marți, 10 noiembrie 2009

World Blogging Forum - prima parte

Azi am ajuns putin tarziu la Casa Poporului si nu am prins tot discursul lui Basescu. Dar nu cred ca am pierdut nimic, mai ales ca am asistat cuminte la discursurile lui Daniel Buda (pres. Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, in caz ca nu stiati) si lui Gabriel Badescu (pres. Agentia pt Strategii Guvernamentale), care a gasit potrivit sa incheie cu un citat din Ratatouille.

Invitat sa ia cuvantul la deschidere a fost si Loic LeMeur, care printre altele l-a ajutat pe Sarkozy in campania electorala online. El a spus despre social media ca imbina avantajele comunicarii 1 la 1 cat si 1 catre mase. In timp ce consumatorul de media devine producator de media, jurnalismul traditional este mort, pentru ca jurnalistii sunt depasiti numeric de utilizatorii web 2.0. De ex, cutremurul din China a fost relatat prima data pe twitter si apoi in presa.

Pe de alta parte, exista si aspecte negative, conform lui LeMeur, si anume ca datele oferite de twitteristi pot fi false, cum este cazul recent cu soldatul american ce informa gresit in timpul atacului de la Fort Hood. De asemenea, exista aplicatii pentru Facebook care permit impartasirea locului in care se afla cineva in vizita, ceea ce nu respecta intimitatea celui care este vizitat.

El a mai mentionat ca exista relativ putin bloggeri populari pentru ca ia mult timp sa castigi notorietate, iar blogurile politicienilor si corporatiilor sunt doar PR. De aceea, el ne indeamna sa microbloguim, prin Twitter si Facebook updates, acestea fiind si metode de a gasi job-uri, parteneri, etc.

A urmat sesiunea "Blogurile si Jurnalismul Cetatenesc" inceputa de Zhou Shuguang (China), a carui engleza nu era foarte buna si in plus au existat probleme tehnice cu slide-urile din prezentarea lui. Wael Abbass (Egipt) a avut o interventie foarte interesanta, el fiind si capul de afis al evenimentului. Dupa acesti bloggeri veniti din regimuri autoritare, Jeff Jedras (Canada) a fost eclipsat.

Michael Reuter (Germania)a avut o prezentare clara si concisa in care sugerat ca bloggerii (profesionisti si amatori) trebuie sa se uneasca in agregatoare de continut pentru o audienta mai mare, ca aceste platforme trebuie sa fie disponibile si bloggerilor din tari in care nu exista libertate de expresie si ca bloggingul politic ar trebui si el monetizat. La intrebarea mea, daca bloggerii politici nu si-ar pierde credibilitatea daca ar scrie pentru bani, Reuter a raspuns ca in Germania exista un sistem prin care cei care fac publicitate pe platforme nu stiu dinainte ce stiri se vor publica, deci nu influenteaza continutul.

Ramon Stoppelenburg (Olanda) ne-a povestit cum, inainte sa apara couchsurfing.com el a facut inconjurul lumii fiind primit acasa la cititorii blogului sau, cu drumul platit de sponsori care si-au facut publicitate pe blogul sau vizitat de peste 1 milion de oameni pe luna (2001). Pare complicat? Doar genial. Pentru a avea succes, trebuie sa vii mereu cu ceva nou, chiar daca doar o inovatie, cum ar fi mongolia.ro.

Oricum, conceptul a fost unic la vremea aceea, inspirand si cartea pe care a scris-o Ramon mai tarziu. El a demonstrat ca poti cunoaste lumea, cu diversitatea si problemele ei, prin blogging. Ne-a aratat si semnul pe care il folosea cand facea autostopul prin Australia: I don't kill :)

Dobo Matyas (Ungaria) a avut o prezentare care nu se potrivea la sectiunea despre societate civila si comunitate, in schimb Andrea Vascellari (Finlanda) a avut o interventie foarte interesanta. Pe scurt, in orasul sau a avut loc un atac armat la o scoala, iar el a fost contactat de o agentie de stiri sa transmita evenimentul in real time, pentru ca nu exista pe moment un corespondent acolo. Totusi, a refuzat sa ia interviuri victimelor, din ratiuni etice, ceea ce un jurnalist platit probabil nu ar fi facut.

La sectiunea e-democratie au vorbit Giorgi Jakhaya (Georgia), Emin Huseynzade si Parvana Persiyani (Azerbaijan) Luca Sartoni (Italia), Mihaela Onofrei (Transnistria) - in poza, Petru Terguta (Moldova) - foto alaturi de Nadia Dincovici, Onnik Krikorian (Armenia), si Pedja Puselja (Serbia). Pe parcursul sesiunii au avut loc mai multe interventii, dar nu am retinut toate numele. Ceea ce am retinut este ca dl Bortun nu a fost cel mai potrivit moderator.

Impresii generale: lume putina, buna organizare, discutii interesante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.