marți, 13 ianuarie 2015

Est-tu vraiment Charlie? O oportunitate de a fi în tendințe


Au existat multe reacții la atacurile din Paris, mai ales din partea politicienilor europeni, care au găsit ocazia să-și popularizeze agenda sau măcar să se exprime pe marginea unui subiect fierbinte. Cei de extremă dreaptă au exclamat evident ”V-am spus noi!”, adică emigranții (musulmani) nu se vor integra niciodată și mai bine să nu fie primit niciunul. Ceilalți, deși fuseseră la rândul lor ținta satirei - mai ales Hollande - sau provin din țări unde presa nu e chiar liberă, s-au trezit apărători ai libertății.

Mă întreb dacă Johannis auzise vreodată înainte de atacuri de Charlie Hebdo, și dacă da, oare gusta umorul lor? Această revistă de stânga nu este doar anti-Islam, ci și anti-Biserica Catolică (mai ales anti-Papă), în general anti-religie, iar majoritatea alegătorilor cetățenilor români ar fi insultați de glumele pe care le-au făcut caricaturiștii cu Iisus și nu numai. Una este să râzi de ipocrizia preoților bogați, inclusiv Patriarhul Daniel, și alta să desenezi o scenă de sex anal cu Trinitatea.

Paradoxal, revista era în mari dificultăți financiare, iar acum vinde ultimul număr în trei milioane de exemplare, tot cu Mahomed pe copertă. Acest val de popularitate probabil că nu va dura foarte mult, dar pentru moment a salvat de la faliment niște oameni pe care teroriștii doreau să-i reducă la tăcere! Că satira este de bună calitate sau nu, că nu are nicio valență morală, asta nu mai contează acum pentru noii susținători, care și-au schimbat poza de profil cu Je suis Charlie

Ce înseamnă de fapt asta? Vrei să arăți că nu ești intimidat de teroriști cu Kalashnikov, vrei să arăți solidaritate cu victimele. Dar înainte să acorzi suport necondiționat pentru o revistă, fă o mică cercetare pe Google (sau motorul de căutare preferat) și vezi dacă ți se pare amuzantă, dacă ai fi cumpărat-o înainte de atac, dacă ai fi vrut să faci și tu acele caricaturi, în caz că ai talent la așa ceva. Dacă nu, asta nu înseamnă, în niciun caz, că aprobi atrocitățile comise.

Dacă ești printre aceia care gândesc ”Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”, felicitări, te diferențiezi de cei care și-au pus un avatar la modă sau au comentat pe Twitter cu un hashtag despre care nu înțeleg mare lucru. Pentru un umorist care a primit diverse amenințări cu moartea, libertatea de expresie înseamnă altceva decât pentru cineva care postează un mesaj pe nou declaratul spațiu public Facebook. 

Unul dintre caricaturiștii care au lipsit în ziua atacurilor a declarat, în stilul caracteristic al revistei, „Vomităm pe toţi cei care spun brusc că sunt prietenii noştri”, având în vedere că a fost nevoie de un atac terorist ca oamenii să afle de existența Charlie Hebdo și, mai mult, să se declare fani. În urmă cu câțiva ani, mii de pakistanezi ieșiseră în stradă contra revistei, dar tot fără să știe prea bine despre ce e vorba. Cu cât știi mai puțin, cu atât mai bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.