joi, 20 iunie 2013

Brandmania în România

”Limba noastră-i o comoară” formată din bogățiile unor limbi diferite, începând cu latina, trecând prin slavonă, până la franceză și altele. Sarmaua este denumirea turcească dată unui fel de mâncare național; până și cuvântul ”neam” e de origine străină, mai exact maghiară, am aflat eu citindu-l pe Lucian Boia. Dar în ultima vreme suntem anglofoni, iar unul din englezismele intrate în limbă, deși nu în Dex (cu acest sens) este brand.

Ce înseamnă în engleza româna simplă brand? Un produs anume - și nu altul. Deseori, se aplică în cazul produselor pe care le-am numi ”de firmă” sau ”de marcă”. Dar există și produse ”branduite”, acelea pe care le primim gratis în promoții și campanii electorale (șepci Coca-Cola, tricouri PNL etc). În cazul țărilor însă, brandul a apărut din motive turistice: goana după imaginea care va atrage cei mai mulți vizitatori străini.

Trebuie să spunem din capul locului că nu toate statele lumii au un minister al turismului. Unele guverne au direcții sau departamente specializate în cadrul altui minister. În România, miniștrii turismului au fost totuși printre cei mai vizibili în media, căci orice fel de publicitate este bună. Dan Matei Agathon a fost de notorietate pentru proiectul Dracula Park, pe care l-a susținut pentru motivul că asta știu străinii despre noi. Vlad Țepeș, zis și Drăculea, a fost ce-i drept român, dar Bram Stoker, ”inventatorul” contelui vampir, era irlandez.

După îndelungi rebranduiri, în care ne-am dat seama că litoralul bulgăresc e mai atrăgător și nici orașele noastre nu sunt chiar mici Parisuri, Elena Udrea a venit cu soluția salvatoare: o frunză și sloganul ”explore the Carpathian garden”. E adevărat că noi suntem cea mai rurală dintre țările europene, așa cum am fost mereu, iar dacă avem ceva incontestabil frumos în țară, aceea este așa-zisa grădină a Carpaților. Păcat că tocmai turismul e cel care întinează această frumusețe: tot mai multe drumuri de munte sunt încărcate cu deșeuri care rămân în urma faimoaselor grătare însoțite de muzică la volum maxim. Iată alte branduri semi-românești: mici și manele, cu bere alături.

Au trecut ani de când România a auzit că ar avea un brand al ei și cohortele de turiști străini întârzie să apară. Să fie o problemă de brand awareness, adică, un potențial turist, când se gândește la o excursie la munte, are în minte mai degrabă Alpii? Sau poate România este asociată cu lucruri care tind să alunge turiștii de rând, care nu sunt deschiși către aventuri balcanice. Este limpede că trebuie să ne clarificăm mai întâi noi românii identitatea de brand, pentru ca apoi să le explicăm și altora.

Când spun brand de țară, îmi vin în minte statele cele mai vizitate, cărora le asociez identități vizuale, muzicale, gustative și chiar olfactive pline de clișee. Franța, de exemplu, este o scenă cu un pictor îmbrăcat într-un tricou cu dungi, savurând o cafea însoțit de o tânără cu beretă, care tocmai a cumpărat niște baghete și fumează o țigară, la o terasă de pe lângă turnul Eiffel, unde se aude un acordeon. Dar asta nu pentru că cei doi ar fi reprezentativi pentru toată Franța, sau că un astfel de cuplu nu ar putea fi de altă origine decât franceză. Ci pentru că așa am învățat din cultura pop, mai ales din filmele americane ce simplifică mult lucrurile.

Astfel, am găsit soluția: trebuie să convingem Hollywood-ul să facă filme despre România. În aceste filme, trebuie introduse stereotipuri pozitive despre noi, care în primul rând trebuie găsite. Pentru asta, poate o idee mai bună ar fi să studiem percepția turiștilor străini care au venit aici. Dacă ei spun că prețurile mici i-au convins să vină în țară, nu este neapărat recomandabil să ne marketăm ca o țară ieftină. Dar așa am putea descoperi că e cazul să înființăm parcul de distracții Ceaușescu, eventual în Casa Poporului.

Revenind la lucruri mai serioase, în ziua de azi mulți oameni caută îndelung informații pe Internet despre locul unde merg în vacanță, mai ales dacă este vorba de o țară exotică, cum e România, de altfel o mare exportatoare de banane. Online, poți introduce termeni de căutare foarte detaliați, găsind astfel poveștile unor turiști care au vizitat nu știu ce sat din Transilvania de care tu nu ai auzit, român fiind. Analiza unor astfel de articole ar putea fi un punct de bifat în viitor, pentru că identitatea nu înseamnă numai percepție de sine, ci și părerea altora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.