miercuri, 18 noiembrie 2009

Greva de la Metrorex

Bucurestiul are de obicei un trafic ingrozitor. Zilele astea e mai rau de atat. Autobuzele sunt atat de aglomerate incat gripa porcina se ia si mai usor.
Cine sunt vinovatii, cei care (nu mai) lucreaza la metrou sau liderii lor sindicali sau...liderii politici din spatele acestora?

Evident, la cat de rare sunt grevele in tara noastra (cand ati auzit ultima data la despre o greva la noi, nu aia din 2005 de la Metrorex?) e clar ca ele provoaca discutii largi, mai ales in jurul politicului, pentru ca, nu-i asa?, e campanie electorala si pe deasupra criza guvernamentala.

Dar furia bucurestenilor se indreapta impotriva insusi conceptului de greva. Pentru ei, faptul de a face greva este ceva ilegal, imoral, macar ca nu ingrasa. Cu atat mai mult cu cat mass media vehiculeaza niste cifre menite sa-i instige pe locuitorii capitalei, referitor la salariile angajatilor de la Metrorex.

In primul rand, se vorbeste despre salariile medii, care includ salariile superiorilor. Un director poate sa traga foarte mult o medie in sus daca are salariul mult mai mare decat al subordonatilor. In al doilea rand, s-a vorbit despre salariile brute, iar oamenii au retinut ca ar fi vorba de cele nete.

Totusi am serioase dubii ca un angajat care castiga in medie 1600 de lei, de fapt, se gandeste sa-si convinga camarazii sa organizeze o greva, ca in filmele cu Jimmy Hoffa. Traim totusi in Romania, unde spiritul de initiativa e extrem de scazut. Deci si angajatii de la metrou sunt folositi, desi in folosul lor.

Dar, cine a mai fost prin Europa de Vest, in tari ca Franta sau Italia, sau cel putin urmareste stirile externe, stie ca o greva este un eveniment relativ frecvent acolo. In Occident nu se fac doar greve in sectorul public, cateodata si bancile sunt inchise, or nu putem zice ca cei din sectorul bancar au salarii mici. Pur si simplu castiga putin in raport cu dividentele pe care le iau actionarii.

Nu trebuie sa fii muncitor in uzina ca sa fii un sclav al angajatorului. Munca la birou poate fi si ea o forma de exploatare, dar romanul nu-si va revendica drepturile prin asociere, ci va prefera sa se planga de cei care il fac sa stea prea mult cu masina in trafic, eventual se va razbuna (in gand) pe cel care forteaza intrarea in tramvai.

Daca ar trai intr-o tara civilizata, ar vedea aceasta forma de protest ca pe ceva normal, dar romanii traiesc aici, unde sindicatele nu sunt ce trebuie sa fie, pentru ca sunt formate din aceiasi oameni ca si restul populatiei.

joi, 12 noiembrie 2009

WBF round-up

Ieri seara World Blogging Forum s-a incheiat, asa cum era prevazut, cu o declaraţie a bloggerilor, despre care nu se stie clar daca este o "constitutie" sau un fel de apel spre guvernele lumii pentru a-si schimba politicile in domeniu. Ceea ce voi scrie in cele ce urmeaza scoate in evidenta dificultatea adoptarii unui document comun, si a reglementarii Internetului in general.

Se pare ca nici macar un grup de cativa oameni, care au aparent multe lucruri in comun, nu poate ajunge la o rezolutie unica, si este discutabil ca aceasta ar fi dezirabila. Eu privesc apelul lui Basescu la "autoreglementarea bloggerilor" cu ochi suspiciosi, ceva de genul "impuneti-va propriile reguli ca sa nu spuneti ca le-am impus noi; anagajati-va sa fiti fair, noi politicienii oricum nu vom fi".

Adevarul e ca exista de fapt multe lucruri care ne separa. In primul rand, bloggerii din tari unde libertatea de exprimare este reprimata sunt interesati de alte lucruri decat cei care traiesc in regimuri democratice. Daca cei veniti din China, Egipt, Caucaz, Moldova, Argentina au vorbit despre libertate, cei din Franta, Germania, Austria, Olanda si Italia s-au referit mai mult la monetizare in prezentarile lor. Exceptia a fost David Sasaki, un american care impreuna cu Onnik Krikorian - armean stabilit in UK - lucreaza la proiectul Global Voices.

Daca veti intra pe http://threatened.globalvoicesonline.org/, veti putea observa ca putinii bloggeri a caror libertate de expresie este amenintata in tari dezvoltate ca UK, Canada si Australia, sunt "persecutati" din motive total diferite decat in restul lumii, si anume pentru ca instiga la ura de rasa, misoginism, antisemitism. Unul din Monaco este persecutat pentru a-l fi calomniat pe printul Albert, iar unul din Germania a fost inchis pentru a nu fi platit amenzile legate de calomnie.

Desi nu este la fel de rau ca a fi oprimat de propriul guvern, in Occident exista totusi probleme legate de exprimarea libera, care tin mai mult de interese corporatiste. In Germania, Abmahnung este o practica juridica contestata, care permite avocatilor sa hartuiasca un blogger ce ar vrea sa scrie impotriva unei persoane sau unei companii. De altfel, acolo anonimitatea nu este permisa pentru ca orice blogger trebuie sa declare un posibil conflict de interese.

Desi nu la fel de stricte, aceste reguli exista si in Austria, dar Helge Fahrnberger crede ca un blogger sponsorizat de o firma ar trebui sa declare cand face publicitate pentru acea firma. Ritchie Pettauer, pe de alta parte, considera ca este dreptul bloggerului de a nu divulga acest lucru, deoarece oamenii nu ar mai fi influentati de cineva care e in mod deschis platit de o firma, si prin urmare bloggerul nu ar mai putea face bani. Iata, in acest caz doi conationali au viziuni total diferite despre etica bloggingului.

Daca unii bloggeri sunt de acord ca intr-o tara libera fiecare blogger sa aiba o pagina de contact, Luca Sartoni e de parere ca anonimitatea este un drept care ar trebui de fapt aparat de state. In Italia, bloggerii pot oferi autoritatilor informatii despre identitatea lor, care nu devin publice, iar aceste informatii pot fi folosite doar cand exista suspiciunea unei infractiuni. Ceea ce Luca considera inutil, deoarece bloggerii care fac asta voluntar oricum nu au de gand sa comita vreo infractiune, iar ceilalti nu ar declara in primul rand aceste informatii, putandu-se folosi linistiti de PGP encryption. In fond, tehnologia este ca o manusa, poate fi folosita pentru a proteja de frig sau pentru a ucide fara a lasa urme.

Luca Sartoni este si un sustinator al neutralitatii Internetului: "Daca drumul este prea ingust, nu trebuie sa stabilim ce fel de masini pot circula si care nu, ci sa largim drumul." El considera ca anumite infractiuni ca pedofilia sunt folosite de stat ca pretext pentru a limita libertatea navigarii pe Internet. Luca m-a intrebat peste cate site-uri cu material pornografic cu minori am dat, si raspunsul meu a fost "nici unul in toti acesti ani". Asta pentru ca cei care controleaza browserele si motoarele de cautare pot foarte bine controla ce fel de materiale apar online.

Revenind la David Sasaki, el a avut poate cel mai bun discurs din cele de la WBF, iar interventiile sale au fost mai mult decat pertinente. Cu toate acestea, Wael Abbass a fost deranjat cand David a citat un autor care era critic la adresa bloggerilor din Egipt.

Din discutiile avute cu Helge Fahrnberger si cu Erkan Saka, am desprins ca primul este optimist cu privire la impactul social al Internetului (subiect la care voi reveni); al doilea, in schimb, a remarcat ca oamenii pot avea acces la orice, dar asta nu inseamna ca sunt interesati de progresul democratic. As spune ca si la noi exista aceeasi problema ca si in Turcia: oamenii, in general, folosesc web 2.0 din ratiuni care nu au de-a face cu spiritul civic, din pacate.

Cum spune o melodie la moda, ne plangem de calitatea programelor TV, dar emisiunile cele mai proaste au rating-ul cel mai mare. Un eveniment ca WBF a fost "bagat in seama" mai mult datorita prezentei presedintelui. Iar acest post va fi ignorat pentru ca exista lucruri mult mai fun de citit.

In loc de concluzie, voi spune ca ASLS a asigurat o destul de buna gestiune a evenimentului, dar ma indoiesc ca initiativa a fost a studentilor si nu "de sus".

miercuri, 11 noiembrie 2009

World Blogging Forum - live blogging IV


Ultima sesiune - influenta blogurilor asupra societatii civile.

Din nou Jakub Gornicki, despre bloggerii care au nevoie de donatii pentru problemele lor medicale. Comunitatea bloggerilor din Polonia a venit cu idei originale pentru strangerea de fonduri, avand astfel un impact pozitiv.

Helge Fahrenberger (Austria) - flash mob in Universitatea din Viena de protest fata de subfinantarea academica (in legatura cu procesul Bologna) organizat cu ajutorul social media. Membrii asociatiei studentesti sunt de obicei oameni care vor o cariera politica, dar aceasta actiune a prins o mare amploare. Ca rezultat al campaniei, subfinantarea universitatii a fost timp de 3 saptamani principalul subiect in media austriaca si cea mai importanta dezbatere politica.

Exista modelul ierarhic de organizare vs structura de retea, iar idealul este o combinare, de ex aparitia ierarhiei doar mai tarziu in dezvoltarea unei organizatii. Sasaki a intevenit pentru a critica anumite tipuri de cyberactivism care dau numai senzatia de implicare de ex punerea unui banner care arata suportul pentru o cauza.

Un italian care vorbeste in romana, Giovanni Ruggeri, ne povesteste despre un muzeu de icoane taranesti pe sticla de la Sibieni, facut pe vremea comunismului de catre un preot ortodox care fusese inchis si dus la munca silnica. Sibiel.net este proiectul facut pentru popularizarea acestei expozitii, descoperind lumii aceasta "comoara ascunsa".

Onnik Krikorian da exemple de folosire a social media in Caucaz in care nu ar fi crezut acum un an. Intre Armenia si Azerbaijan este un razboi teritorial care face comunicarea foarte dificila, iar mass-media a marit si mai mult prapastia, dar daca nu se pot vizita, armenii si azerii pot comunica prin intermediul web 2.0. Un alt exemplu ar fi peace.facebook.com care monitorizeaza networkingul dintre israelieni si palestinieni, sarbi si kosovari etc.

Ramon Stoppelenburg trage concluziile: internetul invinge granitele impuse de state, orice om poate capata un "global common sense" prin intermediul bloggingului.
In legatura cu declaratia de solidaritate, o pagina wiki, Onnik crede ca trebuie sa fie mai tare, iar Ramon ca guvernele libere trebuie sa se implice si ele, nu numai blogosfera.

Mai multe maine, am exagerat cu blogareala azi.

World Blogging Forum - live blogging III

Petrisor Obae modereaza a treia sesiune pe ziua de azi, cea despre jurnalism online.

Onnik Krikorian isi incepe discursul cu informatia despre sentinta in cazul celor 2 bloggeri din Azerbaijan. In continuare el vorbeste despre un cod etic pentru bloggeri, mai exact autoreglementare. S-a decis ca la sfarsitul forumului va exista o declaratie comuna a bloggerilor prezenti.

David Sasaki (SUA) are un discurs provocator, despre gatekeeperii informatiei, in media traditionala cat si social media. Etica atentie se refera la faptul ca avem nevoie de o legatura (un prieten) pentru ca o noutate sa ne intereseze, de ex prezenta in sala a Parvanei a facut ca discutia sa se invarta in jurul arestarii lui Emin si lui Adnan, desi exista si alti bloggeri arestati in toata lumea.

Dicutia despre relatarea pe twitter a atacului de la Fort Hood a devenit mai importanta decat faptele (atacurile) in sine, asa cum discutia despre tehnologia folosita in protestele din Iran a fost mai mediatizata decat protestele. Un aspect negativ al citizen journalism este legat de un incident in Japonia in care oamenii preferau sa faca poze si sa filmeze in loc sa ajute victimele. In SUA, c. j. se preda si in scoli, iar experimentele au aratat ca elevii prefera sa isi pastreze rolul de "reporteri" in loc sa previna conflictele.

Asa ca nu trebuie sa dam atentie la ce vrea mass-media, ci la propria noastra media. Interesul personal este cel care dicteaza ceea ce publicam online. De ex participarea la o conferinta unde vine si un lider (Basescu) ne mareste capitalul social. Aceasta ar fi fost o mare ocazie de a-i pune o intrebare presedintelui care sa-l incurce, dar bloggerii romani nu au profitat de ea probabil din teama de a nu fi invitati anul viitor. Concluzia este ca pentru noi toti propria persoane este foarte importanta. Prezentarea lui Sasaki a fost intr-adevar excelenta.

Jeff Jedras nu are incredere ca new media va inlocui presa old-school, tocmai pentru ca oamenii intra pe web cautand stiri pe site-urile mass-mediei traditionale. Unul dintre motive este faptul ca blogosfera e perceputa ca un fel de Vest Salbatic, pe cand presa este reglementata. O parte dintre bloggerii prezenti sunt de acord cu declararea intereselor pe blog, altii nu, deoarece blogurile ar trebui oricum privite ca fiind subiective (R. P.). O alta metoda este aceea de a da un model de buna practica - Helge Fahrnberger.

Jakub Gornicki (Polonia) isi aminteste de inceputurile lui ca jurnalist, cand mergea pe la conferinte de presa pentru mancarea gratuita :) El ridica intrebarea "in cine putem avea incredere" cu referire la jurnalismul online, dupa o experienta interesanta in domeniu.

Dvorit Shangal (Israel) a ales sa scrie anonim (la inceput) pentru ca critica jurnalismul din tara sa. Din pacate nu inteleg tot ce spune pentru ca engleza ei e less than stellar. Ea a renuntat la anonimitate dupa 1/2 de an pentru ca "a existat un conflict psihologic intre jurnalistul senior Dvorit si o persona de pe Internet care a devenit vedeta in doar cateva saptamani".

Erkan Saka (Turcia) ne spune despre jurnalismul online din tara lui, unde Youtube este interzis pt ca exista clipuri ofensatoare la adresa lui Ataturk. Internetul este folosit destul de mult, dar nu neaparat pentru a crea site-uri de calitate. El este singurul blogger turc care scrie despre scena politica in engleza. In Turcia, incercarile de lovituri de stat sunt acum si electronice.

World Blogging Forum - live blogging II

Ritchie Pettauer (Austria) ne spune ca bloggingul e declarat mort de cativa ani deja. Intre timp, Wordpress a evoluat foarte mult, iar pentru o afacere este vital sa existe pe social media. Twiiter este o modalitate de a creste traficul pe blog, dar inainte de a incepe sa publici continut, trebuie sa stii clar ce vrei.

Monetizarea blogurilor este mai usoara acum, dar anumite interese personale trebuie sacrificate in acest scop: trebuie sa scrii ce vrea publicul tau, nu doar sa le multumesti ca te citesc. Procesul este experimental, de tip incercare eroare, pentru ca este prea devreme sa stim cum functioneaza social web-ul. Alegerea este in a publica un anumit tip de continut sau a atrage vizitatori pe site-ul tau, publicand ce vor ei sa citeasca.

Oamenilor nu le pasa ca ai un blog comercial, nu te considera un obiect comercial, important e ca blogul sa aiba valoare adaugata. Cititorii pot obtine informatii din mai multe surse si isi pot face o opinie, asa ca nu e vorba de manipulare. Este etic ca in tweet-uri sa nu fie numiti sponsorii mesajului? R. P. crede ca este important doar sa recomanzi produse care intr-adevar iti plac.

Emin Huseynzade vorbeste despre flash mobs ca o forma de interactiune sociala. Tehnologia va face posibil ca oamenii sa se relocheze in functie de evenimente. El incearca sa faca si un curriculum pentru a-i invata pe studenti sa bloguiasca profesionist, bazat pe platforme open source. Emin este increzator in viitorul bloggingului ca si canal de comunicare dar si instrument educativ.

Ramon Stoppelenburg crede ca exista un mod ca si cititorii care genereaza continut sa beneficieze de monetizarea blogului. Blogul tau poate deveni un mass-medium daca acolo se impartasesc si ideile cititorilor, mai mult decat prin comentarii. Acest lucru nu se refera neaparat la guest posts ci la includerea prietenilor de pe twitter/facebook. Bloggerii ar trebui sa foloseasca mai mult video in viitor, in care sa includa si parerile altora.

Luca Sartoni spune ca bloggingul este un mod de transportare a ideilor, despre al carui viitor vorbeste. Informatia de incredere poate proveni doar din retea, asa ca reputatia este foarte importanta. Oamenii sunt interesati de reputatia lor doar cand aceasta este in pericol, dar acest lucru este de fapt vechi (companiile au investigat dintotdeauna reputatia angajatilor).

Pedja Puselja lucreaza cu clienti care isi ridica cifra de afaceri prin social media, care e deja mainstream. R. P. il intreaba cum poate sa monitorizeze succesul facebook/twitter, iar raspunsul sau este "dificil". Andrea Vascellari crede ca in afara de direct traffic, alte instrumente de masura includ benchmarking (comparatia cu concurenta).

A. V. se ocupa de comunicare organizationala, social media PR. Toti avem relatii cu brandurile si toti suntem managerii brandului personal. Sistemul top-down in formarea brandului este de moda veche si nu mai functioneaza, pentru ca traim in era atentiei. Creste astfel importanta web-ului pentru ca increderea nu mai este acordata organizatiilor ci indivizilor (peer to peer).

Noua abordare nu este revolutionara, ci evolutionara. Advertiserii/marketerii nu trebuie sa adauge social media la ce fac deja, ci sa modifice perspectiva. Un rol important revine prosumerilor, ambasadorilor brandului, "online evangelists". Bilboard-urile clasice sunt mult mai usor de trecut cu vederea. El mai adauga ca in Europa comunicarea este mai dificila din cauza folosirii mai multor limbi. De asemenea, anumiti oameni au retineri in a comenta pe blog, dar trimit comentariile prin mail. Clipul cu prezentarea lui aici.

World Blogging Forum - live blogging I


Loic LeMeur ne povesteste despre viitorul Twitter si Facebook pentru antreprenori si corporatii. Partea asta seamana cu Digital Marketing Forum. In viitor, e-commerce se va baza pe comunitati care urmaresc un cont de twitter sau facebook, desi dating-ul nu va merge pe twitter :)

El nu crede ca Google va cumpara Twitter (cei care au Twitter deja au vandut Blogger). Sfaturi pentru a avea mai multi followers: "don't be afraid to be yourself - don't think just share; don't overpromote yourself, help people instead; tweet in English".

Matthias Luefkens (Elvetia) nu se considera blogger, ci social media specialist. Punerea fotografiilor de la World Economic Forum (Davos) pe Flickr a creat o cerere de aparitie pe Wikipedia sub licenta Creative Commons, astfel ca au colindat lumea. Organizatiile ar trebui deci sa impartaseasca aceste fotografii cat si clipuri video pe Youtube; chiar daca nu sunt virale, sunt urmarite.

Faptul ca un video poate fi notat si comentat creaza o conversatie. Integrarea Facebook si Youtube face posibila comunicarea cu publicul fara nevoie de conferinte de presa. Dificultatea pentru corporatii este personalizarea conversatiei. CEOs trebuie sa se implice si ei in citizen journalism.

Dario Gallo (Argentina) are 2 vesti rele si una buna: blogurile nu vor aduce bani, guvernele vor folosi blogurile pentru comunicare, dar facebook si twitter se vor bucura de o popularitate mai mare cand telefoanele mobile conectate la internet vor fi o realitate.

Blogurile care lupta pentru o cauza sociala nu sunt rentabile in general. In Argentina, guvernele platesc anumiti bloggeri sa atace bloggerii care ii critica (un fel de "celula de criza" de la noi). Blogurile sunt totusi fundamentale pentru ca deschid ochii oamenilor cum face o bloggerita disidenta din Cuba, Yoani Sanchez. In tarile unde nu exista probleme, nu exista astfel de blogging...

Eric Dupin (Franta) vorbeste intr-o engleza greu inteligibila si ne prezinta un produs. Dorina Gutu spune la final ca prezentarea a fost foarte comprehensiva...in fine.

marți, 10 noiembrie 2009

World Blogging Forum - prima parte

Azi am ajuns putin tarziu la Casa Poporului si nu am prins tot discursul lui Basescu. Dar nu cred ca am pierdut nimic, mai ales ca am asistat cuminte la discursurile lui Daniel Buda (pres. Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, in caz ca nu stiati) si lui Gabriel Badescu (pres. Agentia pt Strategii Guvernamentale), care a gasit potrivit sa incheie cu un citat din Ratatouille.

Invitat sa ia cuvantul la deschidere a fost si Loic LeMeur, care printre altele l-a ajutat pe Sarkozy in campania electorala online. El a spus despre social media ca imbina avantajele comunicarii 1 la 1 cat si 1 catre mase. In timp ce consumatorul de media devine producator de media, jurnalismul traditional este mort, pentru ca jurnalistii sunt depasiti numeric de utilizatorii web 2.0. De ex, cutremurul din China a fost relatat prima data pe twitter si apoi in presa.

Pe de alta parte, exista si aspecte negative, conform lui LeMeur, si anume ca datele oferite de twitteristi pot fi false, cum este cazul recent cu soldatul american ce informa gresit in timpul atacului de la Fort Hood. De asemenea, exista aplicatii pentru Facebook care permit impartasirea locului in care se afla cineva in vizita, ceea ce nu respecta intimitatea celui care este vizitat.

El a mai mentionat ca exista relativ putin bloggeri populari pentru ca ia mult timp sa castigi notorietate, iar blogurile politicienilor si corporatiilor sunt doar PR. De aceea, el ne indeamna sa microbloguim, prin Twitter si Facebook updates, acestea fiind si metode de a gasi job-uri, parteneri, etc.

A urmat sesiunea "Blogurile si Jurnalismul Cetatenesc" inceputa de Zhou Shuguang (China), a carui engleza nu era foarte buna si in plus au existat probleme tehnice cu slide-urile din prezentarea lui. Wael Abbass (Egipt) a avut o interventie foarte interesanta, el fiind si capul de afis al evenimentului. Dupa acesti bloggeri veniti din regimuri autoritare, Jeff Jedras (Canada) a fost eclipsat.

Michael Reuter (Germania)a avut o prezentare clara si concisa in care sugerat ca bloggerii (profesionisti si amatori) trebuie sa se uneasca in agregatoare de continut pentru o audienta mai mare, ca aceste platforme trebuie sa fie disponibile si bloggerilor din tari in care nu exista libertate de expresie si ca bloggingul politic ar trebui si el monetizat. La intrebarea mea, daca bloggerii politici nu si-ar pierde credibilitatea daca ar scrie pentru bani, Reuter a raspuns ca in Germania exista un sistem prin care cei care fac publicitate pe platforme nu stiu dinainte ce stiri se vor publica, deci nu influenteaza continutul.

Ramon Stoppelenburg (Olanda) ne-a povestit cum, inainte sa apara couchsurfing.com el a facut inconjurul lumii fiind primit acasa la cititorii blogului sau, cu drumul platit de sponsori care si-au facut publicitate pe blogul sau vizitat de peste 1 milion de oameni pe luna (2001). Pare complicat? Doar genial. Pentru a avea succes, trebuie sa vii mereu cu ceva nou, chiar daca doar o inovatie, cum ar fi mongolia.ro.

Oricum, conceptul a fost unic la vremea aceea, inspirand si cartea pe care a scris-o Ramon mai tarziu. El a demonstrat ca poti cunoaste lumea, cu diversitatea si problemele ei, prin blogging. Ne-a aratat si semnul pe care il folosea cand facea autostopul prin Australia: I don't kill :)

Dobo Matyas (Ungaria) a avut o prezentare care nu se potrivea la sectiunea despre societate civila si comunitate, in schimb Andrea Vascellari (Finlanda) a avut o interventie foarte interesanta. Pe scurt, in orasul sau a avut loc un atac armat la o scoala, iar el a fost contactat de o agentie de stiri sa transmita evenimentul in real time, pentru ca nu exista pe moment un corespondent acolo. Totusi, a refuzat sa ia interviuri victimelor, din ratiuni etice, ceea ce un jurnalist platit probabil nu ar fi facut.

La sectiunea e-democratie au vorbit Giorgi Jakhaya (Georgia), Emin Huseynzade si Parvana Persiyani (Azerbaijan) Luca Sartoni (Italia), Mihaela Onofrei (Transnistria) - in poza, Petru Terguta (Moldova) - foto alaturi de Nadia Dincovici, Onnik Krikorian (Armenia), si Pedja Puselja (Serbia). Pe parcursul sesiunii au avut loc mai multe interventii, dar nu am retinut toate numele. Ceea ce am retinut este ca dl Bortun nu a fost cel mai potrivit moderator.

Impresii generale: lume putina, buna organizare, discutii interesante.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Buticu' de paine


Proletara de mine a fost joi seara la un eveniment monden, din ciclul "i'm on the list". E vorba despre deschiderea Boutique du Pain, un local plin de gust in zona cea mai frumoasa pe care o poate oferi Bucurestiul, Piata Revolutiei (partea care da in Campineanu). Dar, sa nu ne hazardam in clisee gen Micul Paris. Traim in plina epoca a globalizarii, iar francezii sunt faimosi pt alte clisee, cum ar fi baghetele si croissanturile. Trebuie sa recunosc, cat de cat umblata fiind, ca la capitolul asta nimeni nu o face mai bine decat francezii. Painea, desigur.

Lansarea Boutiqului a insemnat pentru mine o degustare delicioasa plus o caricatura facuta de Vali Ivan, care era responsabil cu portretele invitatilor. Organizarea a fost buna, dar as avea ceva de reprosat in prinvinta muzicii. De ce trebuie sa ascultam mereu Edith Piaf, Joe Dassin si Patricia Kaas cand e vorba de Franta? Inteleg ca ei vin la pachet cu produsele de export, dar serios... In plus, cantareata care interpreta se auzea prea tare, ca la nunta. Cred ca ar fi fost mai potrivit in surdina.

Oricum, am fost incantata de cosurile cadou cu bunatati pe care le-am primit la plecare. Iar azi am auzit ca totusi preturile nu sunt exagerate. Chiar ma intrebam daca pe criza asta orice altceva in afara de meniul de 5 lei de la Spring poate sa "faca succes". Eu le urez succese maxime, oricum.

marți, 3 noiembrie 2009

Campania si criza



La MacDo, ca si in autobuz, am vazut oameni imbracati bine, in costum, care se pare ca nu isi mai permit sa mearga cu taxiul si sa manance la un restaurant bun. Nici politicienii nu isi mai permit sa organizeze campaniile de altadata. Daca acum 5 ani circulau vestitele SMS-uri cu rima Bombo/Congo, acum circula mass-uri pe yahoo messenger. Nu de alta, dar cine da mai departe mesaje care costa cativa centi, cand e gratis sa dai la toata lista un IM?

Asa am primit o virala draguta care parodiaza reclama Zaraza, aceea cu "numai respect". Ce sa spun, ea se potriveste campaniei lui Crin Antonescu, al carui slogan e acela cu bunul simt - il stiti, seamana cu alta reclama, la Petrom. Dar! Din cate stiu eu, acea reclama la Zaraza nu mai apare pe la TV de ceva timp. Poate ar fi fost mai bine sa se gaseasca ceva mai actual, cu toate ca e greu - publicitatea din 2009 e si ea de criza, deci avem spoturi proaste care nu merita parodiate.

In plus, parodia (daca pot sa-i spun asa, pt ca nu e atacata de fapt Zaraza) este un atac la adresa lui Basescu, ca de fapt toate discursurile contracandidatilor presedintelui. Din nou, o copie a ce facuse Basescu in 2004, cu Nastase. Deci, Base e un initiator cand vine vorba de comunicare politica, iar ceilalti niste copiatori. Nu e de mirare ca presedintele en titre e asa sigur ca va mai castiga un mandat.

Oricum, conform schemei din poza, s-a ajuns la un nivel de intimitate mai mare in comunicarea electorala. E adevarat si ca, la fostele alegeri prezidentiale, nici nu stiam ce-i acela Facebook sau Twitter. Si inca mai primeam o gramada de hartii, lucru care astazi ar fi mai rau privit de ecologisti.