joi, 18 aprilie 2013

Fericirea e o calatorie, nu o destinatie, zic ei

Am prins tramvaiul urcand pe usa din spate, dar trebuia sa cobor in fata, asa ca l-am traversat; am simtit astfel toate mirosurile distincte ale categoriilor de calatori: respiratia puternic alcoolizata a unor barbati de varsta mijlocie, izul de branza al unor femei de la tara care probabil mergeau la piata sa-si vanda produsele, dar si "parfumul" omului fara adapost care dormea pe un scaun.
Ajunsa in celalalt capat al tramvaiului, am asistat la o scena in care un controlor dadea o amenda unor tinere, iar acestea vociferau, revoltate "Ne-ai vazut cu copii mici in brate si te-ai luat de noi!". El e tuciuriu si imbracat in costum. Ele au pielea deschisa si haine traditionale tiganesti. Una comenteaza: "Decat sa-mi dai mie amenda, mai bine ziceai la Basescu sa omoare cainii, ca l-a muscat pe asta mic!". Controlorul raspunde impasibil: "Mai bine aveai tu mai mare grija de el si nu-l mai musca niciun caine!". O doamna in varsta cu un catel si un carut de cumparaturi, una din acelea care leaga usor conversatii cu necunoscuti, mi se adreseaza zambind: "Auzi, sa faca proces verbal la tigani! N-am mai vazut asa ceva."
Am iesit aproape de sediul furnizorului de curent electric, care imi pusese o restanta la factura, desi platisem suma. Dupa ce sunasem la numarul lor si razbatusem prin vorbele robotului, ajungand sa vorbesc cu o fiinta umana, iar o reprezentanta imi spusese ca trebuie sa trimit chitanta scanata online, am primit un preaviz, semn ca e-mailul meu nu a avut efectul scontat. Asa ca m-am indreptat spre punctul de lucru unde stiam, din experiente anterioare, ca voi astepta mult pana sa ajung la ghiseu.
De obicei, sediul e intesat de oameni care de care mai nervosi ca li s-a incarcat factura, iar peste zumzetul celor care vorbesc tare la telefon se mai aude si cate un urlet de bebelus. De curand, furnizorul de energie a decis ca nu e rentabil sa mentina casieria acolo, pentru ca factura se poate plati la posta, la banca, la pay point etc. Dar explica-le asta oamenilor invatati sa vina acolo de ani de zile, in conditiile in care inainte plateau "lumina" la ei acasa. Noutatea ii agaseaza, nu sunt obisnuiti sa ia factura cu ei, asa ca stau la cozi infernale ca sa li se printeze o copie, doar daca sunt titularii de contract; pentru cei care isi reprezinta parintii decedati, este mai complicat - trebuie intai sa obtina succesiunea, deci descopera ca au stat la rand degeaba.
Unii clienti se razbuna pe angajati, care la randul lor se razbuna pe clienti care nu au obiectat neaparat. Intr-un cuvant, e circ. Dar azi este liniste - nu le merge internetul asa ca nu pot intra in baza de date; cativa "hard diers" asteapta sa fie reparat sistemul, iar vreo doi discuta despre un complot al angajatelor care nu vor sa munceasca. Eu ma indrept spre statie ca sa fac drumul inapoi cu acelasi tramvai. Si maine e o zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.