joi, 8 mai 2014

Haters gonna hate. Dar până când?

Așa cum spuneam, în weekend-ul acesta are loc ONGFest 2014, festival care se va desfășura în parcul Herăstrău din București. În afară de cele două filme pe care le-am menționat deja, în program vor fi și alte documentare, dar și dezbateri sau concerte -  însă din păcate nu se va da bere gratis, ci doar Bere Gratis. Puteți învăța să dansați aromânește, să faceți origami, să admirați o demonstrație de karate sau să studiați bolta cerească prin telescop. Există chiar și un workshop de...automasaj!

Deși nu am auzit de toate asociațiile și fundațiile românești participante, sunt sigură că ele vor să facă lumea un loc mai bun, fie încercând să conserve ceva ce poate fi pierdut (în natură sau în cultură), fie schimbând lucrurile în bine. Acestea din urmă au o sarcină grea, pentru că se lovesc de indiferență, lipsă de resurse și chiar intoleranță. Anul acesta, tema evenimentului este combaterea discursului instigator la ură. Ne putem doar imagina cât de dificilă ar fi înlăturarea hate speech-ului.

Dacă în ziua de azi oricine poate scrie pe un blog cât de mult urăște persoanele de altă etnie, asta nu înseamnă că trăim într-o epocă mai puțin tolerantă. Ura este doar mai vizibilă și nu s-ar reduce prin faptul că nu ar fi exprimată în public. Dar nu trebuie să confundăm hate speech-ul cu dreptul la libera exprimare, deși unele persoane exagerează atunci când etichetează un discurs ca ”instigator la ură”. Instigarea la ură, în sensul juridic, este discursul prin care se incită la intimidare, violență sau prejudicii aduse unui grup. 

În combaterea acestui tip de discurs, solidaritatea este un ideal aproape imposibil de atins. De exemplu, unele feministe pot considera că anumite minorități sunt ”inferioare” sau pur și simplu nu le pasă că sunt și acestea afectate de discursul instigator la ură; alții văd peste tot discursuri instigare la ură legată de rasă, însă închid ochii atunci când e vorba de glume cu violuri, sau chiar le încurajează. Și așa mai departe. Percepem mai des ceea ce ne diferențiază, decât ceea ce ne unește.

Cei care condamnă discursurile de ură îndreptate către ei pot fi la rândul lor agresivi cu alte categorii de victime. De exemplu, religiile sunt în general împotriva homosexualității, chiar dacă unii homosexuali sunt credincioși (sau chiar preoți). Deși bisericile nu au neapărat un discurs care instigă la ură împotriva homosexualității, faptul că nu îi acceptă pe homosexuali poate atrage discursuri de ură din partea acestora. Și tot așa, ura ia forma unei spirale.

Personal, cred că discursurile care incită la ură nu au nicio scuză, pentru că în trecut au dus la crime împotriva umanității, ceea ce se întâmplă în continuare în lume. Este periculoasă propagarea unor astfel de mesaje, pentru că publicul este influențabil - mai ales cei tineri, puțin educați sau săraci. Propaganda de acest gen se bazează pe ideea că oamenii simplifică foarte mult lucrurile, văzând un dușman comun, în lipsa căruia își închipuie că viața lor ar fi mult mai bună. Sau dacă nu vor să extermine un grup, măcar să-l ”pună la respect”.

Chiar dacă un grup este vinovat de fapte care au dus la vătămarea altui grup (inclusiv prin vorbe), victimele nu trebuie să-și facă singure dreptate, pentru că într-un stat de drept există instituții abilitate să se ocupe de aceste probleme. Din păcate, în România aceste instituții nu funcționează întotdeauna eficient. La nivel global, lucrurile stau chiar mai prost. Mi se pare important de reținut că în fața legii întotdeauna este responsabil un individ și nu comunitatea din care face el parte.

Sper că ONG-uri ca Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, organizatorul evenimentului, sau Active Watch, Centrul de Studii Politice și Societatea de Analize Feministe AnA să aibă succes în proiectele lor împotriva discursului instigator la ură, adică împotriva urii. Ce-i drept, unele discursuri nu vin din convingeri, ci din dorința de a avea mulți alegători sau o audiență mai mare (care se traduce în bani), dar este îngrijorător că un public atât de numeros pleacă urechea la multe dejecții verbale și le mai și aplaudă.

Până acum, singurul lucru pe care l-am făcut în fața unor astfel de discursuri (care nu erau îndreptate neapărat împotriva unui grup din care fac eu parte) a fost să învăț cum să le observ rapid, ca să le ignor pe viitor. Asta din dorința de a nu oferi un ”spectator în plus” unui instigator la ură. Este inutil să încerci să îi convingi pe unii că părerile lor sunt greșite. Cred că singura schimbare cu adevărat pozitivă vine din interior, mai precis prin ”iertarea” celor care le-au făcut un rău imaginar  - acela de a fi diferiți. 

2 comentarii:

  1. Cred ca organizatorul este Fundatia pentru dezvoltarea societatii civile, nu Fondul...

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.