joi, 29 aprilie 2010

Tokyo story


Tokyo Story este un film japonez vechi, aparent despre "generation gap". Impresia pe care mi-a lasat-o nu a fost atat ca in anii '50 dezvoltarea Japoniei a presupus schimbari culturale (de ex felul de a se imbraca al oamenilor), ci ca modernizarea aduce cu sine o dezumanizare.

Mai exact, este vorba de doi parinti varstnici, din provincie, care vin sa-si viziteze copiii in capitala. Aceastia au deja familiile si carierele lor, asa ca nu au prea mult timp sa se ocupe de batrani, pe care si-i paseaza unul altuia (fratele sorei si viceversa). Ce este cel mai impresionant, cea care se ocupa cel mai mult si mai dezinteresat de ei este nora - vaduva fiului disparut in razboi - si nu proprii lor copii.

Tatal iesit la pensie (avand in spate o cariera buna) este nemultumit de situatia materiala a copiilor, pe care si-i inchipuia mai instariti. Fata de alti parinti, el poate fi totusi mandru ca fiul lui este medic...Temele din film, dincolo de specificul japonez, sunt universale ca timp si spatiu.

Filmul este lung si are un ritm lent (cel putin fata de filmele americane cu care suntem obisnuiti) dar este un clasic de referinta, nu numai pentru cinematografia nipona. Tokyio story este o poveste foarte realista a alienarii familiilor din cauza noului stil de viata. Pentru o societate asiatica, aceasta schimbare este dramatica.

Oare numai pentru ei? Cred ca oricine este sensibil poate intelege dezamagirea unui parinte care se simte in plus, care nu-si gaseste locul chiar si acolo unde copiii il trimit sa se recreeze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.