marți, 23 martie 2010

Noul capitalism sau neofeudalism?



Hegel spunea, demult, ca istoria este ca o spirala a lui Moebius, adica se repeta mereu, dar nu sub exact aceeasi forma. Marx a preluat aceasta teorie, sustinand ca dupa feudalism vine neaparat capitalism, dupa care apare inevitabil socialismul, culminand cu intoarcerea la comuna - de data asta nu primitiva, ci avansata stiintific si tehnologic.

Privind in urma, putem considera ca modernitatea este analoaga cu antichitatea, iar socialismul a existat si el, desi nu in toata lumea si nu pt mult timp...Dar ce ne facem cu postmodernismul, aceasta lume a Internetului? Traim, paradoxal, vremuri apatice si in acelasi timp zbuciumate.

In ultimul timp au existat numeroase atacuri la Facebook, referitor la originalitatea platformei (acuzatia ca Zuckerberg ar fi furat ideea) sau la privatitatea conturilor. Criticile adresate Google-ului sunt in schimb mai vechi, dar constante. Nu de mult, alta corporatie - Vodafone - avertiza Uniunea Europeana asupra monopolului detinut de Google, care ii aduce castiguri nejustificate.

Citind acest editorial al lui Tudor Tepeneag, l-am descoperit pe Matteo Pasquinelli, un teoretician al new media. Pana sa dau de perspectiva acestuia din urma, vedeam doar jumatatea plina a paharului: cum ne ajuta pe noi Google si cum merita deci averi colosale, in ciuda unor episoade ca Gmail-Buzz.

Pasquinelli nu se refera insa la dataveillance (teoria Big Brother sau Panopticon-ul lui Foucault), ci la algoritmul PageRank, care este expresia capitalismului cognitiv. Nu este nimic rau in a da intelectului comun valoare in retea, dar Google detine hegemonia, devenind astfel un rentier virtual in economia bazata pe cunoastere/atentie. Practic, prin Adwords si Adsense, Google poate fi considerat un parazit, desi aparent ofera servicii gratuite benevol. Ce expresie mai puternica a globalizarii decat aceasta companie, un actor deja international, care ne controleaza vietile mai mult decat o fac statele?

In cartea sa, Animal Spirits: A Bestiary of the Commons, Pasquinelli extinde aceasta teorie la politica bunurilor comune, cum ar fi Creative Commmons in arta. Nu am citit-o inca, dar descrierea sugereaza ca in spatele Free Culture se ascunde un model de afaceri parazitar al corporatiilor. Intr-o lume (digitala) lovita de criza, autonomia retelelor este ameninatata, asa cum spune Pasquinelli intr-o maniera "politically incorrect".

Etapa "comunista" a impartasirii de continut pe Internet pare sa arda rapid, odata cu noile interdictii impotriva file sharing-ului. Practic, perioada in care traim poate fi considerata o intoarcere la feudalism. Cum arata oare capitalismul care urmeaza? Nu cred ca il vom apuca, cu toata viteza acestui secol, cu atat mai putin "epoca de aur" ce va sa vie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.