marți, 1 octombrie 2013

A doua șansă

Cine a citit sau văzut Mizerabilii știe povestea lui Jean Valjean, un orfan care a furat o pâine pentru a hrăni cei șapte copii ai sorei văduvite și care a fost închis pentru asta. Deși pedeapsa era de cinci ani, perioada în care a stat în închisoare a crescut la nouăsprezece ani din cauza deselor tentative de evadare. Valjean a fost apoi obligat să poarte un pașaport galben care arăta că este un fost condamnat. Totuși, el a găsit înțelegere la un episcop care nu l-a denunțat pentru argintăria furată, astfel făcându-l să devină un om care și-a dedicat restul vieții faptelor bune.
Mai puțini știu că personajul lui Victor Hugo este inspirat din realitate, mai exact de un domn numit Vidocq, care, după ce a fost criminal, a devenit, printre altele, întemeietorul primei agenții de detectivi privați din lume (s-au făcut și filme despre el, printre care acesta). Totuși, atunci ca și acum, nu este deloc ușor să te reintegrezi o dată ce ai ieșit din închisoare. Nu-mi fac griji pentru Gigi Becali, ci pentru cei care nu-și găsesc un loc de muncă și apelează din nou la furturi. Îmi fac griji că mă vor tâlhări pentru că nu știu să facă bani altfel.
În România, 60-80% dintre deținuți recidivează, o problemă greu de rezolvat, în condițiile în care nu sunt suficienți bani pentru programele din penitenciar care încearcă să-i educe și să-i reabiliteze. În perioadele când economia stagnează, cum este aceasta, nici măcar persoanele care nu au comis în viața lor o infracțiune nu-și găsesc cu ușurință un job, chiar dacă vorbim de salarii minime. Unii angajați recurg chiar la mici furturi la locul de muncă pentru a reuși să supraviețuiască.
În aceste condiții, problema reintegrării foștilor deținuți, fie că este vorba de crime violente sau escrocherii, nu va fi prea curând în topul priorităților. Oamenii consideră că pedepsele sunt în general prea mici pentru faptele comise, că prea puțini făptași sunt prinși, iar închisoarea este un fel de școală a delictelor. Este adevărat că omul poartă responsabilitatea acțiunilor sale, atât timp cât este în deplinătatea facultăților mintale (despre încarcerarea bolnavilor psihici sunt alte povești de spus). Dar trebuie să ne întrebăm de ce anumite cartiere sunt mai periculoase sau de ce în anumite regiuni se comit mai multe violuri decât în altele. Pentru că, măcar parțial, suntem produsul mediului în care trăim.

4 comentarii:

  1. mi-a placut teribil postarea ta! cand am vazut prima data campania asta, exact la Mizerabilii ma gandeam ;)
    interesante linkurile conexe, mai ales cel cu "mici furturi la locul de munca"

    eu cred insa, ca suntem mai mult decat "partial" produsul mediului in care traim... doar ca nu suntem "total" constienti de acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pt apreciere! E greu sa stabilesti in ce procentaj suntem produsul mediului, respectiv rezultatul propriilor noastre decizii. Sunt de acord ca multi oameni nu sunt constienti de faptul ca se pot schimba in bine, in ciuda mediului nociv in care traiesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pentru punctele donate, nu ma asteptam sa faca cineva un asemenea gest pentru mine
    sa ai un sfarsit de an frumos si fructuos!

    RăspundețiȘtergere
  4. cu placere, sper sa ai ce cumpara cu ele :)

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.