marți, 21 octombrie 2014

Pentru acea perioadă a cincinalului când poți vota

Ce bine că trăim într-o democrație și că ne putem alege proprii lideri, nu-i așa? Mai ales că sunt o puzderie de candidați, deci ai ce alege! Varianta rea, alternativa proasta sau opțiunea dezastruoasă etc. Totuși, e mult zgomot pentru nimic în jurul alegerilor prezidențiale, când la noi Președintele nici nu are pârghii la îndemână pentru a îndeplini tot ce promite în program. 

Conform Constituției, Președintele reprezintă statul și are rolul de a garanta independența națională, unitatea și integritatea teritorială a țării. Adică să ne apere de o eventuală invazie a rușilor/ ISIS și să aibă grijă să nu apară vreun stat-enclavă. Președintele mai veghează și la buna funcționare a autorităților publice, ceea ce s-ar traduce cu: dacă observă nereguli, el/ea nu poate decât să acuze și să se lamenteze, autoritățile (Parlament, Guvern etc.) vor funcționa în continuare prost. 

În acest scop, spune Constituția în continuare, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului - pentru cei care nu știu, puterea legislativă, executivă și judecătorească - precum și între stat și societate. O alăturare de cuvinte fără însemnătate practică. Apoi Constituția detaliază cum este ales Președintele, durata mandatului, incompatibilități (nu poate fi membru al unui partid în timpul mandatului și nu poate avea altă funcție publică sau privată), imunitate...

Concret, cea mai importantă putere a Președintelui este că desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, care poate fi sau nu acceptat de Parlament. Această numire are loc de obicei în urma alegerilor parlamentare naționale. Președintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme ”urgente și de importanță deosebită” și poate participa la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național (politică externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice etc.) 

Este clar că relația dintre Președinte și Guvern merge bine dacă cele două autorități sunt de aceeași culoare politică, și mai ales dacă în Parlament există o majoritate clară care să le susțină pe acestea. Dacă Președintele și prim-ministrul au ideologii diferite, sau pur și simplu fac parte din grupări de interese rivale, Președintele nu poate face mare lucru. Președintele poate fi ”jucător” doar prin intermediul unui premier marionetă.

În relația cu Parlamentul, Președintele poate adresa mesaje, care desigur că pot fi ignorate sau criticate de parlamentarii care sunt de cealaltă parte a baricadei. Dar așa cum Președintele poate fi propus spre suspendare de către Parlament, și Președintele poate să dizolve Parlamentul (o dată pe an) dacă acesta a refuzat două propuneri de formare a Guvernului în termen de 60 de zile. În acest caz, au loc alegeri anticipate. Dizolvarea nu poate avea loc în ultimele 6 luni de mandat prezidențial, nici în starea de asediu, urgență șamd.

După consultarea Parlamentului, Președintele poate cere poporului să-și exprime opinia cu privire la probleme de interes național, prin referendum. După cum s-a văzut, această opinie este...ca să fie. În domeniul politicii externe, Președintele încheie tratate internaționale în numele României, dar acestea sunt negociate de Guvern și supuse spre ratificare Parlamentului. Președintele acreditează și recheamă ambasodori / consuli și aprobă înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Reprezentanții altor state sunt acreditați pe lângă Președinte.

Măcar în domeniul apărării, Președintele are atribuții majore, fiind comandantul forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țarii. El poate mobiliza armata și ia măsuri pentru apărarea țării, informând totuși Parlamentul, dacă acesta nu e în sesiune. Tot Președintele instituie starea de asediu sau de urgență în toată țara sau doar în anumite regiuni. Printre alte atribuții, Președintele acordă: grațiere individuală, decorații, gradele de mareșal, general și amiral.

De asemenea, Președintele mai semnează și numiri în funcție, de exemplu de judecător. Din alte părți ale Constituției, mai reiese și că Președintele: poate să trimită o lege spre reexaminare, dar o singură dată (oricum este obligat să o promulge); are dreptul de cere urmărirea penală a membrilor guvernului și de a dispune suspendarea lor din funcție, pe acest criteriu; prezidează ședințele Consiliului Suprem al Magistraturii la care participă; propune directori ai serviciilor de informații, care trebuie însă numiți de Parlament.

Președintele are la dispoziție o administrație, despre care puteți citi mai multe aici. Aceasta e formată din consilieri care fac studii și rapoarte ce stau la baza unor posibile politici publice. Totuși, Președintele nu are inițiativă legislativă, deci în afară de departamentele care se ocupă strict de atribuțiile sale constituționale, celelalte (printre care comisiile prezidențiale) au un rol consultativ, în cel mai bun caz.

Astfel, cel puțin până în 2016, avem două scenarii: toată puterea politică va fi în mâinile PSD - nu e mare diferență față de acum - sau vom avea un președinte de dreapta cu puteri limitate. Dacă mai punem la socoteală și că Uniunea Europeană și mediul internațional au o influență mare asupra României, e clar că nu contează foarte mult cine ajunge Președinte. Dar poate unora chiar le pasă cu cine votează, în sensul că nu pot fi convinși să aleagă un candidat contra unei plase cu mâncare.

Dacă te interesează ce spun candidații, nu ce o să facă efectiv, poți să le citești programele politice. Vei observa că ele depășesc cu mult cadrul posibilităților Președintelui României, de parcă respectivii ar candida la președinția SUA, unde e cu totul altă mâncare de pește. Stai liniștit(ă), în punctele în care chiar s-ar putea face o schimbare, cam toți sunt de acord: continuarea parteneriatului strategic cu SUA, întărirea rolului României în NATO bla bla.

Niciodată nu a fost mai ușor să cauți, pe Internet, informații despre candidați și eventual partidele care îi susțin, ca să alegi eternul ”rău mai mic”. Dacă ți se pare prea mare pierdere de timp, restrânge selecția la cei care au șanse să intre în turul doi. Căci oricât de mult ar încinge spiritele anumiți candidați în online, în sondaje nu trec de câteva procente. Welcome to Realpolitik.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.