marți, 10 iunie 2014

Viitorul din trecut

Nu vreau să vorbesc de timpuri gramaticale și nici măcar de mașina timpului, ci de cum vedeau scriitori de SF viitorul, acum o jumătate de secol sau mai mult. Probabil că cei care mai trăiesc sunt cumva dezamăgiți de cum au decurs lucrurile după anul 2000 - acest punct simbolic pentru secolul trecut, dar încă mai speră la un viitor îndepărtat mai strălucit, pe care nu-l vor mai apuca. 

Este remarcabil că scriitorii și scenariștii au reușit să prevadă anumite descoperiri științifice și invenții din domeniul tehnologiei, cum ar fi teleconferințele sau alte lucruri mai complexe. Totuși, nu au luat în calcul că ne vom lovi de crize energetice și de poluarea planetei, ceea ce face costisitoare și neprietenoasă cu mediul călătoria în mașini zburătoare pentru tot omul de rând.

În anii '50-'60 omul făcea primele explorări în spațiu și ajungea chiar pe Lună, ceea ce l-ar fi făcut mândru pe Jules Verne. Acest lucru a inspirat numeroase nuvele SF, dintre care unele au fost ecranizate, dar și desene animate, The Jetsons fiind printre cele mai cunoscute. Deși la polul opus pe axa timpului față de familia Flintstone, aceste familii nu se deosebesc foarte mult ca lifestyle

Oricât de avansată ar fi lumea Jetson-ilor, ambele seriale respectă convențiile familiei americane din acea vreme, cu soțul care lucrează și soția casnică etc. Același lucru poate fi observat și la Isaac Asimov care, deși avea o imaginație debordantă, nu și-a putut închipui că se va citi tot mai puțin - deși acum există audio-cărți - sau că tiparul va deveni depășit, chiar având tehnici de scriere după dictare.

O altă „promisiune” SF care nu a fost respectată în realitate este aceea legată de roboții domestici / industriali, care fac toate muncile fizice, lăsând astfel oamenii să lucreze numai cu mintea. Deși multe joburi nu mai există pentru că procesele respective s-au automatizat, numeroși oameni nu au rămas să se ocupe de știință și cultură, ci s-au înmulțit și au devenit șomeri.

Chiar dacă a scris mai mult fiction și mai puțin science, Kurt Vonnegut a întrevăzut astfel de probleme în povestirile sale, suprapopularea fiind una din temele lui recurente. Deși alți scriitori ”amenințau” că fertilitatea umană dispare, el a ghicit că ne îndreptăm către alt tip de viitor. Unul în care toate bolile au un antidot, astfel că oamenii trăiesc tot mai mult, pe o planetă din ce în ce mai aglomerată.

Astfel, o lume ideală în care toată lumea are acces la resurse cum ar fi hrană, adăpost, medicamente șamd este o lume în care oamenii se înmulțesc necontrolat, ceea ce duce evident la diminuarea drastică a acelor resurse. Ai zice că în secolul 21 ”pământenii” sunt suficient de raționali încât să nu aibă (în medie) mai mult de doi-trei copii, dar în nu este cazul.

Deși au adoptat cea mai nouă tehnologie de comunicare, posibilă prin studiul științei, multe părți ale lumii au rămas tributare credințelor religioase și superstițiilor care interzic contracepția, avortul și chiar abstinența, ca să nu mai discutăm de homosexualitate. Omul viitorului, care va conduce racheta spre noi galaxii, este mai probabil asiatic sau negru, așa cum nu-și imaginau scriitorii - bărbați albi.

Ca să rămân în paradigma culorilor, este foarte greu să-ți imaginezi o nuanță pe care nu ai mai văzut-o, deși spectrul culorilor este mai larg decât ceea ce poate vedea omul. Așa și scriitorii SF disting între numeroase culori, dar nu pot vedea ultravioletul, adică acea parte a viitorului care nu este accesibilă nici celor mai intuitive minți. În fond, ei sunt creatori, nu ghicitori.

2 comentarii:

  1. SF-ul a creat distopii sau utopii, nu cred ca a existat vreun "Sandra Brown" al SF-ului care sa scrie despre viata de zi cu zi. Asta e si motivul pentru care nu au prevazut someri si crize de energie. Ce rost are sa spui despre viitor ca o sa fie la fel ca prezentul, doar ca oamenii au mai multe gadgeturi?
    Iar in ceea ce priveste robotii nu prea sint de acord. Sintem inconjurati de inteligenta artificiala, chiar daca ea nu se manifesta ca robotii lui Capek. Iar robotii nu ar trebui sa fie confundati cu constiinta articificiala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu toate tipurile de SF creeaza utopii si distopii. Apropo de asta, somajul e o posibila distopie daca atinge cote alarmante. Sandra Brown nu scrie despre viata de ”zi cu zi”, scrie fantezii. Are rost sa scrii despre viitor, chiar daca schimbarea e doar tehnologica. In plus, prezentul de azi e viitorul de acum un secol si pt oamenii care au trait atunci ar parea chiar SF.
      N-am zis ca ar trebui sa confundam robotii cu constiinta artificiala, doar ca device-urile care ne inconjoara nu sunt ceea ce isi inchipuiau anumiti scriitori, adica niste servitori domestici.

      Ștergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.