miercuri, 20 ianuarie 2010

Drepturile omului 2.0


Pe cand in Romania bloggingul este slobod (desi usor nebagat de seama), in alte tari se discuta de dreptul la anonimitate, de neutralitatea Internetului si alte aspecte aparute odata cu acest nou mediu de comunicare. In anumite parti ale lumii, dificultatile sunt mult mai mari, ori din cauza ca nu exista conectare la Internet care sa permita popularizarea mediului (noi suntem aparent pe locul 4 la viteza), ori ca guvernele stau in calea liberei exprimari.

Daca in Europa de Vest exista o dezbatere cu privire la relatia dintre bloggeri si corporatii, in zone cum ar fi Caucazul problemele sunt mult mai grave, lipsind o democratie autentica; mai ales in Azerbaijan, unde cel mai important subiect al blogosferei de cateva luni este arestarea a doi bloggeri ce au satirizat online achizitiile suspicioase ale guvernului azer.

Cei doi bloggeri, Emin si Adnan, au fost arestati dupa ce initial fusesera atacati de doi sportivi, tocmai cand se aflau la o sectie de politie pentru a reclama acest atac. Agresorii au fost eliberati, in schimb ei au fost retinuti, ceea ce a starnit controverse in plan mondial. Singurul lucru pe care il putem spera este ca sustinatorii online ai lui Emin si Adnan sa mentina acest caz pe agenda mass-media (desi exista multe alte cazuri de bloggeri arestati care nu sunt cunoscute de publicul larg), iar acest lucru va declansa in cel mai bun caz o implicare legala la nivel international.

Sentinta data pe 11 noiembrie 2009 a fost de 2 si respectiv 2,5 ani inchisoare pentru Emin si Adnan. Sustinatorii lor din toata lumea folosesc canale ca Youtube pentru a protesta fata de acest abuz, dar guvernele statelor democratice puternice raman inactive in aceasta privinta (desi anumiti oficiali si-au exprimat ingrijorarea pentru cele intamplate la Baku).

Bloggerii care provin din state care reprima libera exprimare sunt dovada vie ca bloggerii pot avea o reala influenta asupra societatii civile si in sprijinul comunitatii. De ex, Zhou Shugang locuieste sub The Great FireWall of China, peste care, daca trece, poate ajunge in orice colt virtual din lume. Nu este un secret ca regimul de la Beijing filtreaza URL-urile, tine hosting-ul local sub control, blocheaza site-urile independente din strainatate, printre care si platforme ca Twitter sau Facebook. In conditiile in care in China 80 de oameni sunt in inchisoare pentru delicte legate de Internet, cei 340 milioane de chinezi care au acces online (un sfert din populatia totala) se autocenzureaza.

Ce se poate face totusi pentru distribuirea continutului digital? Exista metoda transformarii paginilor web in fisiere foto, pentru ca cuvintele cheie sa nu fie detectate de cenzori. Pe de alta parte, ele nici nu pot aparea daca un utilizator le cauta prin motoarele de cautare. O metoda mai eficienta este folosirea unui flux RSS, cu alte cuvinte a unui site (reader – cititor de feed-uri) tert. Este nevoie de asemenea si de o conexiune proxy.

Wael Abbass este o personalitate de marca a Orientului Mijlociu. El nu poate circula cu laptop, USB sau chiar camera foto (i se confisca la aeroport), in afara tarii sale, Egipt unde bloggerii sunt tratati ca traficanti de droguri. De altfel, politia egipteana este mult mai numeroasa decat armata egipteana, deoarece “dusmanii” sunt cei care incearca sa se exprime liber.
Experienta bloggingului in Egipt este foarte speciala, deoarece acolo statul exercita un control strict asupra oricarei forme de media. Presa opozitiei si cea independenta sunt supuse hartuirii guvernului, iar cei care se opun regimului risca sa fie torturati. Astfel, in 2004-2005, cativa activisti pentru drepturile omului si fosti jurnalisti au inceput sa foloseasca blogurile ca mijloc de comunicare din ce in ce mai raspandit.

Oamenii au prins tot mai mare incredere in bloggeri, deoarece ei prezinta faptele intr-o maniera neutra, cu fotografii si clipuri video care sa le sustina. Cititorii, mai ales victimele torturii, isi trimit propriile materiale in sprijinul articolelor de pe bloguri, iar jurnalistii din presa traditionala preiau (fura) stirile din blogosfera. Curand, partidele de orice culoare politica incep sa coopereze in aceasta campanie de liberalizare a presei.

Cu toate acestea, societatea egipteana este in continuare conservatoare in legatura cu homosexualitatea, schimbarea religiei sau alte lucruri care pot fi folosite pentru denigrarea bloggerilor. Astfel, reprezentantii puterii incep sa raspandeasca zvonuri false pentru a discredita bloggerii, de ex. spun despre Abbass ca este un infractor care nu trebuie respectat.

In plus, oficialii pastreaza aparentele libertatii de expresie si transparentei, tocmai pentru a induce opinia publica in eroare. Abbass considera ca administratia Obama a legitimat dictatura de la Cairo prin faptul ca presedintele american a tinut un discurs acolo. El mai este de parere ca comunitatea internationala nu este interesata decat din punct de vedere economic de Egipt, si de dorinta poporului egiptean de a trai in democratie si libertate.

Revenind la Caucaz, in primul rand este vorba de probleme de infrastructura, foarte putini cetateni ai acestor state fiind conectati la Internet, din cauza costurilor mari pentru viteze mici. Prin comparatie, Finlanda, o tara in care nu exista probleme de libera exprimare, are acces ieftin si rapid la Internet. Faptul ca anumite companii ce ofera Internet prin cablu au sediul in Rusia nu face decat sa complice problemele regionale. Dar exista si diferente, in Azerbaijan penetrarea Internetului fiind mai mare. Aici, bloggerii au organizat flash mob-uri de protest fata de tacerea presei traditionale in legatura cu incalcarea drepturilor omului.

Mai mult, transparenta guvernamentala este limitata, anumite ministere neavand nici macar un website, cu exceptia Georgiei, care este un stat mai liber, prin comparatie. In Armenia, guvernul a interzis presa independenta, dar nu si cea online, astfel ca blocarea Youtube a provocat mai multa atentie pe plan international decat moartea a zece oameni in conflictele premergatoare.

O alta intrebare care se ridica este cea legata de mediatizarea acestor cazuri tocmai datorita noutatii pe care o reprezinta. Ca si in Iran, exista in toata lumea numerosi jurnalisti care risca inchisoarea si chiar moartea pentru exprimarea opiniilor sau pur si simplu relatarea unor fapte. Dar aceste cazuri au captat atentia tocmai pentru ca era prima data cand mijlocul de comunicare folosit era un blog sau un cont de twitter. S-a ajuns sa se cunoasca mai putin pentru ce militau tinerii din Teheran cat faptul ca protestau online.

Oare vor mai fi cazuri ca cel al bloggerilor azeri arestati la fel de intrigante si in viitor sau se vor banaliza, pentru ca mass-media cauta permanent ineditul? Doar timpul poate raspunde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.