marți, 2 iulie 2013

Just pain, no gain

Activitățile sportive pentru o cauză sunt deja o chestie banală peste ocean, iar ONG-urile din Europa imită orice modalitate de a strânge bani. În ultima vreme, văd că și la noi se poartă să alergi la un maraton ca să finanțezi un proiect social. În România, cercetarea în domeniul medical nu este tocmai avansată, așa că nu vedem mesaje de genul ”dați un leu pentru a se găsi un tratament la boala X”, ci ”dați un leu ca Y să-și permită tratamentul”. Oricum, anumite maladii nu se vindecă neapărat prin averi, ci prin descoperiri întâmplătoare.
Ideea de caritate îmi displace pentru că statul ar trebui să aibă suficiente resurse ca să ajute oamenii aflați în dificultate, fără ca aceștia să se milogească. E adevărat că bugetul românesc este mic, dar și prioritățile sunt greșite. Iar în țările dezvoltate chiar ar fi este posibil să nu cerșești pentru a primi ceva ce face parte din drepturile tale, ca om. Cu toate acestea, îi admir pe cei care vor să facă un bine și, chiar dacă nu salvează lumea, ajută pe cineva.
Dar nu sunt fana generării de bani din mers pe bicicletă de-a lungul continentului sau altele asemenea. În primul rând, în aceste aventuri se cheltuie bani pentru organizare, care ar putea să ajungă la cineva cu reală nevoie; pe lângă un grup de alergători la maraton trebuie de exemplu să ai o mașină ce poate oferi asistență medicală în caz că i se face unuia rău. În al doilea rând, astfel de inițiative mi se par mai mult un mod de a ieși în evidență cu ce a făcut cineva decât de a colecta fonduri.
Personal, nu aș da bani cuiva care a înotat nu știu câți km, ca el să-i dea mai departe unei asociații de protecție a drepturilor animalelor. Dacă vreau să susțin această cauză, mă duc direct la o organizație care se ocupă de asta și le dau banii pur și simplu. Decât să alerg dintr-un capăt în altul al țării, în acel timp mai bine lucrez într-un loc unde sunt bine plătită și pot să pun mai mulți bani de-o parte pentru cauza mea decât aș strânge din donații.
Sunt de acord că un maraton, mai ales în orașul în care locuiești, poate să-ți atragă atenția asupra unei probleme despre care poate nu știai că există și care te-ar interesa. Dar cred că o campanie de informare la TV sau un concert caritabil sunt mai eficiente în a ridica nivelul de informare. Iar pentru bani se pot vinde diferite obiecte noi sau second-hand (garage sale), se pot organiza licitații pentru a scoate în oraș o actriță / un actor atras în susținerea cauzei etc.
Totuși, sunt o mulțime de oameni care gândesc altfel decât mine și am încercat să înțeleg punctul lor de vedere, mai ales că în SUA se spune că nici nu mai poți merge pe bicicletă fără să te întrebe cineva pentru ce cauză nobilă o faci. Așa că m-am documentat puțin online și am aflat că asta se datorează ”efectului de martir”. Multe persoane sunt impresionate de efortul pe care îl depune cineva pentru alții și s-au făcut experimente sociale care dovedesc că acestea ar da mai mulți bani cuiva care suferă pentru respectiva cauză decât unuia care o face de plăcere. Atât de departe e psihologia umană de logică, încât altruiștii sunt niște sadici, de fapt.
Rămân deocamdată la opinia mea că cei care aleargă ar trebui să susțină doar cauza alergatului, care este un obicei sănătos (deși nu atunci când este un exercițiu extrem). Iar dacă vreți să donați niște bani, vindeți-vă, sau mai bine, nu vă mai cumpărați echipament sportiv performant, în caz că sunteți amatori; veți face economii considerabile descoperind că se poate face sport și fără branduri celebre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.