marți, 24 august 2010

Apologia plagiatului in era Internauta


Nu de mult, discutand despre marele hit Alejandro al doamnei Gaga, am fost critica cu privire la lipsa ei de originalitate. Dar trebuie sa recunosc ca, tot ascultand muzica, vazand filme etc, incep sa vad din ce in ce mai multe referinte chiar si la artistii pe care ii consideram autentici. Cu cat inaintam in istorie, pare ca sursele de inspiratie sunt mai limitate. Acum ca "s-a facut totul" mai avem dreptul sa-i criticam pe cei care copiaza, in lipsa de ceva mai bun? Eu zic ca avem macar dreptul de a-i copia la randul nostru, dar asta face subiectul altor sedinte...

Cineva a facut atunci o comparatie intre plagiatul artistic si cel academic, iar intamplator am dat de curand peste acest articol care trateaza subiectul plagiatului in era digitala, intorcandu-l aproape pe toate partile:
- copiatul este mult mai usor acum datorita tehnicii ctrl c + ctrl v (pe de alta parte, si depistatul plagiatului este mai simplu)
- de multe ori studentii copiaza de pe site-uri ca Wikipedia pe care nu le citeaza deoarece nu sunt o sursa tipica scrisa de un autor, ci mai degraba informatii ce tin de cunoasterea comuna; de aceea, studentii nici nu se simt vinovati preluand cuvintele altora (asa cum s-ar simti daca ar avea in mana o carte adevarata)
- drepturile de proprietate intelectuala fac fata unor provocari imense in epoca actuala, in care studentii impartasesc muzica si filme online
- generatia actuala de tineri are o identitate diferita (fata de cea din anii '60 de exemplu) care presupune printre altele ca proiectele academice sunt privite doar ca sarcini ce trebuie indeplinite intr-un fel sau altul, doar pt o nota
- faptul de a remixa franturi din diferite materiale nu este o demonstratie de creativitate, ci de lene
- invatamantul preuniversitar nu pregateste bine viitorii studenti pentru rigorile citarii

Gerry McKiernan, care se ocupa de studiul plagiatului (iata ca si acesta este un subiect de cercetare), are totusi o perspectiva diferita. El face referinta, daca este intr-adevar ideea lui :) la zidul lui Hadrian, construit de romani pe teritoriul Angliei de azi, cu roci din zona respectiva. Dupa ce zidul a fost abandonat in decursul istoriei, oamenii locului au folosit o parte din ruine pentru a construi cladiri. Acesta este unul din multele exemple in care oamenii au folosit ceva vechi - fie ca e vorba de caramizi sau folclor - pentru a realiza ceva nou - monumente, muzica culta, etc.

In lumea Web 2.0, oamenii recreaza constant informatii noi din oceanul mediatic, astfel cultura noastra e caracterizata de un etern amestec participativ! Cu riscul de a ma repeta :), nu e nimic nou in asta, ci pur si simplu istoria se repeta mai accelerat din cauza/datorita existentei Internetului.

Fac parte dintr-o generatie care in liceu inca mai preda lucrari scrise de mana; presupun ca acest lucru este prost privit azi, chiar si in scoli generale. Cand eram liceeana, a aparut revolutionarul site referate.ro, de unde era atat de usor sa copiem...trebuia doar sa fim atenti sa nu scoatem exact acelasi referat, cum s-a intamplat in cateva situatii penibile.

Dar nu cred ca asta era vina noastra si nici macar a site-ului, ci mai degraba a profesorilor sau chiar a sistemului educational in general. Care era in fond rostul unui referat? Profesorii nu se asteptau la creativitate ci la reproducere, deseori aceasta fiind o metoda de evaluare mai facila pt ei. Pe de alta parte, cu resursele din sistemul preuniversitar, e de-a dreptul imposibil sa faci o adevarata cercetare. Singura modalitate de a fi original ar fi o proba de creatie literara. Dar imi amintesc ca trebuia ca si compunerile din scoala primara sa contina clisee din plin, care omorau orice farama de stil personal ai fi avut.

De-abia la facultate am invatat cu adevarat cum trebuie scrisa o lucrare; dar in ciuda faptului ca sunt avertizati, studentii continua traditia din clasa a V-a, cand "compuneau" un comentariu literar preluand un paragraf de ici si unul de colo...noi ne facem ca scriem, iar ei se fac ca citesc. Sa nu dam, deci, vina pe tehnologie.

7 comentarii:

  1. "De la Burebista incoace cartile din carti se face".

    RăspundețiȘtergere
  2. pai de foarte multa vreme nu facem decat sa reciclam idei. totul a fost spus. problema e sa nu enunti ideile existente cu aceleasi cuvinte cu care le-au enuntat altii inaintea ta. sa vorbesti despre ideile lor cu vorbele tale si-atunci vei fi original.

    in acest sens, iata un paragraf citat pe unul dintre blogurile pe care le vizitez:

    "Nothing is original. Steal from anything that resonates with inspiration or fuels your imagination. Devour old films, new films, music, books, paintings, photographs, poems, dreams, random conversations, architecture, bridges, street signs, trees, clouds, bodies of water, light and shadows. Select only things to steal from that speak directly to your soul. If you do, your work and theft will be authentic. Authenticity is invaluable, originality is non-existent. And don’t bother concealing your thievery; celebrate it if you feel like it. In any case, always remember what Jean Luc Godard said: It’s not where you take things from, it’s where you take them to." (Jim Jarmusch)

    RăspundețiȘtergere
  3. In general cartile noi depind de cartile care au fost deja scrise, dar in mediul academic e obligatoriu sa mentionezi sursele (ca si in jurnalism). Cred ca pot generaliza ca rigorile sunt mai mari pt non-fictiune decat pt fictiune. Dar discutia e ceva mai ampla.
    In era digitala studentii chiar nu mai inteleg nevoia citarii, dar asta poate fi rezolvat prin schimbarea temelor propriu zise. Adevarata problema e ca sistemul nu se adapteaza la nou.
    Am avut si profesori la care nu puteai efectiv copia chiar daca aveai cartile pe masa (nu la materii tip mate) pt ca era in natura examenului sa testeze gandirea, nu doar memoria. Sper ca acest lucru sa fie transferabil si pt proiecte, care sa devina ceva mai practice.
    In plus, poate ar trebui pus mai mult accentul pe comunicare orala, care poate fi de real folos cel putin pt anumite joburi. In fond, stilul documentarii cu care suntem invatati in facultate nu prea creeaza decat abilitati pt cei care vor continua cu o cariera academica, or majoritatea studentilor nu au (cum sa) faca asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate sunt foarte multe opere orfane , asa ca si citarea e mai grea , plus ca nu ai de unde stii cine a spus prima data " Si totusi porneste " pentru ca foarte multi revendica aceste spuse .

    Ce ne facem atunci cu intamplarea :

    " Masina asta benzineste , carbureste , scanteieste dar nu porneste ! Da-i doua ciocane si mai da-i o cheie , si o sa porneasca pentru ca e masina romaneasca " .

    Cui ii atribuim rezolvarea acestei probleme ? :P

    RăspundețiȘtergere
  5. @romania inedit imi pare rau ca nu pot sa-ti dau "like" la comentariu ca pe FB :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cel mai simplu e să apelezi la eternul ego, pentru o primă diferenţiere. Mă calcă pe nervi cei care se ascund exclusiv după nick-uri. Căt despre copiere ai putea adăuga aici şi vorbitorii de limbă de lemn - sunt pline universităţile de ei. Sistemul proliferează instant, după calitatea redusă intelectual a promovatorilor. Şi ar mai fi multe de zis...
    Mi-am sfătuit întotdeauna elevii să fie ei înşişi. Fireşte, dacă aveau ceva de zis.
    Acum prefer să fiu blogger...

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.