joi, 3 noiembrie 2016

My Bucket List sau ce-mi doresc să bifez pe lumea asta

De obicei rezoluţiile se fac pentru anul care urmează, dar uneori e mai bine să-ţi propui obiective pe termen mai lung; timpul zboară şi te poţi trezi că nu ai realizat mare lucru în 30 de ani, în afară de faptul că ai supravieţuit, dacă nu stabileşti din tinereţe ce vrei să faci cu viaţa ta. 

Uşor de spus, greu de făcut. Sunt atâtea lucruri care se pot schimba de când eşti în floarea vârstei până la bătrâneţe, lucruri care te abat de la drumul tău. 

Sunt cinci multe sau puţine? Depinde ce ambiţii are fiecare. Rezoluţiile mele, de exemplu, nu sunt foarte originale şi îmi imaginez că e posibil să renunţ la unele pe parcurs, dacă se dovedesc a nu fi necesare pentru atingerea fericirii, a sentimentului de realizare. E foarte probabil să apară lucuri mai interesante de făcut, care le vor lua locul. Dar deocamdata, iată lista mea "to do".

1. Să călătoresc cât mai mult prin lume, din nordul Europei în Japonia şi până în America de Sud. Asta presupune planificarea banilor şi a timpului astfel încât să-mi pot permite transportul, cazarea, masa etc. Vreau să ating acest obiectiv mai ales în următorii 15 ani, fiind într-o formă bună pentru a încerca tot felul de lucruri noi.

2. Să-mi pot cumpăra o căsuţă cu o grădină cochetă, într-un cartier boem cum ar fi Cotroceni. Îmi doresc ca până ies la pensie să nu mai stau la bloc. Eventual, să am un animal de companie, dar să hrănesc şi păsările care se rătăcesc prin curtea mea. Şi să văd cum creşte un copac pe care îl plantez acolo.

3. Să am inspiraţia de a scrie o carte, cum ar fi un roman sau o colecţie de eseuri, în maxim 20 de ani de acum. Mi-ar plăcea să fie publicată şi să aibă succes, nu în sensul de best-seller, ci în sensul de a-i influenţa cumva pe cei care o citesc: fie că le provoacă o emoţie pentru că se regăsesc în personaje sau doar îi face să reflecteze asupra unor idei. 

4. Să învăţ să cânt la un instrument muzical. Nu m-am hotărât încă la care, poate că pianul sau chitara. Nu ca să dau concerte, ci doar de dragul de a învăţa ceva frumos. Doar pentru că nu am început asta în copilărie, nu înseamnă că e prea târziu. Asta în anii imediat următori.

5. Să-i iert pe cei care mi-au greşit şi astfel să "îngrop securea", cât mai curând posibil. Sper să mă ierte şi cei faţă de care am greşit inclusiv fără să realizez - poate e vorba de exact aceaaşi oameni - şi astfel să nu privesc în urmă cu resentimente atunci când mă gândesc la cineva. Asta mi se pare foarte importantă, chiar dacă am lăsat-o la urmă.

Pe lângă acestea ar fi lucruri mai vagi sau mai mărunte pe care nu are rost să le enumăr. Am nevoie de perseverenţă, de înţelepciune şi de curaj pentru a realiza aceste visuri, ceea ce le doresc şi altor persoane care şi-au notat rezoluţiile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.