sâmbătă, 29 mai 2010

Johnny got his gun


Johnny got his gun e un film din '71, dupa o carte scrisa in '38 legata de primul razboi mondial. Desi e un film bun, el a trecut neobservat pana cand Metallica au facut videoclipul One in '89. Ca sa scurtam povestea, e din sec. XX.

Personajul principal e un tanar american ce isi pierde toate membrele si toate simturile in ultima zi a razboiului, fiind lovit de un proiectil pt ca trebuia sa ingroape un mort (superiorul lor nu suporta mirosul...); in razboi e mai ieftin sa amputezi decat sa vindeci, dar e curios cum a trecut de triere un om care practic nu mai avea fata: armata a facut un experiment, crezand ca el nu mai putea gandi. De fapt, in capul lui, barbatul traia un cosmar, pentru ca era prizonierul unui trup nelasat sa moara.

Totusi, simtea anumite vibratii ceea ce ii dadea informatii despre ce se intampla in jurul lui. Putea simti cand cineva il atingea si putea comunica cu ceilalti dand din cap (codul Morse). Ma intreb cum e mai rau: sa iti ramana aceste minime simturi desi asta nu ajuta pt ca ceilalti nu vor sa te asculte, sau sa fii complet paralizat?

E interesant de urmarit filmul mai ales pentru amintirile discutiilor dintre tata fiu cat si discutiile imaginare cu Iisus Christos. Dincolo de a fi antirazboi, acest film aduce argumente puternice in favoarea eutanasiei.

marți, 18 mai 2010

Adevarul e o chestiune de negociere


Weekendul trecut s-a incheiat Festivalul de Film European la Bucuresti - un fel de Eurovision al filmului, daca Eurovision ar avea muzica buna. Singurul film pe care l-am vazut a fost Storm, un film nemtesc vorbit mai mult in engleza, dar si in sarba. De altfel, era normal sa fie cosmopolit, fiind vorba de Natiunile Unite si de un proces de la Haga.
Filmul arata cum in valtoarea intereselor mari (ex integrarea europeana) micile drame sunt neglijate, iar cei care ar trebui sa faca dreptate se pierd in hatisul birocratic. Mai multe despre acest film impresionant aici.

In ultimele zile am reusit sa termin si "Filozofie intr-un timp al terorii: dialoguri cu Jurgen Habermas si Jacques Derrida". Cartea trateaza problema atacurilor de la 11 septembrie dintr-o viziune diferita fata de discursul mediatic cu care suntem obisnuiti. Prin mass media, 11 septembrie a fost primul atac terorist cu adevarat global. Este totusi o linie subtire intre terorism, crima, razboi, lupta pentru independenta si alte concepte.
In primul rand este vorba de globalizare, care avantajeaza doar anumite tari si paturi sociale, atacand stilul traditional de viata. In acest context, atacurile asupra turnurilor gemene sunt probabil printre ultimele de acest gen, terorismul avand mai nou ca tinta infrastructura digitala, de care depind toate sectoarele.
Ori ca reconstruiesc ori ca deconstruiesc semnificatia acestui eveniment, este clar ca Iluminismul de pe vremea lui Kant nu a adus emanciparea prezisa. Traim tot intr-o lume a intolerantelor de tot felul, iar zone ce Orientul Mijlociu sau Balcanii inca mai sunt butoaie cu pulbere.

marți, 11 mai 2010

Era digitala (a lui Negroponte)


Nicholas Negroponte stia despre ce vorbea in 1995, cand cei mai multi dintre noi nici nu folosisera un calculator, d'apai Internetul...El a prezis o multime de schimbari datorate noilor tehnologii, dintre care unele s-au adeverit, iar altele nu...inca. Probabil in anumite privinte a fost prea optimist, asa cum se declara singur, dar viziunea lui despre viitor nu este de tipul "revelatiei" lui Nostradamus; ea se explica si prin faptul ca Negroponte a fost unul dintre cei care au "creat" viitorul new media.

Ideea centrala a cartii este transportul bitilor in locul atomilor. El explica de ex viitorul jurnalismului prin sintagma Daily Me, un cotidian adaptat fiecarui cititor, iar astazi avem web feeduri care fac exact asta. Eu de pilda am "abonamentul" la cateva publicatii direct pe Facebook, de unde citesc ce ma intereseaza. Nu mai trebuie sa cumpar "hartia" pentru ca am informatia digitala, gratuita prin intermediul reclamelor la fel de digitale. Suntem in 2010 si deja ziarele se reprofileaza masiv spre online.

O alta schimbare ce ii poarta si numele, "the Negroponte switch", este trecerea de la eter (antene) la cablu in cazul televziunii si invers, de la cablu la wireless in cazul telefoniei. In cazul calculatoarelor, el prezice o interfata mai buna decat prin folosirea mouse-ului. Tehnologia touch screen exista din anii 70, ca si multe alte inventii care ni se par mai recente, dar ultimii ani au reprezentat un vizibil progres spre masificarea unor produse ca Iphone-ul.

Negroponte mai vorbeste si despre elearning, argumentand ca un calculator nu este folosit de copii doar pentru jocuri, ci pentru "invatare prin joc". In alta ordine de idei, el considera ca ideea de copyright e desueta si ca statele-natiune sunt modele care au fost utile la un moment dat, dar sunt depasite in era digitala. Persistenta nationalismelor de tot tipul l-ar putea contrazice, dar adevarul este ca ele nu pot sta in calea globalizarii (asa cum nu au oprit aparitia Uniunii Europene).

Pana la utopia unei lumi unite datorita Internetului de care suntem totusi mai aproape acum, aceleasi state-natiune inca mai incrimineaza file sharing-ul, dar despre asta cu alta ocazie...

Sa fumam cinstit ca sa scoatem tara din criza


Cred ca toata lumea a observat panourile imense puse in locuri cheie ex Piata Unirii sau Romana, cele care ne explica ce frumoasa ar fi viata noastra daca nu ar exista niste nenorociti care fumeaza tigari netimbrate. "Aici ar fi o parcare subterana/un pasaj/un castel cu totul si cu totul de aur etc daca ar ajunge la buget 1 mld de euro cat se pierde din contrabanda cu tigari" Vaaaai, aici era buba! Ma tot gandeam de ce nu sunt destui bani pentru lucrari publice, credeam ca saracii guvernanti nu ii gestioneaza decat in interesele personale, ca sunt incapabili sa acceseze fondurile structurale de la UE, samd. Nu! Acesti fumatori iresponsabili sunt de vina pentru tot.

Prima data cand am vazut panoul m-a scarbit ipocrizia: sa transferi responsabilitatea de la autoritati la cetateni, cand doar o parte fumeaza si o minoritate din acestia cumpara tigari la negru. In fine, presupun ca aceste panouri sunt sponsorizate de companii producatoare/distribuitoare de tigari care isi vad amenintat profitul. E ca si cum un rapper care isi arata palatul si colectia de masini la MTV Cribs ne-ar spune ce urat si rau e sa copiezi muzica gratis de pe Internet. Dar despre asta, alta data...

Intrebarea pe care mi-o ridica acele panouri este totusi legata de strategia de strangere de bani la buget a alesilor locali/centrali. Cand toate tarile normale descurajeaza fumatul, ei vin si spun ca nu e rau sa fumezi, atat timp cat platesti taxe, pentru ca in felul asta vor avea bucurestenii parte de semafoare sincronizate, desi tu poate locuiesti la tara. Intr-o tara normala, taxele pe tigari se duc in fonduri pentru sanatate, unde se cerceteaza cum poate fi tratat cancerul. Fumatul e descurajat tocmai pentru ca ridica cheltuiala publica (in domeniul medical) ca urmare a imbolnavirii celor care fumeaza activ sau pasiv. Dar ce ma mira, la noi nici macar nu se aplica legea care spune ca in orice local trebui sa existe un spatiu pentru nefumatori.

Cunosc batrani carora li s-a impozitat si acum redus pensia care era si asa mica. Singurul lux pe care si-l mai permit e fumatul, mai ales ca la varsta lor nu le mai pasa de cum le dauneaza sanatatea. Este un viciu de care nu poti sa scapi cand ai in spate o viata in care ai fost dependent. Evident ca se simt incurajati sa cumpere pe sub mana tigari aduse din Ucraina, iar un panou tampit ne spune ca ar trebui sa-i culpabilizam pentru starea deplorabila a orasului: aceeasi strategie "divide et impera" care se aplica frecvent in Romania.

sâmbătă, 8 mai 2010

Omul care vede


Ca sa ne dam seama cat de mult a scazut calitatea televiziunilor (comerciale) din Romania si nu numai, e suficient sa ne gandim la toate reality show-urile care au invadat grila de programe. Dar oricat de mult ne-am plange si am evoca trecutul glorios al televiziunii, trebuie sa ne amintim ca au existat mereu critici ai acesteia; ne-am ridicat noi standardele intre timp sau lucrurile merg din ce in ce mai prost?

Giovanni Sartori este un renumit politolog, dar la batranete a scris si carti pentru publicul larg, printre care Homo Videns. Aceasta carte din 1998 deplange transformarea lui Homo Sapiens, omul inteligent care isi utiliza gandirea citind notiuni abstracte (din ziare, carti) in Homo Videns, omul care nu face altceva decat sa schimbe canalele TV, activitate pentru care nu trebuie sa-si foloseasca deloc creierul. Sartori observa cum copiii sunt crescuti cu televizorul (este vorba de generatia dinaintea raspandirii calculatoarelor si internetului) si devin astfel cetateni alienati, incapabili de a sustine o reala democratie.

Critica lui Sartori se indreapta mai ales spre programele de stiri: se spune ca televiziunea ofera cea mai buna relatare a evenimentelor, pentru ca transmite clipuri inregistrate sau in direct, dar tocmai folosirea acestui tip de imagine face uneori ca o minciuna sa fie mai credibila. Sa luam exemplul reportajelor despre spitale, unde reporterii nici nu se mai chinuie sa realizeze materiale noi, deoarece televiziunea respectiva are in arhiva clipuri cu coridoare de spital, usi care se inchid, etc, practic imagini care nu spun nimic dar care ofera credibilitate unei stiri. Un alt exemplu al diferentei dintre vedere si intelegere este o privire asupra marii: fara simtul vederii este imposibil de descris, pe de alta parte doar uitandu-ne la mare nu putem sti compozitia chimica a apei...

Sartori mai critica si cum sunt tratate stirile internationale, care ocupa un spatiu mult mai mic decat cele locale, oricat de mare ar fi insemnatatea lor. De ex, stirea caderii zidului Berlinului a trecut aproape neobservata in SUA. Unul din motive ar fi costul ridicat al transportarii jurnalistilor in strainatate. Apoi, corespondentii nu prea acopera stiri din tarile unde exista regimuri opresive, foamete, etc, tocmai din cauza dificultatilor pe care le ridica deplasarea acolo. Nu in ultimul rand, o stire sa zicem despre Uniunea Europeana nu are in general un suport video la fel de "interesant" ca de ex o crima sangeroasa, asa ca cea dintai va ocupa 20 de secunde iar cea din urma 2 minute in buletinul de stiri. Cronica neagra cat si cronica roz (cine s-a mai casatorit, parada modei etc) sunt date pe post in locul a ce este cu adevarat important.

Televiziunile sustin ca nu este vina lor, pentru ca pot face bani doar cand rating-ul este ridicat. Astfel, daca publicul cere un anumit tip de program, televiziunile il vor oferi, dar "piata libera" a acestor servicii este atipica. Schimbul nu se face intre televiziuni si public, ci intre televiziuni si publicitari, rating-ul fiind cel care stabileste pretul publicitatii (exceptie facand canale de nisa ca HBO unde se plateste direct televiziunea de catre abonati). Dar cum se calculeaza de fapt rating-ul?

Companiile care fac studii de piata pe acest segment instaleaza un aparat in televizoarele subiectilor pe un esantion de cateva mii de persoane (sa zicem o mie de familii). In teorie, datele obtinute ar trebui sa fie relevante pentru toata populatia care se uita la TV. In practica, este posibil ca esantionul sa nu fie bine ales - oamenii primesc o suma de bani in schimbul cercetarii, asa ca in esantion s-ar putea sa regasim preponderent o anumita categorie sociala si nu altele. In alta ordine de idei, aceste cercetari sunt folosite si de agentiile de publicitate atunci cand fac reclame, de aceea scade si calitatea productiei publicitare.

Sartori atinge si problema digitalizarii, care era incipienta in acei ani. El recunoaste ca un calculator (conectat la internet) solicita mult mai mult gandirea decat privitul la TV, dar este sceptic cu privirea la utilizarea noilor tehnologii media. In loc sa avem copii care folosesc computerele pentru a-si dezvolta inteligenta, avem tot mai multi dependenti de jocuri...Aceasta carte este si o critica la Era digitala a lui Nicholas Negroponte, de care voi scrie in urmatorul post.

marți, 4 mai 2010

O polemica publica

Am sa rezum contradictiile a doi oameni pe Facebook, unul normal si o fascista:
Ea: Daca unul ca Zelea Codreanu conducea Romania in anii 40, azi am fi fost o mare natiune, nu bataia de joc a Europei. De aia am si plecat din tara, in Suedia (!)
El: Dar Garda de Fier era o factiune ultranationalista, antisemita, care promova violenta si nu accepta pareri diferite, tinea femeia la cratita etc.
Altcineva intervine: Bine, dar crimele s-au savarsit in timpul lui Horia Sima, cand era deja Antonescu la putere si avea sprijinul lui Hitler.
Ea: Astea sunt speculatii, eu stiu istoria. Si Eliade era legionar, si nu e nimic violent in cartile lui...Legiunea Arhanghelului Mihail a facut numai bine Romaniei, iar din cauza ca a fost omorat Codreanu, acum dupa 60 de ani o ducem rau.
El: De ce e asa important ca roman sa rascolesti trecutul? Poti fi un om bun fara a lua in seama etnia cuiva...
Iar acum, finalul apoteotic:



In concluzie, daca incercati sa aduceti argumente liberale impotriva opiniilor acestor "patrioti", este pentru ca sunteti niste marxisti spalati pe creier la universitate. Si sunt destui astfel de patrioti, dar din fericire cate unul mai emigreaza in tari nordice, care sunt (paradoxal) bastioane ale stangii politice.