joi, 5 septembrie 2013

Despre fericire

Sunt eu fericită? Greu de spus, deși cu siguranță nu sunt nefericită. Am citit în biblioteci ce înseamnă fericirea, am văzut filme și am ascultat muzică pe această temă; mai nou, librăriile sunt pline de cărți care te învață cum să fii fericit, ca și cum ar exista rețete pentru asta. Indiferent că au sau nu scris în titlu ”fericire”, toate cărțile de tip self help tratează indirect subiectul fericirii, pentru că a avea succes în afaceri sau a seduce persoane de sex opus sunt de fapt unele din lucrurile care fac oamenii fericiți.
Ce mă face pe mine fericită? Răspunsul scurt: o prăjitură și un pahar de vin rose. Răspunsul lung e mai complicat. Excluzând situațiile care pot reduce drastic fericirea, cum ar fi bolile grave, o ”stare de bine” generalizată apare din interior, nu din exterior. O nouă achiziție sau faptul că am câștigat un joc reprezintă bucurii de moment. Mulțumirea de sine, sau cel puțin acceptarea a ceea ce ești, care nu trebuie confundată cu autosuficiența, este pentru mine cheia fericirii.
Anumite ”instantanee” din viață sunt atât de frumoase încât amintirea lor produce nostalgie, de aceea cred că ele nu pot fi catalogate ca fericire. În opinia mea, fericirea nu trebuie să fie o serie de exaltări și nici nu poți fii cu adevărat fericit(ă) doar pentru că societatea îți impune anumite țeluri pe care le atingi. Lipsa de scopuri poate fi privită de unii ca imposibilitatea de a fi fericit. Dar există și oameni care sunt fericiți doar să privească apusul soarelui din când în când, iar eu mă număr printre acești norocoși.
Fericirea este individuală, în sensul că pe unii îi fericește siguranța și pe alții riscul etc. Unora le place durerea! Totuși, cred că există trăsături ale fericirii la un popor și chiar la o regiune a lumii. De aceea, în ultimii ani, s-a dezvoltat așa-zisa economie a fericirii, care nu măsoară PIB-ul, ci Fericirea Națională Brută. Această metodă este controversată, deoarece fericirea, spre deosebire de bani, este un lucru subiectiv, așa cum am arătat. Nu știu dacă ar fi bine ca în România să ne ocupăm de creșterea indexului fericirii...
Părerea mea e, cel puțin deocamdată, că nu poți fi cu adevărat fericit până nu știi că poți avea o viață mai bună, orice ar însemna asta. Dacă ai avut parte de lux, dar l-ai refuzat, pentru a trăi modest, ai o ”fericire informată”, spre deosebire de un om care a fost sărman toată viața. Dar aspectul material este doar unul din multe alte variabile care ne fac (ne)fericiți. Printre altele, se spune ”fericiți cei săraci cu duhul” sau ”fericirea e în doi”. Până la urmă, fiecare e fericit pe limba lui.

2 comentarii:

  1. interesant si bine punctat modul tau de-a vedea fericirea ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fericirea este ceva normal, toti suntem fericiti chiar daca aveam probleme.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.