marți, 18 martie 2014

Genul preferat de știri și ce avem nevoie să știm

Am văzut recent Anchorman 2: The Legend Continues, o comedie destul de slabă, dar care are și o parte serioasă, descriind declinul calității în televiziune. Prezentatorul Ron Burgundy duce rating-ul unui canal de știri pe cele mai înalte culmi, cu emisiuni foarte grafice despre cât de mișto e America, cele mai simpatice animăluțe, cele mai tari faze sportive, reportaje despre vreme din mijlocul furtunii și mult sex. 

După ce depășește, cu o emisiune despre urmăriri de mașini, rating-ul soției și rivalei sale (care îl invitase în studio pe Yasser Arafat) își dă seama în final - atenție, spoiler - că oamenii nu ar trebui să se uite la știri care îi distrează, ci la știri care le spun adevărul despre cei de la putere, pentru ca aceștia să nu devină corupți. Cam greu, când aceiași oameni puternici controlează știrile...

Întâmplător, citesc o carte cu un subiect tangent (”Ce hăcuială!”, de Jonathan Coe), despre cum presa scrisă din Marea Britanie a anilor '80 a luat-o și ea la vale în ceea ce privește calitatea. În loc de știrile plictisitoare despre politică externă au apărut poze cu sânii vedetelor, care au făcut ziarele să se vândă mai bine. Dacă cineva are impresia că Internetul a dus la știri proaste, să-și închipuie cum se simțeau jurnaliștii de ”școală veche” acum 30 de ani - nu la Scânteia totuși - când vedeau astfel de știri tipărite pe hârtie.

Este adevărat că online lucrurile par să stea și mai prost, stilul ziarelor tabloid fiind acum generalizat la aproape toate titlurile care concurează pentru un click: ”Halucinant! Apasă aici ca să vezi cine...”, ”Uluitor! N-o să-ți vină să crezi ce...” șamd. Pe de altă parte, e mai ușor să găsești ceva care te interesează, pentru că nu trebuie să citim cu toții aceleași prostii știri.

Este într-un fel bine că fiecare poate tasta cuvinte cheie care îl conduc spre un conținut personalizat, dar există și știri pe care le-ar accesa foarte puține persoane dacă presa ar oferi doar ce caută oamenii, după un model simplist de afacere. De exemplu, cine caută pentru orice eventualitate informații despre Crimeea dacă nu știe deja că acolo este o problemă? E preferabil să intrăm pe site-uri generaliste de știri unde putem vedea mai multe titluri, chiar dacă selectăm doar câteva.

Pe mine nu mă interesează în general secțiunile sport, life, monden sau auto, dar rămân destule știri care îmi stârnesc curiozitatea. Știrea cea mai interesantă a fost pentru mine azi la rubrica de economie și anume că FMI recunoaște, deși neoficial, că măsurile de austeritate au accentuat inegalitățile sociale în câteva țări din Europa. Deși tocmai FMI le-a impus, pentru a acorda împrumuturi!

M-a impresionat exprimarea economiștilor FMI, care nu spun ceva direct, ci folosesc tot felul de termeni ocolitori: ”vasta consolidare bugetara în curs în mai multe economii a dat naștere unor îngrijorări legate de potențialul său impact asupra inegalităților”. Deci lor este teamă de un lucru posibil, când în realitate acesta s-a întâmplat deja; evident că există mai multă inegalitate socială când sunt reduse cheltuielile publice pentru obiective sociale.

Am mai aflat, de la rubrica IT, că Mark Zuckerberg l-a sunat pe Obama să-i spună cât de urât este să-și spioneze cetățenii. Bineînțeles că asta îl afectează direct pe mogulul social media, pentru că guvernul american extrage date și de pe Facebook, făcând utilizatorii să renunțe la conturi sau să-și limiteze conversația. Nu cred că NSA o să țină cont de această opinie, dar măcar Zuckerberg s-a poziționat ca victimă, ca nu cumva să fie acuzat că ar colabora cu Securitatea, cum ar zice românii.

Altul care se plânge, dar la rubrica Social, este MM al nostru, care vrea să reclame la CEDO condițiile de la Rahova, unde e frig în celulă și nu poate să facă duș decât de două ori pe săptămână. Eu mai știu și alți oameni, inclusiv copii, care stau în frig fără să fi comis vreo infracțiune, dar statul nu cheltuie cu ei 2.500 de lei pe lună. Plus că unii nu s-ar spăla mai des nici să le dai banii ăștia în mână. Unele știri ar fi amuzante, dacă nu ar fi reale. Vorba englezului, no news is good news.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.