marți, 20 ianuarie 2015

Scrisoare de la Marian. Comentariu critic


Nu știu cum procedează alți primari (de sector), dar Vanghelie trimite și un mesaj personal o dată cu plicul care conține somația de plată a impozitului. Asta ca să ne arate că banii noștri sunt pe mâini bune și va fi totul mult mai frumos în viitor decât este acum, ceea ce este destul de dificil, pentru că situația prezentă este deja mirobolantă.

Trec peste faptul că cine scrie această scrisoare (probabil un angajat mai răsărit de la primărie, că dl primar în niciun caz) insistă să pună virgule acolo unde nu își au locul, ca de ex. ”...îmi doresc să vă mulțumesc, pentru încrederea onorantă pe care mi-o acordați zi de zi [...] pentru că aveți puterea de a sesiza ori critica, aspecte ce trebuie remediate”.

În fond, contează conținutul, nu forma. Dar să analizăm puțin textul. Primul paragraf, de pildă, este plin de platitudini. ”Dragii mei, Finalul de an, adesea moment de sărbătoare (nu mereu, n.n.), implică momente ale bilanțului, pentru fiecare dintre noi.” Am primit această scrisoare la începutul anului următor, dar am înțeles ideea; trebuie să-ți faci bilanțul, ca să-ți rămână și bani de taxe.

”Luna decembrie ne provoacă să retrăim clipe trecute, concretizate prin realizări sau, dimpotrivă, prin neîmpliniri”. Această frază, la rândul ei, ne provoacă greață, pentru că nu spune nimic, deci nu o putem trece la realizări, decât dacă scriitorul și-a propus să irosească timpul celui care citește, pe banii acestuia din urmă. Faptul că suntem deja în luna ianuarie este o altă ”neîmplinire” textuală.

”Ceea ce contează cu adevărat este să avem curajul de a mulțumi pentru toate lecțiile învățate: pentru lecția dăruirii sau a onoarei, pentru cea a înfrângerii sau a succesului, pentru cea a rațiunii sau a emoției.” Ceea ce ar conta, pentru mine, ar fi să trecem la subiect și să avem curajul de nu mai bate câmpii cu grație, înșirând cuvinte goale. Dar asta e doar părerea mea.

Am ajuns cu greu la al doilea paragraf, cel cu mulțumirile și cu îndemnul ”să continuăm să valorificăm șansa schimbării identității sectorului 5”. Adică, nu să schimbăm efectiv ceva, asta ar fi prea brutal. Paragraful 3: ”Împreună am traversat încă un an dificil, tensionat, cu o încărcătură emoțională deosebită”. Împreună cu Geoană, probabil; a fost într-adevăr greu pentru ei.

Aici urmează partea cea mai interesantă: ”Cu toții am purtat în noi conștiința schimbării. O schimbare pe care am transferat-o de la o nevoie individuală, la una de ordin social. Am simțit că trebuie să gândim o altă arhitectură pentru funcția prezidențială, într-o societate ”altfel”, care să asigure un trai mai bun pentru copiii noștri și pentru noi toți.” Ce?!

Nu poate lipsi dintr-un discurs politic sintagma ”la nivelul...”, pentru că nu e ok să spui ”în sectorul 5”, trebuie să utilizezi formulări din limbajul de lemn. Apoi: ”În unele domenii de acțiune, am reușit să realizez aproape tot ce mi-am propus, în altele rămân aspecte ce vor fi ameliorate în viitor.” Da, Marian, mai lasă și pentru alți ani de mandat, ca să fii reales, nu poți să faci chiar TOTUL deodată.

Ajungem într-un final la partea în care ni se spune mai clar ce s-a făcut și ce proiecte sunt în lucru, printre care am remarcat: ”Unul dintre obiectivele mele de suflet este legat de zona educației. Încă de la început, mi-am asumat misiunea de a asigura accesul copiilor din sectorul 5 la un învățământ de calitate, desfășurat în condiții moderne”. Ce-ți mai place școala, Marian!

Bla bla bla, iată și finalul apoteotic: ”Închei cu speranța că veți simți că vă sunt alături nu doar cu aceste rânduri, ci mai ales cu sufletul. Îmi doresc să nu uităm să ne deschidem cu încredere inima...” etc. Hai să nu mai fim așa cinici, e a doua oară când vorbește de sufletul lui, așa că trebuie să fie sincer. ”Un An Nou mai darnic, plin de împliniri”. Și privat de privațiuni, aș adăuga eu.

2 comentarii:

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.