luni, 21 septembrie 2015

Linişte - puterea introvertiţilor într-o lume asurzitoare

Aşa a fost tradus titlul best-seller-ului de Susan Cain, o carte scrisă pentru publicul american, dar care e recomandabilă şi românilor, pentru că naţiunea americană îşi impune cultura inclusiv în părţi ale lumii cu valori tradiţionale diferite. Prin companii, organizaţii non-profit şi tot felul de instituţii, dar şi prin filme, seriale, articole preluate ca atare în presa românească etc., americanii ne învaţă şi pe noi, ca pe conaţionalii lor, că e bine să fii extrovertit: să fii sociabil, să te afirmi şi să fii charismatic. Nu fi introvertit, adică introspectiv, sensibil şi uneori solitar.

În ultimul timp am tot citit materiale despre aceste diferenţe de temperament, care simplifică destul de mult natura umană, de parcă poţi fi doar alb sau negru, nicidecum gri. Există totuşi o bază ştiinţifică, oferită de psihologi care studiază dezvoltarea personalităţii. Într-un experiment condus de Jerome Kagan, bebeluşii care erau mai reactivi la stimuli (imagini sau mirosuri) au devenit într-o proporţie seminificativ mai mare adulţi introvertiţi. Concluzia este că introvertiţii nu sunt antisociali, ci percep mai intens experienţele noi, cum ar fi să cunoască alţi oameni. 

Mediul în care trăim şi experienţele personale sunt factori cel puţin la fel de importanţi în dezvoltare ca trăsăturile înnăscute. O teorie a lui David Dobbs spune că extrovertiţii sunt ca păpădiile, pot să se dezvolte oriunde, pe când introvertiţii sunt ca orhideele care au nevoie de solul potrivit ca să înflorească. Deoarece ei sunt mai afectaţi atât de experienţele negative cât şi de cele pozitive, sunt şanse mai mari ca introvertiţii să fie excepţionali în condiţii bune şi să nu poată răzbate atunci când condiţiile lor de trai sunt rele.

Deşi cel puţin o treime din americani sunt introvertiţi, idealul social este să devii extrovertit, dacă nu ai avut norocul să te naşti aşa. Ca să fii măreţ, trebuie să fii îndrăzneţ, iar ca să fii fericit trebuie să trăieşti înconjurat de multă lume. Introversiunea nu este un defect sau o boală - destui oameni mari, ca Ghandi sau Einstein, erau introvertiţi. Totuşi, sălile de clasă sau de şedinţă sunt făcute special pentru extrovertiţi, în detrimentul introvertiţilor care sunt creativi în mod individual. Astfel, se iroseşte talentul unor copii sau adulţi care nu participă cu dragă inimă la proiecte de grup sau brainstorming.

Acest ideal al extroversiunii nu a existat dintotdeauna, nici măcar în SUA. Până în secolul XX, cei mai mulţi oameni trăiau în comunităţi mici, după care au început să lucreze cu străini (persoane cu care nu erau rude sau vecini). Aşa a a luat naştere cultul personalităţii, care a înlocuit cursul caracterului. Atractivitatea şi farmecul personal au devenit mai importante decât loialitatea şi integritatea. Rezultatul a fost că au avut succes oameni ca Dale Carnegie, autorul faimoasei Cum să-ţi faci prieteni şi să influenţezi oameni. 

De asemenea, mass-media a avut un rol important în a forma această opinie: reclamele la creme din anii '20 şi '30 (prezente şi în România interbelică, aflată în plin capitalism) le spuneau consumatorilor că vor face o "impresie bună" dacă vor folosi respectivul produs. În ziua de azi există tot felul de workshop-uri care te ajută să-ţi "dezlăunţui puterea lăuntrică" prin dans, actorie, improvizaţie etc. Ceea ce e într-adevăr util, în fond, pentru că fără abilităţi bune de exprimare, chiar dacă ai idei geniale de proiecte, acestea nu vor fi luate în seamă. 

Un CEO ca Bill Gates, care este introvertit, este excepţia de la regulă, corporaţiile fiind dominate de directori care vorbesc atât de mult încât nu mai au timp să te asculte pe tine, chiar dacă tu eşti genul proactiv şi vrei să îmbunătăţeşti un proces. Pentru "şoarecii de bilbiotecă", care nu sunt tipul omului de afaceri "clasic", sunt mai potrivite firmele web-based, start-up-urile digitale sau din domeniul social media, deci există şi pentru introvertiţi oportunitatea să facă milioane.

Dar dacă online funcţionează destul de bine colaborarea, după cum se poate vedea în cazul Linux sau Wikipedia, gândirea de grup nu este tocmai eficientă faţă în faţă. S-a observat chiar că ideile sunt cu atât mai slabe cu cât grupul e mai mare. Din cauza temerii de a fi judecaţi şi de a se pune în situaţii jenante, introvertiţii au performanţe mai bune atunci când lucrează singuri la biroul lor. Comunicarea interpersonală este benefică, dar trebuie folosită cu măsură, în mod înţelept. Chiar dacă biroul este open-space, este bine să existe spaţii de lucru în care un angajat se poate retrage uneori, să muncească în linişte. 

Lumea ar fi un loc mai bun cu mai mulţi introvertiţi, ca Rosa Parks sau Eleanor Roosevelt. Totuşi, ca să fii mai bun la ceea ce faci, este câteodată necesar să fii un pseudo-extrovertit. De exemplu, un profesor ar putea fi extrem de bine pregătit, dar dacă nu reuşeşte să fie atrăgător pentru elevii săi, aceştia îi vor detesta materia. Pentru satisfacţia de a fi un bun profesor, unii introvertiţi fac efortul de a căpăta trăsături din spectrul extroversiunii.

Din dorinţa de a avea copii fericiţi, profesorii sau părinţii încearcă de multe ori să facă un copil introvertit să "iasă din carapace" sau îl etichetează ca timid. În loc să vadă introversiunea ca pe ceva ce trebuie vindecat şi să-l privească prin lentila extrovertiţilor, adulţii ar trebui să înţeleagă că un copil introvertit are alt stil de învăţare şi preferă să-şi petreacă timpul liber în singurătate, spune Cain. În niciun caz nu trebuie ca extrovertiţii să se considere jigniţi de tăcerea introvertiţilor.

Cât de mult contează temperamentul în viaţă? Suntem ca nişte benzi elastice: putem fi întinşi, dar numai până la un punct. Fiecare trebuie să descopere ce îi place mai mult, de exemplu să aibă o conversaţie profundă cu doar un prieten sau doi în loc să fie la o petrecere plină de oameni. Nu poţi să te prefaci toată viaţa ca să te integrezi. Sau poţi, dar nu e bine pentru sănătatea ta mintală. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.