luni, 21 septembrie 2015

Linişte - puterea introvertiţilor într-o lume asurzitoare

Aşa a fost tradus titlul best-seller-ului de Susan Cain, o carte scrisă pentru publicul american, dar care e recomandabilă şi românilor, pentru că naţiunea americană îşi impune cultura inclusiv în părţi ale lumii cu valori tradiţionale diferite. Prin companii, organizaţii non-profit şi tot felul de instituţii, dar şi prin filme, seriale, articole preluate ca atare în presa românească etc., americanii ne învaţă şi pe noi, ca pe conaţionalii lor, că e bine să fii extrovertit: să fii sociabil, să te afirmi şi să fii charismatic. Nu fi introvertit, adică introspectiv, sensibil şi uneori solitar.

În ultimul timp am tot citit materiale despre aceste diferenţe de temperament, care simplifică destul de mult natura umană, de parcă poţi fi doar alb sau negru, nicidecum gri. Există totuşi o bază ştiinţifică, oferită de psihologi care studiază dezvoltarea personalităţii. Într-un experiment condus de Jerome Kagan, bebeluşii care erau mai reactivi la stimuli (imagini sau mirosuri) au devenit într-o proporţie seminificativ mai mare adulţi introvertiţi. Concluzia este că introvertiţii nu sunt antisociali, ci percep mai intens experienţele noi, cum ar fi să cunoască alţi oameni. 

Mediul în care trăim şi experienţele personale sunt factori cel puţin la fel de importanţi în dezvoltare ca trăsăturile înnăscute. O teorie a lui David Dobbs spune că extrovertiţii sunt ca păpădiile, pot să se dezvolte oriunde, pe când introvertiţii sunt ca orhideele care au nevoie de solul potrivit ca să înflorească. Deoarece ei sunt mai afectaţi atât de experienţele negative cât şi de cele pozitive, sunt şanse mai mari ca introvertiţii să fie excepţionali în condiţii bune şi să nu poată răzbate atunci când condiţiile lor de trai sunt rele.

Deşi cel puţin o treime din americani sunt introvertiţi, idealul social este să devii extrovertit, dacă nu ai avut norocul să te naşti aşa. Ca să fii măreţ, trebuie să fii îndrăzneţ, iar ca să fii fericit trebuie să trăieşti înconjurat de multă lume. Introversiunea nu este un defect sau o boală - destui oameni mari, ca Ghandi sau Einstein, erau introvertiţi. Totuşi, sălile de clasă sau de şedinţă sunt făcute special pentru extrovertiţi, în detrimentul introvertiţilor care sunt creativi în mod individual. Astfel, se iroseşte talentul unor copii sau adulţi care nu participă cu dragă inimă la proiecte de grup sau brainstorming.

Acest ideal al extroversiunii nu a existat dintotdeauna, nici măcar în SUA. Până în secolul XX, cei mai mulţi oameni trăiau în comunităţi mici, după care au început să lucreze cu străini (persoane cu care nu erau rude sau vecini). Aşa a a luat naştere cultul personalităţii, care a înlocuit cursul caracterului. Atractivitatea şi farmecul personal au devenit mai importante decât loialitatea şi integritatea. Rezultatul a fost că au avut succes oameni ca Dale Carnegie, autorul faimoasei Cum să-ţi faci prieteni şi să influenţezi oameni. 

De asemenea, mass-media a avut un rol important în a forma această opinie: reclamele la creme din anii '20 şi '30 (prezente şi în România interbelică, aflată în plin capitalism) le spuneau consumatorilor că vor face o "impresie bună" dacă vor folosi respectivul produs. În ziua de azi există tot felul de workshop-uri care te ajută să-ţi "dezlăunţui puterea lăuntrică" prin dans, actorie, improvizaţie etc. Ceea ce e într-adevăr util, în fond, pentru că fără abilităţi bune de exprimare, chiar dacă ai idei geniale de proiecte, acestea nu vor fi luate în seamă. 

Un CEO ca Bill Gates, care este introvertit, este excepţia de la regulă, corporaţiile fiind dominate de directori care vorbesc atât de mult încât nu mai au timp să te asculte pe tine, chiar dacă tu eşti genul proactiv şi vrei să îmbunătăţeşti un proces. Pentru "şoarecii de bilbiotecă", care nu sunt tipul omului de afaceri "clasic", sunt mai potrivite firmele web-based, start-up-urile digitale sau din domeniul social media, deci există şi pentru introvertiţi oportunitatea să facă milioane.

Dar dacă online funcţionează destul de bine colaborarea, după cum se poate vedea în cazul Linux sau Wikipedia, gândirea de grup nu este tocmai eficientă faţă în faţă. S-a observat chiar că ideile sunt cu atât mai slabe cu cât grupul e mai mare. Din cauza temerii de a fi judecaţi şi de a se pune în situaţii jenante, introvertiţii au performanţe mai bune atunci când lucrează singuri la biroul lor. Comunicarea interpersonală este benefică, dar trebuie folosită cu măsură, în mod înţelept. Chiar dacă biroul este open-space, este bine să existe spaţii de lucru în care un angajat se poate retrage uneori, să muncească în linişte. 

Lumea ar fi un loc mai bun cu mai mulţi introvertiţi, ca Rosa Parks sau Eleanor Roosevelt. Totuşi, ca să fii mai bun la ceea ce faci, este câteodată necesar să fii un pseudo-extrovertit. De exemplu, un profesor ar putea fi extrem de bine pregătit, dar dacă nu reuşeşte să fie atrăgător pentru elevii săi, aceştia îi vor detesta materia. Pentru satisfacţia de a fi un bun profesor, unii introvertiţi fac efortul de a căpăta trăsături din spectrul extroversiunii.

Din dorinţa de a avea copii fericiţi, profesorii sau părinţii încearcă de multe ori să facă un copil introvertit să "iasă din carapace" sau îl etichetează ca timid. În loc să vadă introversiunea ca pe ceva ce trebuie vindecat şi să-l privească prin lentila extrovertiţilor, adulţii ar trebui să înţeleagă că un copil introvertit are alt stil de învăţare şi preferă să-şi petreacă timpul liber în singurătate, spune Cain. În niciun caz nu trebuie ca extrovertiţii să se considere jigniţi de tăcerea introvertiţilor.

Cât de mult contează temperamentul în viaţă? Suntem ca nişte benzi elastice: putem fi întinşi, dar numai până la un punct. Fiecare trebuie să descopere ce îi place mai mult, de exemplu să aibă o conversaţie profundă cu doar un prieten sau doi în loc să fie la o petrecere plină de oameni. Nu poţi să te prefaci toată viaţa ca să te integrezi. Sau poţi, dar nu e bine pentru sănătatea ta mintală. 

joi, 17 septembrie 2015

Există viaţă privată online?

Răspunsul scurt este nu. Dacă ţii la intimitate, şterge-ţi toate conturile de pe reţele sociale. Dar dacă vrei să te bucuri de această minune tehnologică numită Internet şi totuşi să ai o viaţă privată, este un pic mai greu şi ai nevoie de informare. 

Ieri a avut loc o întâlnire a bloggerilor cu reprezentanţii organizaţiei APTI, care au realizat câteva scurtmetraje educative şi în acelaşi timp haioase, pe care vei avea ocazia să le vezi în cadrul festivalului Anim'est, alături de alte filmuleţe tematice. Mai multe despre acest fesival aici, în caz că eşti din Bucureşti şi ai trăit până acum ca Daniil Sihastru.

Să revenim la protecţai datelor online. Pe de o parte, lumea se bucură că infidelii care şi-au făcut cont pe AshleyMadison.com au fost demascaţi, dar pe de altă parte era dreptul lor să le rămână datele confidenţiale. Dacă asta li se întâmplă lor, ţi se poate întâmpla şi ţie. Aşa că trebuie să ţii cont măcar de nişte aspecte basic:

1.  Atunci când ai activată geolocalizarea pe telefon sau tabletă, oricine poate să verifice (folosind cunoştinţe tehnice nu foarte avansate) unde te aflii, nu doar SRI. Dacă ai geotag-ul activat, cel puţin nu mai minţi în privinţa locului unde eşti.

2. Facebook şi alte reţele sunt în spaţiul public. Chiar dacă nu ai o poză de profil cu tine şi foloseşti un nume fals, se poate afla de unde trimiţi mesajele astfel că e uşor de aflat (pentru poliţie etc) cine eşti.

3. Nu mai pune parole simple, cum ar fi numele căţelului plus anul naşterii, acestea sunt uşor de spart. Încearcă să foloseşti cuvinte care nu sunt în dicţionar, scrise cu litere mici şi mari, cu caractere speciale şi cifre care nu sunt legate de identitatea ta, chiar dacă e mai greu de reţinut aşa.

4. Multe site-uri folosesc cookies şi doar te informează despre asta, nu îţi dau posibilitatea să navighezi fără "fursecuri digitale". Cookie-urile sunt fişiere în care se monitorizează căutările tale şi pot fi folosite pentru a stoca informaţii despre istoricul tău de navigare.

Există numeroase tool-uri, de la sisteme de operare pe stick USB ce pot rula pe orice calculator (indiferent de OS-ul deja instalat), browsere şi add-ons sau motoare de căutare care-ţi permit să-ţi protejezi viaţa privată. Asta nu înseamnă că vrei să faci lucruri ilegale sau imorale online; este bine măcar să ştii despre instrumentele de mai sus. 

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Din nou Airbnb, în alt oraș cu B

Anul trecut nu am reușit să mergem în vacanță cu Airbnb, dar asta nu ne-a împiedicat să încercăm din nou. Am zburat din București via Bruxelles - și alt oraș din Belgia - către Berlin (note to self: nu mai lua niciodată avion cu escală), unde am stat la ”Ben”. Această călătorie a fost deci marcată de litera B și coincidența face ca anul acesta să mai fi fost într-o excursie în...Bulgaria.

Revenind la Airbnb, ce m-a impresionat a fost lipsa totală de contact personal cu gazda. Aceasta ne-a dat indicații să găsim cheile de la intrare în bloc și apartament formând un cifru într-o cutiuță de lângă interfon; după care am amestecat din nou cifrele și am închis cutiuța. În apartament, pe masă, era un plic pentru lăsat banii destinați taxei municipale, unde se găsea și un formular de completat în cazul în care călătoreai cu afaceri și erai scutit de la această plată.

În cartierul în care am stat noi erau mai mulți orientali decât nemți, iar la magazinul Real raioanele erau bilingve: în germană și turcă. Ca și în restul orașului, erau multe localuri în zonă unde puteai să bei cafea și să mănânci gustări pentru mic-dejun, toată ziua. Este bine să știi germana pentru că poate fi greu să comunici cu localnicii în engleză- deși am întâlnit un shaorma boy care vorbea 6 limbi, iar singurele canale de TV nedublate sunt CNN și BBC, cel puțin la programul de cablu pe care-l aveam noi.

La metroul berlinez poți merge fără bilet, dar dacă nu l-ai validat pe peron și e control, primești amendă. Există trei zone de U-Bahn și S-Bahn, majoritatea obiectivelor turistice fiind în zonele A și B, pentru care e mai rentabil să faci abonament săptămânal dacă stai câteva zile. Aeroportul și palatul Sanssouci (Postdam) se găsesc în zona C, pentru care poți lua de la automat bilete separat. Pe harta metroului apar linii ca U12, care de fapt sunt niște trenuri în plus pe zonele în care U1 și U2 au stații comune. S41 și S42 merg în cerc, în sensuri opuse.

Gustarea tipică din Berlin este currywurst servit cu cartofi prăjiți, lângă o bere nemțească, bineînțeles. Așa cum îi spune numele, acesta este un cârnat cu curry. Evident, există o grămadă de locuri unde poți mânca kebab, dar și mâncare tipică din Asia de Est, fastfood-uri americane sau nu, pizzerii etc. Ceva local este Berliner bagel, o gogoașă în formă de covrig, sau poți lua la desert ciocolată Ritter Sport din Lidl, ca și în România.

Din punct de vedere arhitectural, Berlin este un oraș al contrastelor, în măsură chiar mai mare decât București. În afară de faptul că a fost împărțit în est și vest, iar în est poți să te simți ca la tine acasă în Militari, Berceni sau Titan, Berlin a mai fost și intens bombardat în al doilea război mondial. Acest lucru a lăsat destule locuri libere pentru noi clădiri din deceniile următoare, iar în ultimii ani s-a construit mult și design-ul este spectaculos.

În prezent există un șantier enorm pe Unter der Linden, un bulevard pe care se găsesc numeroase clădiri monumentale, în stilul templelor grecești. Multe dintre acestea, cât și interioarele, au fost reclădite după planurile originale sau puțin schimbate, cu o notă modernă, după terminarea războiului. Traficul nu este congestionat pentru că mulți oameni merg pe bicicletă și sunt piste cam peste tot. În mijlocul orașului este un parc imens, dar cel mai frumos parc este cel de lângă palatul Charlottenburg.

Simbolul orașului este ursul, acela care se dă și la festivalul de film, așa că poți vedea des (de obicei lângă magazine de suveniruri) câte un urs ”costumat” diferit. Semaforul e și el deosebit pentru că tot Berlinul a preluat omulețul simpatic verde/roșu din partea estică. Clima din Berlin nu este tocmai atractivă, totuși per ansamblu orașul merită vizitat.

Berlinul atrage mulți imigranți pe lângă care actualul val de refugiați este o nimica toată, pentru că sunt locuri de muncă (deși este greu să găsești un apartment și chiriile sunt mari, din câte am auzit). În general marile capitale din Europa sunt melting pots, așa că dacă mergi acolo, trebuie să ai mintea deschisă.