nu mai exista scapare nicaieri fata de "ochiul magic" al acestei companii care ne controleaza viata (spre binele nostru, bineinteles...). Indiferent ca faceti pipi pe un gard sau va jucati in costume penibile, google maps street view este acolo sa va surprinda.

Vorbind despre Google Maps, se stie ca aceasta aplicatie este foarte utila, dar din experienta pot sa spun ca uneori gaseste rutele ocolitoare. Mai nasol e cand pui numele orasului cautat dar Google, care - iata - nu e infailibil, confunda acel oras cu unul din alta tara. Se intampla mereu cu GPS-ul, de ajung oamenii in mijlocul pustietatii, dar urmatorul caz este de-a dreptul comic.
Un tip vrea sa ajunga din Sydney intr-un oras apropiat (tot din Australia, evident) dar Google il directioneaza spre un oras cu acelasi nume din California, SUA. Directiile de mers sunt foarte serioase: doar cateva mii de km pana pe coasta de nord, dupa care un pic cu caiacul (!) pana in Japonia, dupa care iar dai la vasle pana in Hawaii si apoi nu iti mai raman decat cateva mii de km pana la destinatia finala. In total, doar vreo 55 de zile. In Google we trust...

Donatiile sunt noile plati

2009-07-07T20:12:00.004+03:00

Am observat un lucru in ultimul timp; poate altii l-au sesizat de mult, dar cred ca e o tendinta relativ noua. Anumiti antreprenori au proiecte online care devin foarte populare, tocmai pentru ca ofera lucruri de care se pot servi si altii, de exemplu platforme pentru bloguri. Toate bune si frumoase, dar la un moment dat initiatorii vor sa monetizeze, isi inchipuie poate ca au creat o dependenta si ca oamenii sunt dispusi sa dea o mica suma (fiind multi, suma care se strange este totusi mare).

Dupa cum se stie, multe proiecte si-au pierdut popularitatea tocmai pentru ca un serviciu cu care internautii erau obisnuiti gratis a devenit contra cost. De altfel, pirateria este in floare, iar daca nu se poate fura ceva, se poate face o imitatie, cu alte cuvinte altcineva ii ia locul. Deci, la ce s-au gandit mintile luminate? Sa apeleze la bun simt, cu mesaje de genul: "brandul nostru iti face viata mai usoara. Nu vrei sa donezi 1$ pentru noi?"

Desigur, este contraintuitiv sa presupui ca oamenii ar da bani pentru ceva ce pot obtine gratis - si donatia tot un fel de plata e, pentru ca in cazul acesta nu e o simpla caritate. Dar, depinde de produs. Pe Facebook sunt invitata sa iau parte la tot felul de cauze care nu strang nici un ban, desi au o gramada de "sustinatori", in schimb Wikipedia a strans milioane de dolari, pentru ca e foarte apreciata.

Sa fie acesta viitorul? Oare ar functiona in Romania? Pana acum am donat mici sume numai in campanii umanitare, dar daca as sti de un proiect util pentru mine care nu se poate sustine altfel, as contribui si eu. Ceea ce mi se pare si mai interesant este ca donatia, spre deosebire de pret, este in functie de cat te lasa inima, cu alte cuvinte de cat te tine punga, desi exista oameni saraci mai generosi precum si oameni bogati mai...economi. Un concept cu care si Iisus, si Marx, ar fi de acord :)

Un exemplu "asa da" de jurnalism online in Romania

2009-07-04T13:33:00.003+03:00

Nadia Dincovici este un freelancer ocupat, in cuvintele ei. Are un blog de doua luni, pe subiecte de nisa cum ar fi politica externa si realtime media. Pentru mine, foarte interesant, pentru majoritatea - probabil nu. Dar ea nu cauta o audienta mare "neinvitata", targetul ei este format din jurnalisti si politologi de valoare.

Eu am nimerit intamplator pe blogul ei, la un articol oarecare, dar apoi am observat ca ofera o multime de sfaturi in zona social media, mai mult decat numerosi bloggeri "influenti". Un motiv in plus sa nu mai caut informatie de calitate la cei cu ranking bun si trafic mare, ci mai degraba sa caut prin blogrolluri si dupa comentarii bune.

Un alt lucru care m-a impresionat placut la acest blog: abordeaza in mod profesionist (si altii o fac, dar aiurea) subiecte "tabu" pentru jurnalismul romanesc, cum ar fi coruptia din presa. Nadia combina libertatea de expresie a bloggerului cu know-how-ul jurnalistului profesionist.

Deci, mai sunt inca sperante...

Blog de profesionisti si social media de amatori

2009-06-30T20:42:00.003+03:00

Se tot vorbeste despre "concurenta" dintre twitter, facebook (ca reprezentanti social media) si bloguri. Si anume, faptul ca facebook si twitter fac posibila postarea de scurte updateuri prin care isi tin la curent prietenii cu ce se mai intampla in viata lor sau peste ce lucru interesant au mai dat, ceea ce face ca blogul personal sa-si piarda utilitatea.

Pe mine ma bucura o astfel de veste (intr-adevar, cifrele arata ca blogger scade pe cand facebook creste), pentru ca asta va face curatenie in blogosfera. Daca fiecare are cercul lui de prieteni care citesc ce mai face/zice pe facebook si twitter, eu nu va mai trebui sa caut printre mii de bloguri ca sa gasesc niste articole cu adevarat citibile. Sper ca vor ramane doar jurnalistii online sau cei care au de impartasit ceva care chiar nu se poate rezuma in 140 de caractere/un status de facebook.

Dar pana se intampla asta, mai astept sa se intample si cealalta revolutie, si anume toata presa tiparita sa apara pe net. Si atunci va fi o reala provocare pentru trusturi de media sa-si vanda "marfa" pentru ca nu vor mai fi doar cativa in bransa, ci multi...si buni (sa speram). Pare departe de Romania, dar am impresia, ochiometric, oamenii care nu intra pe net, nici nu cumpara ziare. Oricum, la vremea aceea "Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult! ..."

Ce scrie pe bloguri si ce se intampla in viata

2009-06-25T20:05:00.004+03:00

Sunt abonata la blogul lui Seth Godin, desi, vorba aceea, "world's worst person went into marketing"; printre toate prostiile de pe net, articolele lui chiar mi se par motivationale si inspirationale. De multe ori gasesc revolutionar ce citesc acolo, ca si in alte locuri de pe Internet, cel putin fata de lumea in care ma invart.

Pe de alta parte, scoala pe care am facut-o in Romania mi s-a parut orice numai revolutionara nu. Intotdeauna ma plang de nivelul invatamantului superior de la noi, iar uneori pana si profesorii mei elogiaza universitatile occidentale, unde studentii sunt obisnuiti sa dea sute de dolari/euro pe...manuale. Nu stiu cum e prin alte parti, la mine la facultate a fost o lipsa aproape completa de manuale, pentru ca intotdeauna se putea invata de pe notite, carti de la biblioteca, fotocopii, etc. pana au aparut suporturile de curs si seminar care circula pe grupuri online. Acum, mi s-ar parea de-a dreptul o pretentie prea mare din partea unui profesor sa imi ceara sa pregatesc altceva decat suportul primit gratis pe mail.

Si in acest context, ce primesc eu pe mail de la Seth Godin? O idee cu totul si cu totul inedita pentru America: profesorii nu ar mai trebui sa ii oblige pe studenti sa le cumpere cartile, ci sa le distribuie gratuit suporturi de curs. Asta pentru ca in epoca Wikipedia este absurd sa ii ceri unui om bani pentru o informatie pe care o gaseste gratuit pe net. Nu este prima data cand observ ca aici ne credem cu n ani in urma Vestului, dar anumite practici locale sunt acum considerate evoluate acolo.

In orice caz, poate ca ar trebui sa fim mai recunoscatori pentru ce avem, in loc sa copiem un model care este deja considerat depasit in tarile spre care ridicam privirea.

Blogosfera fata de restul sferelor

2009-06-19T14:06:00.002+03:00

Am incercat sa observ anumite caracteristici ale blogosferei, cel putin ale celei romanesti. Teoretic, chiar daca nu toti oamenii au blog, cei care au ar trebui sa reprezinte un esantion si daca citesti suficiente bloguri, e ca si cum ai cunoaste lumea, fara sa iesi din casa. Dar aceasta teorie a mea era gresita.
Trecand peste faptul ca nu toata lumea are calculator si conexiune la Internet, ceea ce face bloggingul dificil, m-am intrebat de ce au anumiti oameni blog si altii nu. Sunt multi cei carora le permite timpul sa scrie din cand in cand cate un post, dar pe putini ii intereseaza sa faca asta.
Daca ne uitam la tematica blogurilor, majoritatea sunt personale, si explicatia mea este ca cei mai multi bloggeri sunt foarte tineri, si practic nu prea au ce impartasi decat ce li s-a mai intamplat, ce muzica (mai noua sau mai veche) asculta (iar in cazul fetelor, ce sentimente mai incearca). Nu generalizez, sunt si adolescenti cu bloguri bune, dar poate am trecut eu de varsta la care as gasi ceva interesant in postarile lor.
Desigur, gusturile nu se discuta. Dar subiectele blogurilor se pot discuta. De exemplu, daca vreau ca cititul unor bloguri sa nu fie pur distractiv, ci sa invat ceva, am doua sanse: ori sa invat despre IT, ori despre comunicare si orice domeniu legat cumva de vanzare (marketing, PR). Este simplu: oamenii pasionati de calculatoare cat si cei care folosesc acest instrument online mai nou in munca lor, au sanse mai mari sa bloguiasca.
Cati medici, avocati, bancheri, ingineri, ofiteri de armata, etc cunoasteti care sa scrie bloguri unde vorbesc despre profesia lor? Eu stiu foarte putini, desi poate m-ar interesa ce ar avea de spus unii dintre ei, sau daca nu pe mine, macar pe altii din domeniile respective. Desi exista portaluri de sanatate, legislatie, finante s.a. foarte vizitate, blogurile se mentin in alte categorii, cel putin cele de top.
Deci, nu numai ca nu regasesc "toata lumea" in blogosfera, dar nu regasesc nici toata lumea de pe internet. Poate exista o explicatie, si anume ca oamenii s-au invatat cu ideea ca intra pe bloguri din alte motive decat pentru a se informa in legatura cu ce ii intereseaza de fapt. De exemplu, pentru a citi o parere si a o contrazice, eventual.
Ma intreb daca starea blogosferei de astazi reflecta ce se cere sau daca bloggerii au format aceste "reguli".

...si ceva amuzant (pentru unii)

2009-06-02T23:10:00.002+03:00

O "schema" social media

2009-06-02T23:06:00.002+03:00

Bătălia finală: online - offline

2009-05-19T19:57:00.005+03:00

E greu să le explicăm bunicilor sau chiar părinţilor ce e aşa fascinant la obiectul acesta, calculatorul. E şi mai greu să le explicăm unor oameni din alte medii care n-au treabă cu Internetul, cum a ajuns el atât de important. Dar cum păstrăm echilibrul? Se reflectă viaţa noastră în urmele pe care le lăsăm online sau invers?

Există bloguri unde se povestesc lucruri care nu au legătură cu web-ul, dar există şi discuţii offline despre ce a mai postat cineva pe facebook. Există update-uri pe twitter care se referă numai la domeniul online, pentru că mulţi utilizatori nu fac decât să schimbe linkuri între ei, iar o parte din acestea sunt...tot despre fenomenul social media. Un fel de metainternet.

Şi totuşi, este greu să fii o persoană populară pe internet (în diverse comunităţi virtuale) scriind doar despre web 2.0 sau alte asemenea chestii. Cei mai citiţi sau urmăriţi sunt tot cei care au o viaţă interesantă atunci când nu sunt la calculator. Clipurile lor sunt urmărite pe youtube pentru că arată lucruri reale şi deosebite.

Ne păcălim de multe ori că internetul ne oferă un refugiu din vieţile noastre mai mult sau mai puţin anoste. De fapt, ne facem vieţile anoste petrecând atât de mult timp ca să-i admirăm pe cei cu vieţi interesante despre care povestesc pe net. Ar trebui să mai ieşim în lume şi să fim mai puţin convenţionali, poate aşa vom avea şi noi, publicul, fotografii care sunt un spectacol în sine. Culmea e că, prin internet, acum avem şi noi şansa la cele "15 minute de faimă".

Să folosim deci, această dependenţă într-un mod cât mai productiv, cum fac artiştii cu absintul.

Reputaţia reloaded

2009-05-14T22:31:00.004+03:00

Continuând ideea că orice vrem dar şi ce nu vrem este reţinut de tata Google, care e, nu-i aşa, un fel de D-zeu, pot afirma că în curând vom fi toţi un fel de Truman (filmul cu Jim Carrey). Fiecare poate vedea pe fiecare în acest reality show, pentru că nu rezistăm tentaţiei de a ne lăsa numele, ba chiar şi o poză, spre nemurire, pe un site sau altul.

În primul rând, nu mai e demarcată viaţa profesională de cea personală, ca pe vremuri. Dacă acum câţiva ani ai intrat într-o reţea online în care ai împărtăşit câteva intimităţi cu prietenii (imaginari) şi apoi ai uitat să ştergi, ghinion! Noul tău şef s-ar putea să-ţi reevalueze promovarea. Cel mai rău e că, în astfel de reţele cum e şi Facebook, prietenii te pot marca într-o fotografie care arată, să zicem, că îţi place să dansezi gol pe mese; şi nu poţi controla ce fac ei cu conturile lor.

E mai bine să previi decât să vindeci. În SUA au apărut deja "recuperatori" de reputaţie, pentru cazurile în care nu se poate negocia cu webmasterii cei răi. Dar înţelept e să laşi pseudonime pe site-uri, NU numele întreg şi iniţiala tatălui, sau şi mai bine, să păstrezi un profil discret. Totuşi, dacă eşti exhibiţionist, măcar fii offline, şi ai şansa măcar să te faci de râs în faţa unui număr considerabil mai mic de persoane. Pentru că, iată, încă mai există viaţă în afara internetului, lucru despre care voi vorbi în episodul următor.

Noua comunicare (politică)

2009-05-11T11:57:00.004+03:00

Am cont pe Neogen - e doar din motive care ţin de cercetare, credeţi-mă pe cuvânt - şi azi am primit un mesaj de la REALITATEA.NET LIVE, care nu e în lista de prieteni. Mesajul anunţă că Ecaterina Andronescu va răspunde românilor prin videochat la întrebări despre (evident) învăţământ, sindicate, inclusiv gafa de la tezele naţionale, proba de română. După o scurtă prezentare a emisiunii Letiţiei Zaharia, urmează un fel de CV al dnei ministru.

Prima dată m-am gândit că ăsta e doar un mod prin care realitatea îşi creşte audienţa dar şi nr de participanţi din public la emisiune: cei care trimit sms-uri etc. Dar modul în care era descrisă Ecaterina Andronescu şi mai ales fotografia care o pune într-o lumină bună mă fac să cred că PR-ul şi-a băgat coada şi aici, poate prea puţin subtil. E. A. nu va mări doar vizibilitatea ci şi percepţia pozitivă dacă emisiunea de la ora 14 decurge bine (totuşi, nu e prime time).

Acesta este al doilea politician pe care îl văd pe neogen, după...Mircea Geoană. Eu nu am mai dat de alţii, e posibil să fie şi vip-uri de la alte partide. Oricum, nu întâmplător PSD-ul caută să fie cât mai popular într-o reţea în care majoritatea utilizatorilor sunt tineri, adică acolo unde le lipseşte susţinerea. Asta se potriveşte şi cu ce zicea Vanghelie la Firea în emisiune, că ei se gândesc în primul rând la generaţia noastră; vezi, Doamne! ca să citez din clasici.

S-a ajuns şi aici: după ce firmele au început să se folosească la greu de twitter, politicienii au auzit de reţele online. Să fie oare doar inspiraţia de la Obama sau va fi un model de succes în România?

Blogging în România

2009-05-09T21:19:00.005+03:00

Poate că nu am studiat eu destul blogosfera românească, dar am ajuns la concluzia că e o blogosferă subdezvoltată, ca să zic aşa. Nu e vorba de cantitate, ci de calitate. Mi se pare că puţini dintre bloggerii de succes au într-adevăr bloguri comparabile cu ceva gen mid-level în "occident", şi mai trist e că cei din urma lor nu au materialul necesar pentru a-i întrece. Deci nu e vorba că cei cu "rating" mai mare au succes tocmai datorită sloganului keep it stupid, ci că nu prea există ceea ce aş numi un blog de calitate la noi.

În primul rând, cum definesc un blog bun? Pentru mine există două variante: al naibii de distractiv sau foarte util. În privinţa blogurilor amuzante simt că se poate mai mult (cu excepţia pitzipoanca.org, care rulează). Mi se pare trist ca noi, un popor atât de creativ, să reproducem glume străine sau mai rău, să postăm clipuleţe de un umor cabotin. Mi se mai pare trist şi că există relativ puţine bloguri din care efectiv înveţi ceva când citeşti, sau ai măcar o revelaţie, în afară de opinia bloggerului respectiv cu privire la nu ştiu ce, sau mai rău, un episod banal din viaţa dânsului.

Un blog bun, după aceste criterii, nu poate făcut decât de un profesionist (cineva care se ocupă numai de asta) sau de o echipă de profesionişti, eventual folosind user generated content. Ia timp să construieşti succesul şi de aceea ideea trebuie să fie originală, sau măcar conţinutul trebuie să fie cel mai bun dintr-o nişă. Poate e de vină faptul că blogurile au ajuns mai târziu la noi sau poate că publicul nu doreşte aşa ceva, ci să urmărească blogurile unor vedete tv care datorită celebrităţii lor sunt vizibile şi în online.

În orice caz, mă bucură că circulă un banc pe mess în care un preot îi spune unui enoriaş că nu e nevoie să se spovedească, pentru că i-a citit blogul. E un semn că a prins fenomenul chiar şi în această ţară din lumea a doua. Şi nu, twitter-ul nu poate înlocui blogurile, deja s-a transformat într-un instrument (prea) comercial. Or mie mi se pare important să avem o blogosferă mai de soi, tocmai pentru că ea democratizează informaţia mai mult decât o face mass media tradiţională (acum că şi locuitorii din lanuri de porumb au acces la internet).

Deci băieţi, trageţi mai tare, că formaţi nişte generaţii, pentru d-zeu...şi voi fetelor, lăsaţi emoticalele şi faceţi treabă, că se poate!

Tehnologia, mama totalitarismelor

2009-04-30T11:20:00.004+03:00

În general sunt o entuziastă a noilor sau chiar vechilor gadgeturi, doar tehnica modernă ne face viaţa mai uşoară şi deci mai frumoasă. Totuşi când ajung să primesc pe mail oferte de liesdetectors, fie acestea adevărate sau false, mi se pare că mai bine ne-am duce înapoi în peşteri.

Nu sunt o persoană care îşi preţuieşte intimitatea de parcă ar fi ceva sacru, cum fac unii. Din contră, sunt pentru transparenţă, şi nu mă deranjează că există camere de luat vederi în spaţiile publice, e un preţ plătit în schimbul siguranţei. Dar mă întreb de ce sunt oamenii atât de intrigaţi când vine vorba de acţiunile autorităţilor ex Big Brother în UK şi nu de faptul că ne spionăm unii pe alţii, în privat.

Faptul că putem cumpăra pix cu cameră si microfon incorporate, soluţii de urmărire a telefonului mobil şi a computerului mă face să cred că trăim într-o lume în care încrederea nu-şi mai are locul. La serviciu se urmăreşte ce scrii pe mess, acasă partenerul îţi citeşte sms-urile, şi asta după ce de-abia ai scăpat de părinţii cu care locuiai şi care ridicau încet receptorul celuilalt telefon fix ca să te asculte (pentru generaţiile mai vechi).

Stau şi mă întreb, oare dacă ştim cu toţii că vom fi prinşi cu minciuna, ne vom resemna şi vom face totul aşa cum trebuie (chiar dacă asta nu e adevărata noastră natură) sau vom găsi noi moduri de a ne păcăli unii pe alţii? În ambele cazuri mi se pare că aceste obiecte (de altfel ilegale) sunt inutile: nu îţi trebuie de ex un partener de afaceri care joacă un rol doar pentru că se simte prins; mai devreme sau mai târziu va şti cum să te fenteze.

Ce ne lipseşte este prietenia autentică.

Am nimerit pe...

2009-04-12T22:54:00.004+03:00

...Stumble Upon, care îmi făcea cu ochiul de ceva timp, dar eu îl ignoram. Când în sfârşit am văzut care e treaba, am devenit dependentă. Am navigat din site în site cam tot timpul meu liber, zile la rând. Câteodată nimeream pe câte un blog atât de haios încât simţeam nevoia să citesc toate post-urile de la începuturi şi până în zilele noastre. Evident asta prelungea timpul irosit cu plăcere.
Totuşi, nici până acum n-am înţeles clar cum funcţionează. Fiecare site este reviewed şi cu cât e mai popular cu atât are şanse să apară printre primele. Apărând printre primele, are mari şanse să fie popular...Ok, dar după ce trec zeci de pagini web la favorite, ar trebui să-mi înveţe gusturile şi să-mi facă recomandări când mă loghez, ceva în genul photoree. Şi atunci, de ce ne învârtim uneori în cercuri de vreo zece veşnice site-uri, când Internetul are nenumărate locuri demne de vizitat?
Apoi am descoperit că nu sunt singura nemulţumită. S-a făcut deja o "plângere" oficială pe Encyclopaedia Dramatica. Eu n-aş fi atât de dură (dar nici la fel de amuzantă) pentru că, în fond, stumbleupon m-a purtat prin diverse emoţii, de la povestiri mişcătoare la poze surprinzătoare trecând prin muzică bună. Poate spun asta pentru că n-am gusturi elitiste sau doar pentru că sunt încă, totuşi, o newbie. Peste ani şi ani îmi voi aminti această mare descoperire, aşa cum colonelul Aureliano Buendia îşi amintea de ziua când tatăl său l-a dus să vadă marea invenţie a secolului: gheaţa.

Generaţia F

2009-03-30T23:36:00.006+03:00

La noi se vorbeşte mai mult de generaţiile X şi Y decât F de la Facebook. Şi la media socială cu tipic românesc poate s-ar potrivi mai bine H de la hi5, pentru că e plin de coca şi piţi, inclusiv pe Neogen.

Dar, chiar dacă mai târziu, şi mai greu, pentru că pornim de la o cultură mai puţin favorabilă reţelelor online, trebuie să se dezvolte şi în România, sper, o generaţie care să schimbe lucrurile, ajutată de Internet. Nu trebuie să fie neapărat vorba de Facebook, dar acesta este numele generic pe care l-am luat dintr-un articol evident american.

Dacă citiţi acel blog post, veţi vedea ce caracteristici are "omul nou". Oricât de mult mi-ar plăcea ca ordinea să se schimbe în acel sens, mi-e teamă că n-am să apuc să văd progresul, pentru că pare utopic: şanse (cu adevărat) egale, colaborare, adaptare, împărţire etc. Autorul se referă la un nou model organizaţional, dar nu ar fi ideal ca această mentalitate să se preia şi la nivelul cetăţeni-stat? În fond, statul e cea mai mare corporaţie...

Din păcate, la noi de-abia au prins ideile (acum depăşite) tipice capitalismulul clasic, ca reacţie (târzie) la căderea comunismului. Se pare că România - ca şi alte ţări care nu sunt în centrul sistemului mondial modern - este mereu în urmă cu reformele. Pe de altă parte, există speranţă: în vremurile noastre inovaţia se propagă atât de rapid, încât e prea greu să-i rezişti.

Criza şi media socială

2009-03-25T21:26:00.007+02:00

Acum ceva vreme râdeam ascultând Wiseboy, tipul care zicea: cum poţi să spui că obezitatea e o epidemie? nepoţii te vor întreba cum ai scăpat viu şi tu vei răspunde "era greu, cu atâta ciocolată în jur".

Dar chiar, noi ce-o să le spunem urmaşilor de marea criză pe care am trăit-o în 2008-...? Oare în povestirile noastre vom strecura fraze ca "atunci a început să se schimbe lumea aşa cum o ştiam noi"? Şi schimbarea asta va fi în vreun fel legată de fenomene ca twitter, facebook, etc?

Asta numai mama Omida (adevărata) poate ştii. Dar sunt oameni care observă acum că social media merge mână în mână cu criza. De exemplu Microgeist, un blog interesant cu sloganul "The Internet will not be televised". Acolo se spune că oamenii, aflându-se în situaţia de criză, se întorc spre ceea ce contează: familie, prieteni, comunităţi; nu de alta, dar afacerile merg prost sau nu merg deloc.

Alte motive pentru care oamenii se ocupă de aceste chestiuni pe Internet: e ieftin, chiar gratis. Când economia merge prost, o astfel de calitate devine foarte căutată. Iar când lucrurile îşi vor reveni, probabil vom fi deja atât de dependenţi încât vom plăti servicii premium (deocamdată monetizarea se face doar prin publicitate, dar există o tendinţă de schimbare).

Eu cred că toate astea au legătură cu faptul că doar în vremuri grele îşi aminteşti că ai nevoie de legături şi atunci investeşti în relaţii, pentru că îţi dai seama că nu te-ai descurcat de unul singur. Dar, să sperăm că în urma crizei şi cu ajutorul comunităţilor online, se vor restabili valorile care contează în societate. Va fi ceva nou, dar în acelaşi timp vechi...