joi, 12 noiembrie 2009

WBF round-up

Ieri seara World Blogging Forum s-a incheiat, asa cum era prevazut, cu o declaraţie a bloggerilor, despre care nu se stie clar daca este o "constitutie" sau un fel de apel spre guvernele lumii pentru a-si schimba politicile in domeniu. Ceea ce voi scrie in cele ce urmeaza scoate in evidenta dificultatea adoptarii unui document comun, si a reglementarii Internetului in general.

Se pare ca nici macar un grup de cativa oameni, care au aparent multe lucruri in comun, nu poate ajunge la o rezolutie unica, si este discutabil ca aceasta ar fi dezirabila. Eu privesc apelul lui Basescu la "autoreglementarea bloggerilor" cu ochi suspiciosi, ceva de genul "impuneti-va propriile reguli ca sa nu spuneti ca le-am impus noi; anagajati-va sa fiti fair, noi politicienii oricum nu vom fi".

Adevarul e ca exista de fapt multe lucruri care ne separa. In primul rand, bloggerii din tari unde libertatea de exprimare este reprimata sunt interesati de alte lucruri decat cei care traiesc in regimuri democratice. Daca cei veniti din China, Egipt, Caucaz, Moldova, Argentina au vorbit despre libertate, cei din Franta, Germania, Austria, Olanda si Italia s-au referit mai mult la monetizare in prezentarile lor. Exceptia a fost David Sasaki, un american care impreuna cu Onnik Krikorian - armean stabilit in UK - lucreaza la proiectul Global Voices.

Daca veti intra pe http://threatened.globalvoicesonline.org/, veti putea observa ca putinii bloggeri a caror libertate de expresie este amenintata in tari dezvoltate ca UK, Canada si Australia, sunt "persecutati" din motive total diferite decat in restul lumii, si anume pentru ca instiga la ura de rasa, misoginism, antisemitism. Unul din Monaco este persecutat pentru a-l fi calomniat pe printul Albert, iar unul din Germania a fost inchis pentru a nu fi platit amenzile legate de calomnie.

Desi nu este la fel de rau ca a fi oprimat de propriul guvern, in Occident exista totusi probleme legate de exprimarea libera, care tin mai mult de interese corporatiste. In Germania, Abmahnung este o practica juridica contestata, care permite avocatilor sa hartuiasca un blogger ce ar vrea sa scrie impotriva unei persoane sau unei companii. De altfel, acolo anonimitatea nu este permisa pentru ca orice blogger trebuie sa declare un posibil conflict de interese.

Desi nu la fel de stricte, aceste reguli exista si in Austria, dar Helge Fahrnberger crede ca un blogger sponsorizat de o firma ar trebui sa declare cand face publicitate pentru acea firma. Ritchie Pettauer, pe de alta parte, considera ca este dreptul bloggerului de a nu divulga acest lucru, deoarece oamenii nu ar mai fi influentati de cineva care e in mod deschis platit de o firma, si prin urmare bloggerul nu ar mai putea face bani. Iata, in acest caz doi conationali au viziuni total diferite despre etica bloggingului.

Daca unii bloggeri sunt de acord ca intr-o tara libera fiecare blogger sa aiba o pagina de contact, Luca Sartoni e de parere ca anonimitatea este un drept care ar trebui de fapt aparat de state. In Italia, bloggerii pot oferi autoritatilor informatii despre identitatea lor, care nu devin publice, iar aceste informatii pot fi folosite doar cand exista suspiciunea unei infractiuni. Ceea ce Luca considera inutil, deoarece bloggerii care fac asta voluntar oricum nu au de gand sa comita vreo infractiune, iar ceilalti nu ar declara in primul rand aceste informatii, putandu-se folosi linistiti de PGP encryption. In fond, tehnologia este ca o manusa, poate fi folosita pentru a proteja de frig sau pentru a ucide fara a lasa urme.

Luca Sartoni este si un sustinator al neutralitatii Internetului: "Daca drumul este prea ingust, nu trebuie sa stabilim ce fel de masini pot circula si care nu, ci sa largim drumul." El considera ca anumite infractiuni ca pedofilia sunt folosite de stat ca pretext pentru a limita libertatea navigarii pe Internet. Luca m-a intrebat peste cate site-uri cu material pornografic cu minori am dat, si raspunsul meu a fost "nici unul in toti acesti ani". Asta pentru ca cei care controleaza browserele si motoarele de cautare pot foarte bine controla ce fel de materiale apar online.

Revenind la David Sasaki, el a avut poate cel mai bun discurs din cele de la WBF, iar interventiile sale au fost mai mult decat pertinente. Cu toate acestea, Wael Abbass a fost deranjat cand David a citat un autor care era critic la adresa bloggerilor din Egipt.

Din discutiile avute cu Helge Fahrnberger si cu Erkan Saka, am desprins ca primul este optimist cu privire la impactul social al Internetului (subiect la care voi reveni); al doilea, in schimb, a remarcat ca oamenii pot avea acces la orice, dar asta nu inseamna ca sunt interesati de progresul democratic. As spune ca si la noi exista aceeasi problema ca si in Turcia: oamenii, in general, folosesc web 2.0 din ratiuni care nu au de-a face cu spiritul civic, din pacate.

Cum spune o melodie la moda, ne plangem de calitatea programelor TV, dar emisiunile cele mai proaste au rating-ul cel mai mare. Un eveniment ca WBF a fost "bagat in seama" mai mult datorita prezentei presedintelui. Iar acest post va fi ignorat pentru ca exista lucruri mult mai fun de citit.

In loc de concluzie, voi spune ca ASLS a asigurat o destul de buna gestiune a evenimentului, dar ma indoiesc ca initiativa a fost a studentilor si nu "de sus".

2 comentarii:

  1. Excelet sintetizat. Cu atat mai mult ma bucur sa citesc lucruri serioase despre Forum, cu cat a fost mai mult criticat decat comentat. Desigur, in necunostinta de cauza.
    Cand vei posta si foto pe site?

    RăspundețiȘtergere
  2. am pus deja cateva foto la articolele precedente

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.