duminică, 7 iulie 2013

Manipularea demografiei: 100% din cei care beau apă mor la un moment dat

De când s-au publicat rezultatele recensământului din 2011, pe lângă eternele discuții stupide despre cvorumul la referendumul de anul trecut, au apărut și articole alarmiste, de genul: vaaai, suntem cu 1,5 milioane mai puțini, românii emigrează masiv și nu mai fac copii!
De fapt, nu e o problema că suntem mai puțini - elvețienii sau suedezii sunt și mai puțini, dar par să o ducă bine. Problema e că populația îmbătrânește, cu toate că speranța de viață este încă modestă la noi în țară. Deci, adevărata problemă e că n-o să mai aibă cine să ne plătească pensiile; nu ne pasă că planeta e suprapopulată.
Așa am aflat dintr-un articol ce anunța practic apocalipsa, ajungând astfel la un alt articol care m-a...impresionat profund. Este vorba de un material deja celebru (cică) scris de Sebastian Lăzăroiu, un om de știință, care se bazează, desigur, pe cercetări când afirmă ceva. Dar, oricât de bine sunt făcute cercetările, interpretarea lor e cea care epatează.
Să o luăm cu începutul. ”În anul 2019, în România vor fi mai mulţi bărbaţi la vârsta căsătoriei decât partenere disponibile. Un milion de tineri îşi vor căuta perechea, iar aproximativ 160.000 de bărbaţi vor rămâne necăsătoriţi. În asemenea perioade de dezechilibru între numărul bărbaților şi cel al femeilor, cercetătorii arată că există riscul de a avea revoluții (chiar de catifea) sau creșteri ale agresivității (războaie).”
Acum, să explic cum a ajuns el la concluzia că în 2019 fix atâția bărbați vor rămâne neînsurați, sărăcuții. Demografii au observat că, în România, vârsta medie la care se mărită o femeie e de 26 de ani, iar la bărbați vârsta medie a însurătoarei e la 29 de ani. Deci, pentru că băieții născuți în 1990 sunt de 1,3 mai mulți decât fetele născute în 1993, e clar că vom avea o criză a mireselor pe piața matrimonială. Lăzăroiu admite că bărbații de 29 de ani ar putea să încerce să se însoare, de exemplu, cu femei din altă generație. Dar tot el ne explică de ce acest lucru este imposibil:
”Cu cine se vor căsători bărbaţii care nu mai prind nicio parteneră de 26 de ani? Probabil am fi tentaţi să spunem cu femei de 25 de ani. Dar femeile de 25 de ani se căsătoresc, de obicei, cu bărbaţii de 28 de ani.”  După care, el argumentează că diferența asta de aprox 2-3-4 ani e sfântă. Astfel, ajungem la concluzia:
”Chiar dacă surplusul de bărbaţi de 29 de ani şi-ar căuta partenere în categoria femeilor de 25 de ani, înainte să le vină vremea căsătoriei, deficitul s-ar transfera asupra bărbaţilor din cohorta de 28 de ani. Adică, tot vor rămâne nişte bărbaţi necăsătoriţi.”
De curiozitate, am verificat pe site-ul INS date care să susțină teoria lui. INS-ul confirmă vârstele medii de căsătorie pentru bărbați și femei, dar acestea ar trebui coroborate cu alte date, cum ar fi:

Ne-am aștepta ca cele mai multe căsătorii să fie între bărbații și femeile din aceeași grupă de vârstă (25-29) pentru că acolo sunt și bărbații de 29 de ani și femeile de 26. De fapt, cele mai multe căsătorii au avut loc între bărbații din grupa 25-29 de ani și femeile din grupa 20-24.
Acest lucru nu infirmă teoria lui Lăzăroiu; s-ar putea ca fetele născute mai târziu să fie și mai puține, având în vedere declinul natalității. Dar rămâne întrebarea: de unde un milion de tineri care își caută perechea în 2019, când în 2010 au fost doar 115.778 căsătorii (între 231.556 persoane indiferent de vârstă), luând în calcul că vor fi și mai puțini tineri?
Tot nu înțeleg de unde scoate el 160.000 de bărbați care rămân necăsătoriți în 2019 (la 29 de ani), când în 2010 erau în total 172.926 băieți de 20 de ani:

E adevărat, sunt mai puține fete de 17 ani în 2010, dar - dacă ne uităm la toate valorile - vedem că întotdeauna sunt mai puține fete decât băieți (cu câțiva ani mai mari). Diferențele de ordinul a zeci de mii fiind o constantă, de ce nu am avut până acum războaie? Poate pentru că acestea sunt influențate mai mult de contextul internațional decât de niște date demografice de tip SDF (scoase din fund).
Revenim la revoluția română, pe care Lăzăroiu o compară cu revoluția sexuală din SUA anilor '60: oamenii au ieșit în stradă pentru că erau frustrați sexual, susține el. Lăzăroiu spune că erau două partenere la un bărbat, dar din cauza lipsei anticoncepționalelor și interzicerii avorturilor, bărbații nu puteau face atât sex cât și-ar fi dorit. Nici nu e de mirare că cei care au ieșit în piață erau tineri!
Această teorie are un sâmbure de adevăr: decretul fusese dat în 1966, an marcat de baby boom, așa cum se poate observa și din figura de mai jos. Putem presupune că acum mai bine de 20 de ani vârsta medie de căsătorie pentru femei erau la 21-22 de ani. Deci, erau considerabil mai puțini bărbați aflați la vârsta căsătoriei decât partenere disponibile. Totuși, să nu uităm că în Europa centrală și de est au căzut per ansamblu regimurile comuniste, deși nu toate aveau aceeași politică pronatalistă ca aceea de la noi.

În plus, rata fertilității a scăzut după doi ani de la emiterea decretului. Astfel, au existat și o grămadă de bărbați născuți în 1967-1968 care nu și-au putut găsi partenere 25 de ani mai târziu. Asta se întâmpla după 1992, deci nici măcar de mineriade nu-i putem acuza; de război, nici vorbă.
Continuând să-și dea cu presupusul despre alte evenimente istorice, Lăzăroiu ne luminează și în privința primăverii arabe: erau prea mulți bărbați singuri în Cairo. Explicația este că în țările arabe bărbații bogați se pot căsătorii cu mai multe femei, lăsând astfel mai puține femei disponibile pentru cei mulți și săraci. Singura problemă cu această logică este că societatea arabă a fost așa dintotdeauna, însă doar în ultimii ani au existat ample mișcări sociale în țări ca Egipt.
În India sau China, unde există un surplus important de bărbați (din cauză că familiile preferă să aibă moștenitori de sex masculin), se poate vorbi de un adevărat dezechilibru periculos, populațiile respective fiind foarte mari. Dar să faci predicții despre România, în care Lăzăroiu susține că bărbații vor deveni în același timp mai agresivi și mai romantici, e puțin tras de păr. Seamănă mai mult a astrologie sau chiromanție.
Nu neg că evoluțiile demografice au o influență asupra istoriei și vieții cotidiene, doar că ce e prea mult strică. Sunt multe alte lucruri de luat în considerare, printre care inovații tehnologice sau schimbări de mentalitate. S-ar putea, de exemplu, ca programul Prima Casă și indemnizația pentru mame să fi dus la mai multe căsătorii decât ar intui un demograf.
Încă o chestie interesantă pe care am aflat-o din materialul INS: nu este o mare diferența între cetățenii români care emigrează, pe an, și cetățeni străini care imigrează anual în România. Problema este că pleacă mai multe femei (fertile) și vin mai mulți bărbați. Se pare că România este o țară ce alungă femeile și atrage bărbații. Morala? Nu beți apă, că e otrăvitoare.

Un comentariu:

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.