vineri, 2 mai 2014

Bucuriile excursiilor organizate

De obicei nu recurg la agenții de turism atunci când vreau să vizitez un oraș, dar de acest 1 mai am făcut o excepție. Mi-am cumpărat un voucher online, am rezervat locul și la nici 7 dimineața eram în fața unui parc, încercând să identific grupul cu care trebuia să merg. Apoi m-am alăturat celor care se uitau lung după autocar. 

Acesta s-a lăsat puțin așteptat, dar nu a întârziat mult. Când ne-am urcat, am realizat că avem și un ghid, o doamnă mai în vârstă care a făcut prezența. Am pornit în sfârșit la drum, iar eu mă pregăteam să dorm, pentru a compensa lipsa câtorva ore de somn. Dar nu acesta era și planul ghidului, care a luat microfonul și ne-a prezentat cu lux de amănunte istoria Bulgariei, chiar dinainte ca această țară să existe. Când a ajuns cu povestirea la zilele noastre, am crezut că am scăpat, dar nu, se pare că stilul ei nu ținea cont de cronologie, așa că ne-am întors la Evul Mediu, cel de-al doilea război mondial etc. 

Prima oprire înainte de vamă a fost la o benzinărie unde începea coloana de mașini care așteptau să plătească taxa pentru pod. Acolo s-au încolonat vreo 30 de persoane la o singură toaletă, moment în care mi-am dat seama că nu ne vom încadra în orar. Am reluat călătoria și doamna ghid ne-a asigurat de corectitudinea datelor pe care le avea despre vecinii noștri: ”Le-am luat de pe Internet, așa cum face toată lumea azi. Le puteți verifica!”. După care ne-a povestit cum s-a iscat o controversă între ea și alți turiști, care nu știau că Marea Mediterană se vărsase în Marea Neagră cândva. În acest punct cineva a cerut să ascultăm muzică.

Deși era probabil pensionară, ea avea muzică (spaniolă) pe un stick, nu o casetă sau ceva de genul ăsta. Din păcate, autocarul nu avea USB, așa că șoferul ne-a propus să ascultăm CD-urile lui. A întrebat dacă vrem să ascultăm manele, dar publicului nu i-a plăcut ideea. Prin urmare, am ascultat pe repeat un CD cu CC Catch. Asta ca să nu dormim nici când tăcea ghida.

După ce a fost epuizat subiectul istoriei bulgarilor - despre care am aflat că sunt niște oameni ”iuți la mânie” care ”ne-au luat Cadrilaterul”, printre altele - sugestia ghidei a fost ”să facem distracție”, adică să ne spună bancuri. Dar atunci când a întrebat dacă suntem de acord cu propunerea ei, toată lumea se prefăcea că se uită pe fereastră. Astfel că a spus, jignită: ”Veniți voi să spuneți bancuri, dacă nu vreți să le auziți pe ale mele!”. Așa că oamenii s-au înmuiat și au cerut să audă bancuri, întâi timid (”Ba da, vrem...”) și mai târziu, văzând că nu cedează ușor, cu insistență: ”Haideți, doamnă, spuneți-ne bancuri!”

Ghida ne-a citit bancuri vechi și neamuzante de pe niște foi; nu era talentată la recitarea lor, ba chiar ne explica și poanta, de parcă n-am fi înțeles și singuri. Unii râdeau de ea, nu cu ea, dar cred că hohotele de râs au încurajat-o. S-a terminat și cu bancurile, după care a urmat o sesiune de ”Știați că”. Nici din aceasta n-am reținut nimic. Anumite persoane nu se lasă totuși cu una cu două atunci când e vorba să te învețe ceva nou. Ghida, de exemplu, ne-a citit despre moduri inedite de a picta, după care ne-a dat din mână în mână articolul tăiat din ziar, ca să vedem și noi în poze cum se pictează cu sânge, cu limba șamd. Asta mi-a rămas în minte.

În schimb, la capitolul informații despre obiective turistice și limbi străine, adică lucrurile esențiale, ghida nu stătea prea bine. Nici șoferul nu mai fusese în anumite localități și GPS-ul nu îi indica fix biserica pe care o căutam. Dar ghida nu s-a lăsat intimidată, pentru că ea știa câteva cuvinte în ”slavă”. Am găsit după câteva urcări și coborâri biserica respectivă, unde ghida ne-a explicat ”Veți vedea icoane, ca în orice biserică”. Deci nu stalactite și stalagmite, ca în orice peșteră. Ne-a spus că nu e voie să vorbim în biserică, dar înăuntru a început tocmai ea să ne vorbească despre icoana care era atracția principală. Ne-am întors apoi la autocar. Cât a fost plecată la baie, niște pasageri i-au propus șoferului să plecăm fără ea.

Am ajuns și la orașul care era destinația noastră. Aici, pentru că nu știa unde să parcăm mai aproape de cetate, ghida a cerut informații pe stradă, în singura limbă de circulație internațională pe care o știa: spaniola. Se pare că bulgarii nu sunt în general vorbitori de spaniolă, dar ne-am descurcat într-un final. Am stabilit cu toții o oră de întoarcere și, spre surprinderea mea, pasagerii au fost destul de punctuali. Ghida era deja de o jumătate de oră la punctul de întâlnire și se plângea că noi am vorbit separat cu șoferul să ne întâlnim mai târziu. Am revenit spre București ascultând aceleași ”Cause You Are Young”, ”Heartbreak Hotel” și alte hituri optzeciste.

Pe drum, unii oameni voiau să meargă aerul condiționat, alții să se închidă. Se auzea din când în când întrebarea adresată șoferului: ”Puteți da mai tare/mai încet aerul?” Per ansamblu, experiența de ieri a fost frumoasă, iar ghida ușor confuză și enervantă a contribuit la ”a face distracție”, intenționat sau nu. În fond avea intenții bune, dorind să întrețină atmosfera, dar este bine să știi măcar limba engleză dacă ești ghid într-o țară a cărei limbă nu o vorbești. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.