duminică, 25 octombrie 2009

Campania electorala e ok, mai astept doar alegerile


Winston Churchill spunea ca nu exista mai bun argument impotriva democratiei decat o discutie de 5 minute cu alegatorul de rand. De curand, acest lucru a devenit mai clar pentru mine ca niciodata. Urmeaza un alt episod din viata mea reala.

Cum stateam eu sa astept autobuzul, ca un cetatean amarat, observ ca s-a construit un nou adapost (nu stiu cum sa-i spun altfel, locul unde te feresti de ploaie intr-o statie). Daca RATB-ul s-a insinuat si in viata ta, probabil ca stii acele adaposturi facute de Milka, in care banca e de lemn - nu scurta, din metal rece, ca celelalte - si e si un covoras verde, ca sa te simti cica in creierul Alpilor. Eu una am salutat aceasta initiativa, dar din mers, pentru ca nu ma omor dupa ciocolata lor.

Dar sa trec la punctul culminant... O doamna in varsta se aseaza langa mine pe banca alpina si intra in vorba (nu e prima data cand batranii se baga in seama cu alti calatori) "Ati observat ce banca noua avem?" Zic, politicos "Da, e bine ca sunt mai multe locuri de stat jos", iar ea continua "Dar stiti de ce?" Pana sa apuc sa raspund ca e publicitate pentru Milka, ea imi si explica "Pentru ca vin alegerile..."

Da, traim intr-o tara in care oamenii de varsta a treia au primit prea tarziu sansa de a locui intr-o democratie; nestiind cum functioneaza capitalismul, dar nici guvernarea, ei au observat ca de obicei se intampla lucruri bune numai in perioada imediat dinaintea votului, pentru ca electoratul sa fie convins sa aleaga tot pe cei de la putere. Un mic amanunt, cum ar fi ca presedintele tarii nu se ocupa de probleme extrem de locale ca bancile din statiile de autobuz, nu pare sa mai conteze. Nici faptul ca daca un om politic ar fi platit pentru o banca in statie, si-ar fi pus afis cu el acolo, in loc de un poster cu o vaca mov.

In fond, Basescu e un fost primar al capitalei si un presedinte jucator, iar clasa politica este in ochii romanilor o cireada de bovine care mulg tara ca sa scoata in final un produs de culoare ciocolatie. Cate metafore inspira Milka, nu e de mirare ca oamenii interpreteaza gresit! Nu doar o singura babuta senila, milioane de romani cred ca prerogativele presedintelui unui stat se refera la, de ex, cate banci sunt intr-un parc, pe cand de la primarul de sector se asteapta sa le mareasca pensiile. De obicei, acestia voteaza mai mult decat cei care au habar de Constitutie sau administratie publica.

Iar acum ceva cu totul diferit, si totusi cumva in tema, aceasta legatura spre chestionarul lui Proust aplicat in Romania. Pe mine una m-a amuzat...

joi, 22 octombrie 2009

Aceasta este o intamplare adevarata


Am scris despre Herbalife, acum e cazul sa trec la nivelul urmator, cu un antiarticol despre Amway. In ultimul timp am tot vazut PR online pt aceasta dubioasa organizatie, si ca sa contrabalansez cumva, am sa impartasesc proasta mea parere despre ei.

Totul a inceput pe vremea cand imi cautam job; mi-am depus, ca tot omul, CV pe ejobs.ro. Printre telefoanele pe care le-am primit, a fost si unul obscur, de la o tipa care imi propunea o intalnire la o cafea, sa discutam despre o colaborare, dar nu vroia sa dea nici un detaliu. Am refuzat, fiindu-mi teama ca vrea sa ma pacaleasca si sa-mi fure un rinichi, sau ceva de genul.

Peste un timp, iarasi un telefon, aceeasi voce (dar nu mi-am dat seama decat mai tarziu), de data aceasta imi propunea sa vin la un interviu pentru un job in publicitate/marketing. La intrebarea mea, a mentionat si numele firmei, la care nu-mi aminteam daca aplicasem. In fine, adresa era undeva pe Aviatorilor, ceea ce a facut ca propunerea sa creasca in ochii mei. Fiecare cu fetisurile lui urbane...

M-am imbracat ca de interviu si am ajuns acolo, contrar obiceiurilor mele, mai devreme. Se pare ca era singurul bloc pricajit din toata zona cu vile. Am reusit pana la urma sa intru si m-au primit niste oameni ciudat de zambitori, intr-un apartament unde nu parea sa fie o firma. M-au invitat intr-un birou dragut in care erau postere cu produse Amway, desi nu scria Amway.

Au pus pe masa cateva produse si apoi, tipa care ma contactase, plus inca o fatuca imbracata ca pentru o iesire la disco in anii '90, au inceput sa-si faca numarul. Ranjita incepea fiecare propozitie, chiar si cele simple,cu "Stefania", poate se gandea ca ma excita auzul propriului nume. Asa or fi invatat-o aia de la vanzari, ca in cartea "Cum sa pierzi prieteni si sa alienezi oameni". Doar la observatia mea, a recunoscut ca "produsele acestea de calitate superioara" sunt Amway.

Chimistele lu' peste puneau niste paine in apa cu nu stiu ce coloranti, si apoi, ca in reclamele cretine "copii, priviti cum cerneala penetreaza creta", adaugau nu stiu ce pastilute Amway care decolorau apa, ca sa vada si muritoarea de mine ce rau e mediul inconjurator cu organismul nostru si ce bine te vindeca Amway. Apoi, au trecut chiar la pasta de dinti. N-am observat ce orificiu mic are produsul lor fata de altele?! Aparent, alea sunt mai ieftine, dar de fapt...consumi mai repede pentru ca iese mai multa pasta prin acele orificii imense. Fascinant! Si au tinut-o tot asa.

Intamplator, chiar incercasem produsele. Nu sunt neaparat proaste, dar sunt scumpe, nu-si merita banii. In acel moment, inca mai credeam ca ma chemasera pentru a ma atrage sa devin colaborator, si ca sa faci bani din asta trebuie sa fii intai spalat pe creier. Dar nu! Ma chemasera doar ca potential client. Teapa! nu era nici un job, erau doar niste insi care cumparau contacte de pe ejobs si le foloseau in cu totul alte scopuri decat trebuia.

Nu mi-am piedut timpul cu discutii despre asta, de-abia asteptam sa scap de acolo. Dar in drumul spre casa, m-am intrebat cum poate functiona o asemenea strategie. Minti pe cineva la telefon si apoi te astepti sa cumpere de la tine? Nu e vorba de o minciuna tip publicitate, ci de una in fata, urata...
Ce am invatat din asta? Ca e o idee buna sa selectez optiunea ca datele personale sa fie accesibile doar firmelor la care aplic, nu tuturor "angajatorilor".

miercuri, 21 octombrie 2009

Nu stii de unde sare iepurele



Stiti Facebook? Stiti quiz-urile stupide de pe Facebook? Ei bine, unele au pretentii intelectuale. De exemplu, "What sort of thinker are you: Strategist, Theorist, Ethicist or Philosopher?" pe care il puteti face pentru distractie, daca sunteti genul de oameni pe care ii distreaza asa ceva.

Ce vroiam sa spun este ca pana si testele astea pot fi o sursa de inspiratie pentru altceva, asa cum mi s-a mai intamplat. Rezultatul acestui test a fost in cazul meu "You're a Futurist: Like R Buckminster Fuller" si, spre rusinea mea, nu mai auzisem de dl Fuller, desi eram familiara cu domurile geodezice pe care le-a proiectat.

Aceasta descoperire am facut-o, previzibil, prin intermediul wiki (nu e vina mea ca asta e prima legatura care apare in Google) unde am fost curioasa de versiunea in lb romana. Se pare ca cineva s-a apucat de tradus, desi subtire, asa ca am ajutat si eu cu 2 paragrafe. Cel cu termenii inventati de Fuller necesita totusi cunostinte lingvistice mai avansate, asa ca daca vreti sa dati o mana de ajutor faceti-va cont wiki in caz ca nu aveti si modificati aceasta pagina. Un tip ca Fuller merita sa fie mai cunoscut, chiar si in Romania.

vineri, 16 octombrie 2009

Feminism - ce este si cu ce se mananca?


Internetul este misogin peste tot, dar numai in Romania este posibila frumoasa exprimare "feminizda". De aceea, la cererea celor 2 vizitatori unici (am evoluat) m-am hotarat sa scriu un lung si absolut incomplet articol despre feminism.

Ca majoritatea cuvintelor care se termina in -ism, feminismul e ceva care provoaca multe neintelegeri. Nu in sensul ca oamenii se cearta intre ei pro sau contra feminism, ci ca au o idee vaga si deseori eronata despre ce inseamna el de fapt. In capul multora, feministele sunt niste urate frustrate care nu au ce face nimic mai util decat sa protesteze ca idioatele.

Iata, s-a scris pe wiki si in romaneste pe tema asta, chiar daca e ceva cam scurt. Deci, sper sa nu aud tot restul vietii mele intrebarea "La ce mai vor femeile drepturi, cand le au deja? Pai ce, vor sa aiba mai multe drepturi ca barbatii?!" Nu e vorba de drepturi formale! In general, toate drepturile omului (la care se adauga uneori expresia "indiferent de sex, rasa, etc") sunt frectii la picior de lemn. Degeaba imi acorda maretul stat drept la educatie sau sanatate, daca nu am bani sa ma scolesc si sa ma tratez, sau daca m-am nascut intr-o comunitate care este impotriva invatamantului formal si medicinei. Nu spun ca aceste drepturi sunt inutile, cu siguranta ca trebuie sa existe, ca ar fi mai rau daca nici nu ar fi recunoscute, dar sunt insuficiente.

Intorcandu-ma la femei, teoretic ele au sanse egale cu barbatii, si reprezinta jumatate din populatie. De ce totusi castiga in general mai putin, sunt mai slab reprezentate in politica etc? Unii ar raspunde: pt ca sunt mai proaste, nu sunt in stare sa faca nimic ca lumea, in general pt ca sunt inferioare genetic.

Altii, sau altele, in general feministii, spun ca e vorba de o conditionare sociala. Mai exact, fiind crescute cu anumite valori (de ex ca femeia trebuie sa fie o buna gospodina si ca nu trebuie sa se intereseze de "nemurirea sufletului") care se perpetueaza si in anturajul lor, si sunt indopate cu imagini din media care le invata cum trebuie sa arate si sa se comporte o femeie, e mai mare probabilitatea sa nu se realizeze in viata. Sau daca se realizeaza profesional, se rateaza in plan personal. Sau, ca sa le aiba pe toate, depun mai multe eforturi decat ar face un barbat.

Aceasta deprivare informala de drepturi este mai vizibila in societatile traditionaliste, de ex la tigani, unde fetele de obicei nici nu merg la scoala (sau merg mai putin decat baietii, care trebuie sa-si ia macar permisul de conducere), avand mai degraba rol de reproducere, iar in anumite cazuri sunt folosite ca obiecte sexuale de catre sotii lor care fac pe pestii. E cazul unor familii cu copii, care traiesc intr-o saracie lucie si nu au ce morala primi de la parintii lor.

E clar ca in casele, mai ales din mediul rural, in care femeile sunt batute, e inutil sa vii sa le spui ca au drepturi. Acele femei nu au unde se duce, iar centrele de plasament unde ar putea sa invete o meserie ca sa se descurce singure sunt o solutie posibila mai ales pt cele fara copii. Cred ca in Romania, pana sa ajungem sa rezolvam alte inegalitati de gen, e cazul sa ne ocupam de niste chestii de baza. Sau, sa asteptam sa ne dezvoltam si sa speram ca aceste lucruri vin de la sine.

Dar ce te faci cu acele femei inteligente, atragatoare, care, traind deja in tari civilizate, nu-si doresc decat sa cunoasca un sot bogat pentru ca ele sa nu se preocupe cu munca? Pt ele, dreptul la egalitate pt care au luptat altele este o mare prostie, atat timp cat o nevasta bogata "le are pe toate": bani pt toate capriciile, timp liber pt mondenitati, actiuni caritabile, patronajul artelor...In epoca victoriana, aceste femei puteau fi chiar mai influente decat sotii lor, care erau marionetele pe care ele le manevrau din umbra.

Ca si cu participarea la democratie, faptul de a te preocupa sau nu de drepturile tale ca femeie este o alegere. Exista femei superficiale, dupa cum exista si barbati superficiali. Dar egalitatea intre femei si barbati nu se opreste la o Constitutie care e o forma fara fond. Sunt mai multe lucruri care influenteaza relatiile de gen, cum ar fi religia. Ar fi bine ca anumite fete sa stie clar de care parte a baricadei sunt, pentru ca feministele sunt in principiu de stanga si atee, sau membre ale unor biserici matriarhale obscure.

Pana sa se certe cu partenerii ca de ce ei nu spala niciodata vasele, ar fi bine si ca femeile in general sa-si bage in cap clar ce vor, e greu sa alegi calea de mijloc. Egalitatea nu e in avantajul tuturor...

miercuri, 14 octombrie 2009

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (III)


Cu ocazia marii sarbatori de astazi, as vrea sa dedic aceasta diafana melodie fetelor care poarta suavul nume Paraschiva. Tuturor celorlalti, ultima parte din trilogia inutila despre yahoo mess.

Ce a mai ramas de analizat?
ID-ul! Eh, da, era o idee buna sa incep cu asta, dar ce e mai bun se pastreaza pt la sfarsit. Deci:
  • nume prenume sau prenume nume sau doar prenume, asa cum apari in buletin, sunt bune alternative, desi destul de plicticoase, presupunand ca prietenii tai deja stiu cum te numesti; nu strica putina creativitate, de ex GXG in loc de George
  • alias=id, adica apari in liste cu numele de scena cu care te-ai inregistrat acum 10 ani, in frageda pruncie (cel putin intr-ale internetului); nu e o idee buna daca vrei sa impresionezi pe cineva ca fiind pepushika2000 cand ai deja 40 de ani. Serios, chiar nu e greu sa iti faci un nou cont, poti transfera contactele
  • esti cocalar? ai o gama variata de porecle din care iti poti alege: Alex Boss, Razvan Shmekeru, Marian Senzual etc; pt cocalari rafinati: Adi Ice, Vali Cool s.a.
  • pt antreprenori, se recomanda ca id-ul sa descrie cat mai exact sectorul de activitate; daca ai de ex un cabinet virtual de mesaje erotice, o alegere buna ar fi Dau_Limbi
Mass-ul. Il dai doar in cazuri de urgenta/ nu stii ce-i ala? Foarte bine! Il dai de cateva ori pe zi ca sa popularizezi bancuri vechi, desi esti idle toata ziua? Nu-i asa bine...Dar se poate si mai rau; am primit inclusiv mass-uri gen "Gabi, te iubesc mult!" si nu sunt Gabi!

Mesagereza. Ok, cu totii facem greseli cand scriem rapid, dar sa nu ne pripim in folosirea tuturor abrevierilor din engleza. Daca scrii be re be cand te duci pana la baie nu inseamna neaparat ca esti trendy fancy.

Emoticoanele. Ce e mult strica, ce e putin nu se ajunge. Daca folosesti messul de mai multi ani si inca mai pui cate 8 smilies la fiecare propozitie scurta, ca sa ma exprim asa, asta e un bun indicator al unui dezechilibru intern (esti labil).

In loc de concluzie. Desi o persoana care are un avatar normal iti poate trimite un mass prin care te roaga sa dai mai departe nu stiu ce mesaj pt care AOL va dona sange unui bolnav sau ceva de genul, e probabil ca si cei pe care ii ai tu in lista sa aiba un comportament coerent. Si anume, sa fie tarani pana la capat, sa incerce tot timpul sa-ti bage chestii pe gat sau sa nu vorbeasca niciodata cu tine pt ca ti-au dat add doar ca sa le creasca nr de contacte.
E bine deci sa faci categorii de "prieteni" in care sa pastrezi doar pe cei de care ai nevoie, ori pt o discutie amicala ori pt alte ratiuni. Oricum, lucrurile pe care le-am enumerat, chiar daca nu exhaustiv, iti pot indica cu cine ai de-a face pe mess, acest instrument care da dependenta. Don't let your list be a mess!

luni, 12 octombrie 2009

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (II)


Continui seria articolelor "neserioase". Astazi, despre statusul de pe messenger. Din nou, numai informatii de calitate...

Dupa cum stiu toti elevii de scoala primara, pe mess poti fi disponibil, ocupat, sau invizibil. Inainte, puteai avea statusuri gen "ma intorc imediat", "am iesit afara", "nu sunt la birou" dar acum nu se mai poarta. Poate doar sa fii available cu un status ca "nu's la taste", "foarte busy" etc. In schimb, apare tot mai des "sunt mobil"= am IM pe celular.

Exista oameni care sunt vesnic invizibili, ocupati sau nu, desi pierd mult timp pe mess. Dupa cum exista statusul DNFD pentru cei care incep ei conversatia. Dar nu toti au un real status message. Cei care vor sa iasa in evidenta, adauga un www la statusul lor, ca sa albastreasca niste statusuri cum ar fi "@work" sau alte chestii de mare importanta.

Daca vrei sa fii cool, iti instalezi un plugin care arata tuturor prietenilor ce muzica asculti pe Winamp. Dar, depinde de grupul tau de referinta. Daca statusul tau spune ca asculti o manea, s-ar putea sa dispari din anumite liste. Dar nu prea multe, pt ca majoritatea utilizatorilor inraiti de mess sunt coca/piti. Eventual, pune un link spre un video de pe youtube.

Cat despre cei care impartasesc ce fac/la ce se gandesc, avem din nou cateva categorii:
  • indicatorii lucrurilor evidente: "afara ploua, ce urat..."; daca locuim in alte parti, oricum nu ne intereseaza cum e vremea la tine in oras/sat.
  • prietenii care nu se pot deconecta "dorm. daca e ceva, buzz me" (daca ai peste 15 ani si scrii asta, cauza e pierduta...)
  • sensibilii, in general femei, care au mereu pregatita o expresie de adanca profunzime "Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie..." sau profunda adancime "In viata, joaca teatru numai cei care nu au nici un rol..."
  • cei care scriu chestii numai de ei intelese "iepurele a sarit din copac" ok...
  • originalii plagiatori, preferabil cu citate in engleza "he who laughs last didn't get the joke".
  • pragmaticii, care ne anunta ce combinatii mai invart "vand ipod nano", "inchiriez apt 2 camere", "dau meditatii" etc; aici ii includ si pe cei cu status pimp.
  • bloggerii, care pun link la, bineinteles, noile lor postari.
Nu, n-am terminat de vorbit despre mess. Sunt atatea lucruri neinteresante care trebuie inca scrise...

miercuri, 7 octombrie 2009

Messengerul, instrument de masurare a oamenilor (I)


Cum poti masura oamenii cu messul? Ai putea sa numeri cate contacte au, cat timp stau pe mess, cate contacte sunt de obicei online in lista cuiva, cati raspund la un mass, cati din lista incep o conversatie pornind de ex de la o schimbare de status sau de avatar. Toate astea iti pot spune cata influenta poate avea cineva dpdv comercial folosindu-se de mesageria instanta.

Dar eu judec utilizatorii dupa mai multe aspecte legate de mess. Stiu, n-ar trebui sa fac asta, dar oamenii au uneori tendinta asta sa puna lucrurile in categorii, ca mici sociologi ignoranti ce sunt. Si daca in statistica se opereaza cu 2-3000 de subiecti la o cercetare, pot spune chiar ca ma incadrez in esantion.

1. Avatarul

Poza reprezentativa uneori exista, alteori ba. Parerea mea e ca cei care nu au foto sunt oameni care stau mai putin pe mess (in sensul ca viata lor nu se invarte in jurul lui), sau sunt mai putin tehnici si nu se complica cu astfel de detalii. Sau fac pe misteriosii. Cam tot pe acolo se invart si cei care aleg una din imaginile predefinite, de ex catelul cu ochelari.

Uneori, in loc de o fotografie apare unul din acele avataruri yahoo, populare mai ales in randul fetelor f tinere (o mica parte dintre ele). Treaba cu avatarul asta e complicata; stai destul de mult sa alegi haine sau alte chestiute, dar avatarul oricum nu seamana cu tine. Dar, daca nu ai inspiratie pt altceva, te poti juca cu aceste desene. Mi se pare ok sa alegi detalii care nu se potrivesc unele cu altele, de ex toale de super star si decor rural. Cu cat mai excentric cu atat mai fun.

Exista, desigur, oameni care isi pun la avatar poze cu ei insisi. Dar aceasta categorie are numeroase subcategorii, din care amintesc:
  • eu om normal. O poza in care cineva zambeste imi lumineaza lista (cu exceptia cazului in care nu suport respectiva persoana, dar dintr-un motiv sau altul o pastrez acolo si ma enerveaza ranjetul ei)
  • eu supermodel. Oricine poate arata bine daca gaseste un fotograf care il/o prinde intr-o lumina buna. Uneori, acea lumina trebuie sa fie foarte intunecata...Daca poza e facuta de departe, oricum avatarul fiind mic, trebuie doar sa stai in pozitia potrivita. Alteori este nevoie de un fundal de studio foto si un uscator de par invizibil care iti flutura pletele (valabil in cazul fetelor). Mi se pare un efort exagerat, dar inteleg ca pt unii, mai ales unele, aceasta carte de vizita e importanta.
  • eu muza. Unii dintre noi stim sa folosim photoshopul, altii avem prieteni/prietene cu inclinatii artistice, care ne fac fotografii interesante. Toti vrem sa aratam cool. Doar ca unii primesc aceste instantanee fara a le cere iar altii streseaza o cunostinta care e art director "Bai, fa-mi si mie o poza gen pop art sa o pun la avatar". Dispe...
  • eu cocalar/pitipoanca. Nu e nevoie de comentarii, ii recunoastem cand ii vedem, mai ales ca decorul lor preferat e clubul. La asta ne ajuta site-urile de profil; ii stergem/ignoram, le aparem mereu offline etc
  • eu turist. Nimic nu spune mai mult "uite eu am fost la Paris si tu nu" decat un avatar in care tu apari cu turnul Eiffel. Daca nu-ti permiti o deplasare in Franta, litoralul local nu e o idee rea. Iti permite macar sa apari in costum de baie online, fie si iarna in real life.
  • eu cu iuby. Dintre cele mai nepopulare pentru mine, "eu la nunta mea".
  • altele
In fine, sunt si cei care pun o poza pe mess in care nu apare mutra lor. Si aici sunt felurite feluri, printre care:
  • poza cu femeia fatala
  • poza cu masina tunata
  • poza cu mesaj pseudoamuzant (fumat)
  • poza "interesanta", preferabil alb-negru
  • samd
Pe fiecare pun cate o eticheta. Unii isi mai schimba avatarul, dar naravul ba. In episodul urmator, despre statusuri, ca la avataruri as mai avea multe de povestit, insa plictisesc unicul vizitator al blogului.