vineri, 22 mai 2015

Paharul pe jumătate plin

Există oameni care cred ca ei sunt cei care îşi modelează propriul destin, există şi fatalişti, cei care găsesc o problemă pentru orice soluţie şi multe categorii intermediare. Bernard S. Mayer vorbeşte în cartea sa, "The conflict paradox"despre dimensiunea emoţională a contradicţiei realism - optimism. El distinge între mai multe "nuanţe" de optimism vs. realism:
- e mai sigur să fii lispit de speranţă; sunt mai puţine şanse să fim dezamăgiţi dacă suntem pesimişti, cinici sau retraşi. Ne prezentăm ca realişti, dar de fapt doar ne protejăm. Să vezi o posibilitate de progres înseamnă de fapt să te pui într-o poziţie vulnerabilă. E nevoie de curaj ca să fii optimist.
- e mai "drăguţ" să fii optimist; în cultura noastră există opinia că optimiştii sunt persoane mai amabile, mai fericite, mai distractive. Dar o aparenţă optimistă nu este întodeauna semnul unui optimism real. Unii oamenii consideră că este mai bine (din punct de vedere moral) să apară aşa.
- realismul e mai cool; dacă optimiştii sunt persoane mai de treabă, realiştii sau chiar cinicii sunt mai "cool", mai înţelepţi, mai puternici în ochii lumii. Unii eroi mai mult sau mai puţin clasici sunt persoane curajoase, dar nu optimiste, care fac tot posibilul să îndrepte o situaţie, deşi ele cred că situaţia este de fapt lipsită de speranţă (William Wallace în "Inimă neînfricată", Frodo în "Stăpânul inelelor" sau Katniss Everdeen în "Jocurile Foamei").
- orice faci tu, eu pot mai bine; unele persoane sunt atât de competitive, încât la oricare din extremităţi te-ai afla, ei pot fi mai optimişti sau mai sceptici decât tine.
- pesimistul vesel; acesta este un substitut pentru otpimism veritabil. Ne "permite" să adoptăm caracteristicile pozitive ale optimismului, fără să ne asumăm riscuri. Ne arătăm optimişti, dar în adâncul nostru suntem pesimişti.
- optimistul ascuns; invers, putem fi cu adevărat optimişti, dar ne este teamă să ne exprimăm pentru că asta ar putea să stea în calea unor rezultate bune.
- chestiile se întâmplă; nu mă voi implica emoţional - this too shall pass, vorba legendei.
- există o vreme pentru orice emoţie; unii oameni trec abrupt de la entuziasmul referitor la potenţial la depresia legată de limitări. Nu doar persoanele bipolare trec prin asta.
Niciuna din variantele de mai sus nu este optimism autentic. Doar atunci când experimentezi frica, îndoielile şi chiar durerea pe care le presupune realismul poţi deveni, în mod paradoxal, optimist. De asemenea, realismul nu închide sau nu stinge aspiraţiile şi dorinţele, mai spune Mayer. 

luni, 4 mai 2015

Festivalul de Film European 2015

Pe 7 mai începe a 19-a ediție a Festivalului de Film European. În acest an, Festivalul se desfășoară în 5 orașe, după cum urmează: 7-14 mai: București; 15-17 mai: Craiova; 22-24 mai: Tîrgu-Mureș și Iași; 29-31 mai: Hunedoara.
Festivalul aduce în România unele dintre cele mai bune filme europene actuale, alături de o parte dintre regizorii și actorii care au contribuit la realizarea acestora. 
În ceea ce privește Bucureștiul, cinematografele unde puteți vedea filmele sunt Studio, Cinema Pro și Elvira Popescu, la care se adaugă Institutul Cultural Român ca spațiu de proiecție. La acesta din urmă puteți vedea Ida, filmul care a luat anul acesta Oscar-ul pentru cel mai bun film străin (prin care se înțelege că nu este vorbit în engleză). Veți putea vedea la acest festival și filme românești, printre care deja faimoasele Aferim! sau De ce eu?
Pe lista filmelor participante la FFE veți găsi multe titluri interesante, dar dacă ar fi să recomand doar unul, aș alege Locke. Este un film britanic cu un singur personaj, care pe tot parcursul filmului nu face decât să conducă și să vorbească la telefon. Locke este un constructor de top, un tată iubit și un soț devotat, dar tocmai când urmează să se toarne betonul pentru un mastodont și când are plănuită o seară frumoasă în familie, se întâmplă ceva ce îl face să plece la drum, periclitându-i cariera și căsnicia. 
Aparent un film plictisitor în care nu se întâmplă nimic, Locke este de fapt capabil să te țină în tensiune numai prin dialogul protagonistului la telefonul mașinii (sau cu un om imaginar). Tom Hardy face probabil cel mai bun rol al său de până acum - deși minimalist, ajutat de ceilalți actori pe care nu îi vezi, ci doar îi auzi. Este un film despre a face lucrul corect, chiar și atunci când este împotriva interesului tău, despre asumarea responsabilității, dar și despre perseverență și optimism.
Pentru mai multe detalii despre Festivalul de Film European, intrați pe pagina de Facebook a evenimentului sau pe site, unde puteți vedea programul complet.