vineri, 22 mai 2015

Paharul pe jumătate plin

Există oameni care cred ca ei sunt cei care îşi modelează propriul destin, există şi fatalişti, cei care găsesc o problemă pentru orice soluţie şi multe categorii intermediare. Bernard S. Mayer vorbeşte în cartea sa, "The conflict paradox"despre dimensiunea emoţională a contradicţiei realism - optimism. El distinge între mai multe "nuanţe" de optimism vs. realism:
- e mai sigur să fii lispit de speranţă; sunt mai puţine şanse să fim dezamăgiţi dacă suntem pesimişti, cinici sau retraşi. Ne prezentăm ca realişti, dar de fapt doar ne protejăm. Să vezi o posibilitate de progres înseamnă de fapt să te pui într-o poziţie vulnerabilă. E nevoie de curaj ca să fii optimist.
- e mai "drăguţ" să fii optimist; în cultura noastră există opinia că optimiştii sunt persoane mai amabile, mai fericite, mai distractive. Dar o aparenţă optimistă nu este întodeauna semnul unui optimism real. Unii oamenii consideră că este mai bine (din punct de vedere moral) să apară aşa.
- realismul e mai cool; dacă optimiştii sunt persoane mai de treabă, realiştii sau chiar cinicii sunt mai "cool", mai înţelepţi, mai puternici în ochii lumii. Unii eroi mai mult sau mai puţin clasici sunt persoane curajoase, dar nu optimiste, care fac tot posibilul să îndrepte o situaţie, deşi ele cred că situaţia este de fapt lipsită de speranţă (William Wallace în "Inimă neînfricată", Frodo în "Stăpânul inelelor" sau Katniss Everdeen în "Jocurile Foamei").
- orice faci tu, eu pot mai bine; unele persoane sunt atât de competitive, încât la oricare din extremităţi te-ai afla, ei pot fi mai optimişti sau mai sceptici decât tine.
- pesimistul vesel; acesta este un substitut pentru otpimism veritabil. Ne "permite" să adoptăm caracteristicile pozitive ale optimismului, fără să ne asumăm riscuri. Ne arătăm optimişti, dar în adâncul nostru suntem pesimişti.
- optimistul ascuns; invers, putem fi cu adevărat optimişti, dar ne este teamă să ne exprimăm pentru că asta ar putea să stea în calea unor rezultate bune.
- chestiile se întâmplă; nu mă voi implica emoţional - this too shall pass, vorba legendei.
- există o vreme pentru orice emoţie; unii oameni trec abrupt de la entuziasmul referitor la potenţial la depresia legată de limitări. Nu doar persoanele bipolare trec prin asta.
Niciuna din variantele de mai sus nu este optimism autentic. Doar atunci când experimentezi frica, îndoielile şi chiar durerea pe care le presupune realismul poţi deveni, în mod paradoxal, optimist. De asemenea, realismul nu închide sau nu stinge aspiraţiile şi dorinţele, mai spune Mayer. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.