joi, 30 septembrie 2010

Activismul online

New Yorker a publicat un articol foarte interesant in care explica de ce "revolutiile nu vor fi tweetuite". Autorul, Malcolm Gladwell, face o paralela intre actiunile curajoase ale negrilor care au sfidat segregarea la inceputul anilor 60 in sudul american si "cauzele" de pe Facebook, care nu reusesc sa creeze o adevarata schimbare in bine.

El mentioneaza ca miscarile pentru drepturi civile din secolul trecut erau bine finantate, fata de donatiile pe Internet care sunt in medie de cativa centi/persoana si in plus erau organizate oarecum militareste, pe langa organizarea indisciplinata din actualele retele.

Totusi, organizare de retea, fara autoritate centrala, poate avea si avantaje, mai ales dpdv al impartasirii informatiei si difuzarea rapida a acesteia. De altfel, progresul tehnologiei comunicationale a facut posibile sau cel putin a extins impactul unor proteste cum ar fi cel al studentilor din Viena (care au ocupat universitatea pt a se opune schimbarilor ce ii dezavantajau).

Care e totusi diferenta dintre vechii protestanti care erau definiti prin cauzele lor si actualii activisti caracterizati mai mult prin canalul de comunicare folosit? Granovetter, cum s-ar zice, "a distinguished professor from a prestigious university", are o teorie care ar putea da o explicatie. Este vorba de legaturi puternice (intre rude, prieteni apropiate) si slabe (cunostinte) - persoanele cu mai multe legaturi slabe sunt de obicei avantajati in retea, ei fiind de obicei si gatekeepers (cei care fac legatura dintre 2 sau mai multe clustere).

Daca inainte vreme oamenii mergeau la un miting pt ca mergeau si prietenii lor cei mai buni, acum ei au mult mai multi prieteni (dar mai putin apropiati) pe retele sociale online; numai ca o simpla cunostinta nu te poate influenta sa faci foarte multe, de ex vei semna o petitie, pt ca e usor, dar nu mai mult.

Am fi tentati sa credem ca oamenii nu se mai implica atat de mult pt ca nu mai exista probleme la fel de grave, dar de fapt probleme sunt mereu, numai ca oamenii sunt pur si simplu mai apatici. Aparent, speranta ca Internetul sa revitalizeze cultura civica si participarea politica este doar un mod optimist de a privi lucrurile.

5 comentarii:

  1. Da ... interentul e doar o unealta, nimic mai mult. Am urmarit esecul revolutiilor "tweetuite" din Moldova si Iran.
    Comunicam mai usor cu ajutorul internetului, dar este o "asa-zisa" comunicare. De fapt, ne inchidem in camarutele noastre si stam in fata unui ecran ... nu aceasta e comunicarea, si nu aceasta e implicarea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Militantismul online este doar un militantism de opereta , si chiar este incurajat pentru ca s-a vazut ca nu da rezultate .

    RăspundețiȘtergere
  3. @adrian stoica eu cred ca Internetul e doar o unealta in sensul in care si tiparul a fost la vremea lui doar o unealta...adica una foarte importanta. important e daca/cum va reusi sa faca o diferenta offline. Exemplele Iran si Moldova nu sunt cele mai bune, dar exista multe altele, de anvergura mai mica, ce demonstreaza ca poate fi folosit (si) in scopuri bune.

    RăspundețiȘtergere
  4. navigam pe internet doar din anii 90. mai vedem ce-o sa inseamne aceasta unealta in urmatorii 50 de ani.

    oricum, democratia de pe internet e propice unei revolutii sociale. si asta pentru ca pe internet sunt abordate probleme culturale, politice, sociologice si chiar etice absolut noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. @litere libere ar fi bine sa fie asa, dar cred ca nu tre sa comparam 50 de ani dinainte cu 20 de ani din 90 incoace, pt ca istoria e din ce in ce mai accelerata.
    Poate are si Romania Inedit dreptate cand spune ca nu da rezultate, dar personal cred ca exista un potential care asteapta inca sa se manifeste.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.