marți, 4 martie 2014

Cine-luptă la One World Romania

Poți să schimbi ceva prin filme documentare? Probabil că nu, dar măcar spectatorii, atât de puțini cât sunt, pot să analizeze mai profund temele care sunt deseori ignorate în rest. Publicul nu este numeros la astfel de festivaluri pentru că în general filmele prezintă nedreptăți care nu pot fi corectate cu ușurință. Este mult mai ușor să vedem o poveste cu happy-end, pentru că trăim oricum într-o țară din care ne-ar plăcea să evadăm uneori. 

A trecut aproape un sfert de secol de la Revoluție, dar mai sunt încă multe lucruri pentru care trebuie luptat în România. Drepturile omului sunt irelevante dacă ele rămân doar pe hârtie și în practică există o grămadă de persoane care nu au acces la servicii de bază. Asta nu înseamnă să fim nostalgici după comunism, doar că democrația originală din țara noastră nu a rezolvat decât o parte din probleme, capitalismul aducând altele noi. Cum au reacționat cetățenii pentru a schimba ceva în bine? 

Nu putem răspunde că în cursul istoriei națiunii noastre oamenii s-au raliat oricând le-au fost amenințate drepturile. Dacă în anii '90 au existat câteva mitinguri și marșuri de protest în afara faimoasei ”Golaniade” din Piața Universității, abia în 2012 au avut loc primele proteste de amploare după mult timp. Despre ele puteți viziona documentarul ”București, unde ești?”. În anul următor au avut loc mișcări legate de proiectul de la Roșia Montană, ocazie cu care s-a realizat filmul ”Toamna românească”.

Însă la One World, între 17 și 23 martie, aveți ocazia să vedeți documentare despre subiecte mai vechi sau mai noi din multe țări ale lumii, nu doar România. La secțiunea ”După 25 de ani” sunt filme despre comunism; la ”Rebeli pentru cauze” puteți afla, printre altele, mai multe despre Femen și Pussy Riot; la ”Statul strâmb” par să fie multe filme interesante, printre care ”Putin's Games”, despre Jocurile Olimpice de la Soci; mai sunt și alte secțiuni, pe care le puteți descoperi pe site unde există și informații despre bilete și cinematografe etc.

Deși nu sunt genul care merge la filme horror fictive, am fost în edițiile trecute la documentare destul de deprimante; totuși, anul acesta vor și filme mai optimiste: ”Yes we can”, despre un proiect din România care a crescut promovabilitatea la BAC a absolvenților din licee tehnologice sau ”Rețeaua”, un fel de Dallas Buyers Club românesc, pentru pacienți de cancer (a căror orientare sexuală nu contează). Eu voi merge cu siguranță cel puțin la un documentar din secțiunea ”Clinica mass-media”. 

Chiar dacă filmele sunt făcute de străini și au loc în destinații exotice, în majoritatea documentarelor românii pot găsi câte ceva cu care să relaționeze. De exemplu, în ”Aim High in Creation” este vorba despre lupta împotriva gazelor de șist dintr-un stat australian, folosind în mod ironic tehnici de propagandă...nord-coreene. Dacă încă nu știți la care să mergeți, vă puteți ghida după numărul de festivaluri la care a participat un documentar și ce premii a obținut. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.