duminică, 6 ianuarie 2013

Comentariile anonime, o incalcare a "etichetei"

Niste jucatori de WoW din SUA care se cunoscusera online, se intalneau din cand in cand la o bere si au ajuns sa stie amanunte personale din viata celorlalti. Ei au fost intristati sa afle, intr-o zi, ca sotia unuia dintre jucatori, ea insasi o jucatoare, murise intr-un accident. Si mai socati au fost cand au aflat ca ea nu existase niciodata IRL: "sotul" crease un personaj si isi schimba vocea atunci cand intra in joc ca "sotia". Astfel, problema identitatii se dovedeste inca o data ceva mai complicata pe Internet decat in afara lui.

Intorcandu-ne la oile noastre, aproape de fiecare data cand citesc comentariile unui blog, se intampla sa dau peste comentarii anonime; ele sunt de obicei critice si intampinate de blogger/alti comentatori cu raspunsuri de tipul "e usor sa te ascunzi dupa un id fals, daca ai tupeu spune cine esti". Replicile sunt mai dure, am observat eu, atunci cand respectivul anonim...nu are fotografie la avatar (fie ea si o imagine ce nu reprezinta vreo fiinta umana).

Acest lucru mi s-a parut dintotdeauna o reactie infantila in fata anonimitatii. Sunt de acord ca oamenii ar trebui sa comenteze online doar ceea ce ar spune si offline cuiva - mai mult, cred ca n-ar trebui sa scrie cuvinte pe care nu le-ar rosti de fata cu parintii lor. Totusi, daca vrei sa cunosti pe toata lumea care comenteaza la ceea ce scrii, poate ar trebui sa publici pe Facebook, unde se presupune ca iti cunosti prietenii.

Este dreptul oricarui blogger sa stearga comentariile care i se par deplasate, dar atunci cand aproba comentariile unui anonim, n-ar trebui sa o faca doar ca sa-i aminteasca faptul ca e anonim. Stie si el asta si are motivele lui sa fie anonim (am generalizat la masculin, desigur ca poate fi vorba de o anonima). Mi se pare ca atunci cand un blogger nu face decat sa ii reproseze anonimitatea unui anumit comentator, vrea de fapt sa-l descalifice din postura de critic. Cu alte cuvinte, in loc sa contraargumenteze, recurge la un atac la persoana. Paradoxal, o persoana necunoscuta.

In primul rand, mi se pare o ipocrizie ca atunci cand cineva foloseste un nume destul de comun sau un pseudonim cvasicunoscut, sa nu fie tratat ca anonim. De exemplu, daca ma semnez Stefania, e ca si cum toti cei care intra pe un anumit post m-ar cunoaste. Faptul ca am folosit o denumire diferita de Anonim este echivalent cu o carte de vizita ce inspira incredere. In continuare, nu se stie despre mine cati ani am sau ce nivel de educatie, dar toate astea nu mai conteaza.

Mai mult, atunci cand intru pentru prima data pe un blog, chiar daca bloggerul are super trafic, pentru mine el este anonim. Sa zicem ca are o pagina "Despre mine" in care scrie ca-l cheama Gigel, lucreaza in IT si e pasionat de scris. Doar pentru ca eu nu am cunoscut personal un Gigel IT-st cu pasiune pentru scris nu inseamna ca nu exista cu miile in tara asta. Cu sutele, daca restrangem la Bucuresti. In plus, de unde stiu ca nu minte? Poate in realitate este o tipa pe care o cheama Maricica si e somera. AR PUTEA FI ORICINE.

Exista si acea categorie de bloggeri care se comenteaza intre ei si participa la evenimente offline pentru ca doresc sa fie remarcati. Si atunci, cand apare un nene care a nimerit pentru prima oara pe un blog unde isi da cu parerea fara sa-si fi trecut numele, poate din comoditate, ceilalti participanti la conversatia online se comporta de parca ar fi comis o crima. Pe toti acestia as vrea sa ii intreb, ei folosesc numele lor real intreg si eventual o fotografie tip buletin daca isi fac conturi pe un torrent de unde descarca filme porno?

Pe de alta parte, intr-o tara in care ai libertate de expresie, daca nu ai vreun interes special, de ce sa te ascunzi dupa anonimat? Pentru ca, IRL, nu ne ducem la un tip care picteaza pe malul marii sa-i spunem "Ma numesc Cutarescu si mi se pare ca esti total lipsit de talent". Ne traim mare parte a zilei in anonimat: in marile orase, cei care ne vand diverse nu ne intreaba cum ne cheama, iar cei care ne angajeaza in corporatii ne uita numele. 

Suntem neanonimi doar pentru familie si prieteni, in masura mai mica pentru unele cunostinte care ne retin doar chipurile. Ca sa iesim din anonimat, nu e de ajuns sa avem un nume, caci toata lumea il are, ceea ce ne face la fel de celebri ca atunci cand nu avea nimeni un nume. Ca sa devii macar semicelebru trebuie sa realizezi ceva, dar sa nu uiti ca si tu ai fost la un moment dat, intr-un fel sau altul, anonim. Deci, oameni buni, fiti mai toleranti cu anonimii!


3 comentarii:

  1. Nu sunt de acord cu tine... Fiecare ar trebui sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce scrie pe internet! Si sa isi posteze numele, for god's sake... nu e chiar atat de greu!

    Semnat,
    Ioan

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.