luni, 18 noiembrie 2013

Enciclopedia imobiliară

Deși mai sunt încă multe persoane care pun sau caută anunțuri de locuințe în ziar, site-urile de imobiliare sunt numeroase și concurența e acerbă. Când un astfel de site se lansează sau se rebranduiește, este nevoie de o promovare intensă pentru a impunerea pe această piață.
Imopedia.ro, de exemplu, a ales o campanie ”cu de toate”: spoturi video pentru diverse targeturi, un premiu pentru sugestiile cititorilor (eternul Samsung Galaxy S4) la care se adaugă câteva premii interesante din partea partenerilor portalului - vinuri de colecție, o tabletă, un sistem home cinema, un frigider și un aparat de aer condiționat. Adică lucruri de care ai nevoie când te muți la casă nouă, unde sărbătorești cu un vin bun scriind amețit pe Facebook ce realizat ești, de pe un gadget fancy bineînțeles.
Mă bucur că un site de imobiliare s-a hotărât să întrebe și publicul ce dorește, pentru că deja circulă bancuri despre anunțurile mincinoase, cel puțin prin omisiune, de pe astfel de site-uri. Mi-am exprimat și eu nemulțumirile aici, dar să sperăm că lucrurile vor sta mai bine în viitor.
Așa cum multe bresle au propriile lor cântecele, nu e de mirare că există o trupă indie cu numele Real Estate. Dar iată că și în România a apărut un clip în care agenții imobiliari să se regăsească. Este vorba de clișeul bărbatului care muncește prea mult și își neglijează soția; agentele imobiliare nu trebuie să se simtă excluse însă, pentru că există și un moment de tip ”Vivo per lei” cu colegele respectivului workaholic. Ce pot spune, doar Taxi putea să compună și să interpreteze așa ceva...
În final, vă las să vă căutați garsoniere de închiriat sau apartamente de cumpărat în vile din București. Eu mă duc să le las indicații prețioase celor de la Imopedia.



duminică, 3 noiembrie 2013

Aşteptarea

În viaţa mea de toate zilele, sunt destul de multe ocazii când aştept. Aştept să vină trenul, aştept să se fiarbă un ou, aştept la coadă să-mi plătesc cumpărăturile sau să intru în cabinetul unui medic. Dar cea mai dureroasă aşteptare este atunci când aştept să plătesc ceva pentru care nu primesc (aparent) nimic în schimb: la Ghişeul unde se plătesc taxele şi impozitele.
La Ghişeu, timpul curge în altă dimensiune, ceea ce mă face să mă gândesc la romanele şi povestirile lui Kafka. Câteodată mi se ridică tensiunea, nu pentru că ar fi prea multe persoane în faţa mea la rând, ci pentru că observ că la anumite Ghişee funcţionarii par să stea degeaba. Uneori, la Ghişeu nu este nimeni, deşi ar trebui să fie, pentru că ne aflăm în programul de lucru afişat. Telefonul sună în van şi atunci înţeleg de ce nu a răspuns nimeni atunci când am sunat eu.
Se mai întâmplă să fiu singură în faţa unui Ghişeu gol, fără să ştiu când sau dacă va veni vreun funcţionar. Uneori mai apare câte cineva care aşteaptă, dar care pe parcurs renunţă. Apoi trece un bătrân pe lângă mine şi mi-e teamă că, deşi merge de-a lungul coridorului cu viteza melcului, sau chiar dacă se duce acasă unde bea un ceai şi se uită la ştiri, tot are timp să se întoarcă, la fel de lent, fără ca eu să fi rezolvat problema mea de la Ghişeu.
Povestiri de groază cu Ghişeele din România pot fi citite aici, totuşi am avut de-a face cu aşteptarea din instituţii publice şi în alte ţări, aşa că nu mi se pare ceva special. Ceea ce este cu adevărat deosebit şi nou e posibilitatea de a-ţi plăti online taxele şi impozitele locale. E adevărat că trebuie să faci iniţial un drum până la unul din sediile Direcţiei şi Impozite şi Taxe Locale cu buletinul, dar o dată ce primeşti un nume de utilizator şi o parolă poţi să-ţi activezi contul şi să faci plăţile cu cardul, pe Internet, de oriunde.
Ghişeul electronic prezintă avantajul că funcţionează la orice oră, deci nu eşti condiţionat de orele de relaţii (sado-maso) cu publicul. Dacă mi-aş plăti taxele online, nu doar că aş salva timpul deplasării la sediul DITL, dar aş fi scutită de toţi nervii pe care inevitabil mi-i fac în astfel de situaţii. În schimb, m-aş cufunda într-o carte bună sau m-aş relaxa cu o şedinţă de aromaterapie în propria cadă, bând un pahar de şampanie, pe muzică ambientală. Şi mai bine, aş putea să mă distrez cântând karaoke şi dansând de una singură. Chiar şi un joc solitar de Scrabble e o activitate mai plăcută.
Sper ca acest proiect pilot să fie o poveste de succes care să fie apoi preluată la nivel naţional. Sunt deja tot mai mulţi oameni care îşi plătesc prin această modalitate taxele şi impozitele, ceea ce mă face mai optimistă decât atunci când am scris acest articol.