miercuri, 20 martie 2013

Agresiunea fizica si verbala impotriva copiilor

Imi inchipui ca e greu sa fii parinte, mai ales al unui copil hiperenergic. Cei care au planificat sa aiba un copil probabil si-au inchipuit ca nu vor fi niciodata genul acela de oameni care isi duc copilul sa manance la fast-food si nu au rabadare sa le raspunda la miile de intrebari "de ce". Dar dupa cateva luni de zile in care plansul bebelusului le-a stricat odihna si, o data cu ea, intelegerea din cuplu, poate ca se gandesc serios daca sa mai faca sau nu alt copil.
Acumuland anumite frustrari care vin impreuna cu responsabilitatile crescute, unii adulti isi agreseaza copiii, fizic si verbal. Nu este vorba doar de parinti alcoolici sau cu vreo afectiune psihica. In Romania, majoritatea oamenilor considera ca este normal ca un copil sa fie disciplinat cu cateva palme (desi acest lucru e ilegal din 2004) si multora nu li se pare grav sa-si jigneasca copiii. Unul din motive este ca alternativa de a nu avea deloc parinti pare mult mai rea.
Aceasta agresiune nu se termina nici la scoala, unde invatatorii / profesorii nu mai sunt atat de duri ca pe vremea mea, cand erai dat cu capul de tabla daca greseai un exercitiu (dupa 1989), totusi elevii inca mai sunt jigniti. Parintii nu iau atitudine tocmai pentru ca o vorba ca "dobitoc" li se pare o nimica toata pe langa ce indurau ei de la dascalii lor.
La acestea se mai adauga si rautatile celorlalti copii (in care adultii nu intervin sa le ia apararea celor intimidati), de exemplu "tigan prost". Or, s-a dovedit stiintific ca in conditii de discriminare - daca ti se spune dinaninte ca nu esti bun de nimic - performanta academica este mai mica decat atunci cand esti incurajat, sau macar nu esti discriminat. Cu alte cuvinte, aceste etichete marcheaza copiii mai mult decat e vizibil, mai ales ca sunt nedrepte, nu legate de ce fac ei in mod obisnuit.
Sigur ca aceste situatii se intalnesc si in alte tari, dar in tarile mai dezvoltate ele par a fi exceptia de la regula. In filmele americane, vedem ca atunci cand copiii gresesc, nu sunt batuti, ci sunt pedepsiti cu o morala si privarea de TV/Internet sau interdictia de a iesi in oras. "Go to your room" este maxima, iar atunci cand un copil este batut, avem de-a face cu o drama si observam cum mai tarziu ajunge sa fie inadaptat social.
Este cazul sa se schimbe mentalitatile si in Romania, nu doar in randul clasei de sus, unde copiii sunt mai rasfatati, ci si in familiile obisnuite, unde parintii nu realizeaza ca gresesc fata de copiii lor. In acest scop, asociatia Salvati Copiii a demarat o campanie care lupta impotriva folosirii violentei in educarea copiilor, despre care puteti citi mai multe aici si in comunicatul de presa.
Primul pas este de o constientiza diferenta dintre practicile traditionale romanesti in cresterea copiilor si teoria psihologica, aceasta din urma luptand cu stereotipurile adanc inradacinate in societate. Trebuie ca parintii si profesorii sa-si dea seama ca uneori abuzeaza emotional de copii si sa nu o mai faca, oricat de dificil este. Important este ca elevul sau propriul copil sa inteleaga ca ce a facut intr-un moment poate fi rau, dar asta nu-l face pe el sa fie rau, pentru ca in fond la varste fragede nu poate deosebi foarte clar raul de bine.
Sunt optimista in privinta acestei campanii, pentru ca generatia parintilor mei a fost agresata fizic si verbal de parintii lor (atunci cand faceau o "boacana") mult mai rau decat generatia mea, deci sper ca noi vom fi si mai intelepti. Dar mai cred si ca in anumite categorii sociale care au mari dificultati materiale copiii sunt expusi unor riscuri majore de abuz si ca nu este de ajuns o schimbare de mentalitate, ci conditii macar salubre de trai plus acces la educatie.

3 comentarii:

  1. @blogalinitiative.ro sper sa scrie cat mai multi despre asta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu lupta impotriva folosirii violentei in educarea copiilor!
    Succes in continuare!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.