sâmbătă, 19 iunie 2010

Mitul liderului


Jeffrey Nielsen a publicat in 2004 o carte neconventionala, "The Myth of Leadership". In aceasta, el sustine ca nu avem nevoie de fapt de lideri, ci ca "nevoia" de lideri in companii este doar pastrarea unui status-quo al organizarii bazate pe ierarhie.

Nielsen pleaca de la ideea ca multi oameni sunt nefericiti cu munca lor, iar unul dintre motivele absentei bucuriei care ar trebui sa le faca munca mai usoara este tocmai seful/sefa. Se stie faptul ca lipsa acordarii de responsabilitati poate cauza depresii angajatilor. Totusi, sunt managerii un rau necesar? Nielsen sustine ca nu, dand ca exemplu cateva companii de succes care sunt conduse in mod colegial.

Originile "mitului" liderului se pierd in negura preistoriei, cand in fiecare grup de oameni exista cate un "Mare Barbat" (un fel de mascul alpha), iar ceilalti, cu cat erau mai aproape de el, cu atat aveau o pozitie mai buna in grup. Cand oamenii au inceput sa se organizeze in triburi, lucrurile au evoluat, in sensul ca cel mai puternic barbat nu era neaparat cel mai mare/fortos, aparand rangurile sociale. De abia odata cu revolutia industriala a luat nastere structura organizationala piramidala si s-a ajuns la tipul de ierarhie care dainuie pana in zilele noastre (cu exceptia firmelor mici/start-up care inca mai au un lider central).

De-a lungul istoriei, au existat cateva momente care au influentat acest tip de gandire, printre care romanticismul, cu ideea de geniu, om superior facut sa-i conduca pe ceilalti (idealul lui Eminescu, care era si el un reactionar). De asemenea principiile management-ului lui Taylor mentionau clar distinctia intre creier - conducere si corp - muncitorii care nu faceau decat sa execute ordinele.

Aceasta logica a conducerii bazata pe ierarhie pleaca de la anumite supozitii: oamenii sunt facuti sa fie condusi, ei sunt lenesi din natura si trebuie supravegheati constant, angajatilor trebuie sa li se dea doar informatiile strict necesare, etc. Un exemplu literar este "Metamorfoza" lui Kafka - desi personajul care se transforma in gandac nu mai intarziase niciodata la serviciu, imposibilitatea lui de a ajunge la birou il face pe seful sau sa isi exprime adanca nemultumire...

Efectele acestui tip de gandire se pot observa la tot pasul, in firme mici si corporatii de asemenea: anagajatul nu-si permite sa vorbeasca sincer cu superiorii sai - care se cred buricul pamantului pt ca puterea corupe - si ajunge sa faca ce i se spune, fara sa se implice cu adevarat. Lui i se cere sa respecte doar proceduri, ceea ce ucide creativitatea de care firma ar putea beneficia.

Care este alternativa? Nielsen propune organizatia "peer-based". Aceasta nu este de tip laissez-faire, ci destul de dificil de implementat. Colegii, care sunt egali si care astfel pot comunica mai bine, trebuie sa se implice activ in luarea deciziilor, prin consilii. Nielsen mai mentioneaza si metoda conducerii prin rotatie - cumva modelul "The Apprentice" in care fiecare proiect are alt manager.

Cred ca acest model de munca fara lideri este un ideal, si este necesara o schimbare radicala de mentalitate pentru ca el sa se extinda in anumite domenii in care absenta ierarhiei este un tabu. Cu siguranta ca exista angajati care nu pot functiona, cel putin deocamdata, decat cu frica in san, altfel fiind in cel mai bun caz niste free riders.

Dar teoria lui Nielsen m-a facut sa ma intreb daca existenta unor lideri in alte activitati sociale este sau nu benefica...de ex, democratia reprezentativa este un relativ esec in Romania. Consider ca fara participare cetateneasca larga (cu ajutorul liantului social) nu se pot rezolva nici problemele locale, nici cele nationale. Mi-ar placea sa traiesc intr-un loc in care totul se rezolva de sus, ar fi mult mai simplu, dar e clar ca nu asta e tara in care sa se intample asa ceva.

7 comentarii:

  1. vezi si ideile lui Steven Johnson despre acest subiect. si el propune un sistem diferit de organizare in care indivizii, fara a fi condusi de o ierarhie, sunt capabili sa se organizeze colectiv plecand de la atitudini simple, generand o structura complexa. eficienta acestui sistem se afla in colectivitate (si nu in puterea centralizata) in care fiecare individ e responsabil sa analizeze circumstantele si sa reactioneze la ele. adica un sistem care pleaca de jos in sus fiind condus de hotararea generala a comunitatii, generand o mai mare responsabilitate membrilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. faina postarea, congrats...
    cred ca avem nevoie de lideri prin simplul fapt ca nivelul constiintzei individuale este cel care este (global ma refer, nu neaparat la Romania). atat timp cat avem elemente sociale al carui singur model de exercitziu social este brute strenght, ma tem ca nu avem de ales. am nenumarate exemple din experientza personala care sa'mi confirme ca oile fara cioban vor pasthe mai degraba pe astfalt decat pashunea cu iarba cea grasa. de ce ? nu shtiu. human nature i guess.
    ashadar, cred ca avem nevoie de lideri. spun ca avem nevoie de lideri, nu de dictatori. avem nevoie de liderul care sa fie vocea/exprimarea vointzei colective.
    acel tip de lider Celibidache: "e o onoare sa va dirijez!".

    RăspundețiȘtergere
  3. @literelibere multumesc pt idee
    @sorin uite, tocmai dihotomia asta cioban-oi este antipatica autorului. ca sa folosesc metafora ta, el spune ca e gresit sa crezi ca oamenii sunt in general prosti ca oile...oamenii au nevoie de emancipare, ca sa-si gaseasca "ciobanul" interior, daca intelegi ce vreau sa zic :)

    RăspundețiȘtergere
  4. minunat ca teorie, pana la practica.
    ca sa fiu poate un pic rautacios, ma intreb: cine emancipeaza omul? sa lasam sa fie un proces natural, sau sa asistam/directionam acest proces? pana una alta vad ca emanciparea naturala ar tinde catre "valoarea mea / valoarea mea" si altele de genul.
    ma duce gandul la "societatile" tribale/samanice unde ordinea sociala nu este atat de conventional ierarhizata si comunitatea are un cuvant greu de spus. "modernul" nu i'a atins. si totusi si ei au un lider. un vraci, ceva acolo. un manager de proiect, ca sa fim "pretiosi".
    pare'se ca asa functioneaza lucrurile, chiar si la nivel basic. ca sa ma repet: human nature, i guess.
    mai degraba as insista asupra "deontologiei" liderului. liderul care, la modul ideal, este exprimarea vointei colective si este 100% dedicat progresului comunitatii. aici vad eu buba.

    RăspundețiȘtergere
  5. poate ar fi mai bine sa citesti cartea, pt ca e greu sa redau in 2 cuvinte ce scrie el in multe pagini.
    oricum, eu cred ca omul se emancipeaza singur, in ciuda comunitatii care ar vrea sa pastreze totul neschimbat. iar cand triburile intra in contact cu o civilizatie moderna de multe ori sunt "atinse" (destul de putini au ramas fideli vracilor atunci cand si-au permis o consultatie la un medic adevarat).
    nu spun ca ierarhia dupa conventiile noastre e mai buna sau mai rea (desi se poate vorbi de evolutie), doar ca ierarhia in general restrange libertatea si pana la urma fericirea personala, in opinia mea.
    ca tot zici de firea umana, mi se pare utopic un lider dedicat "vointei colective", "progresului comunitatii". daca stim ca puterea corupe, mai bine sa nu ne lasam condusi.

    RăspundețiȘtergere
  6. bate'ma... omoara'ma.... nu pot sa ma abtzin....
    ce zici atunci de Gandhi, Martin Luther King?

    RăspundețiȘtergere
  7. ca pot sa zic? poate au fost exceptii de la regula...MLK a fost omorat de timpuriu si martirizat, iar la adresa lui Ghandi (pe care il admir) exista numeroase critici - daca citesti Osho ar trebui sa stii :)
    bine totusi ca ai dat exemple de 2 personaje care s-au ridicat impotriva ierarhiei (albii, colonistii englezi); asta e un tip f special de leadership, care ar trebui sa fie de tranzitie

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.