miercuri, 30 septembrie 2009

Probleme medicale


Circula o petitie online impotriva co-platei serviciilor medicale in Romania. Nu vreau sa intru in detalii despre cat de rea sau buna este aceasta masura luata de guvern pentru acoperirea unor cheltuieli. Vreau doar sa sper ca ea va duce la o cat de mica ameliorare a calitatii serviciilor publice de sanatate, dar si a remunerarii cadrelor medicale, si ca romanii vor renunta cu aceasta ocazie la "micile atentii" cu care sunt atat de obisnuiti ca pacienti.

Alt lucru pe care l-am observat a fost cel care mi-a atras atentia. Ca exista oameni care ar semna o astfel de petitie, dar care se declara ingrijorati de perspectiva reformei sistemului medical din SUA. Argumentele lor fiind de genul "americanii au cel mai performant sistem medical din lume, asigurarea universala de sanatate va strica asta, iar aici la noi oricum nu putem fi performanti deci hai sa oferim ceva pentru saraci".

Cu alte cuvinte, daca cineva de aici se imbolnaveste grav si are nevoie sa se opereze in SUA, va scoate bani grei de la banca sau va recurge la caritatea semenilor (deja sunt "imuna" la massurile de strangere de donatii pt oameni care au nevoie de operatii de zeci de mii de euro), dar daca este vorba de un american care nu-si permite sa se opereze in tara lui, too bad...Aceasta nu e doar o atitudine lipsita de empatie, e pur si simplu ipocrita.

Pentru cei care inca mai cred ca reforma medicala din SUA nu face decat sa ia banii contribuabilor ca sa se poata trata drogatii si prostituatele, iata un articol despre cat de (ne)bun este sistemul lor de fapt. Da, este pe wikipedia, dar este facut de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Cam lungut, dar poate o dovada ca aceasta reforma nu este "socialista", ci de bun simt, mai ales ca s-a optat pentru o varianta de compromis. Dupa cum nici masura introdusa in Romania nu e prea "capitalista", ci asemanatoare cu sistemele din alte tari unde functioneaza bine.

luni, 21 septembrie 2009

Anonimitatea pe Internet

Cine nu cunoaste acest poster demotivational? Este simbolul grupului cu acelasi nume, faimos pentru multe actiuni online si offline; printre acestea, protestul fata de biserica scientologica, ce incercase sa cenzureze clipurile de pe youtube despre ea care nu-i conveneau - ceea ce a insemnat pentru acest grup o incalcare a libertatii internetului. Chestiune foarte serioasa...

Despre libertatea de expresia am mai scis aici. Acum cred ca odata cu Internetul acest drept se complica...Sub protectia cuvantului anonymous se ascund pedofili, dar si luptatori pentru drepturi civile care nu ar avea cum sa se exprime altfel. Inclusiv grupul omonim a postat clipuri pornografice deghizate pentru copii (de unde expresia i'm 12 and what is this?) dar a sustinut si iranienii care au contestat ultimele alegeri din tara lor...

Cu alte cuvinte, exista avantaje cat si dezavantaje ale anonimitatii pe Internet, de aceea este foarte greu sa se creeze o legislatie care sa multumeasca pe toata lumea. Ideal ar fi sa traim intr-o lume in care nimeni sa nu simta nevoia sa-si ascunda adevarata identitate, dar dintr-un motiv sau altul, atractia oamenilor fata de internet provine tocmai din libertatea de care se bucura fara chipuri sau nume reale, sub masti virtuale. Iata de ce acest caz al unui blogger-politist obligat sa-si dezvaluie identitatea a starnit reactii pro si contra.

Doar viitorul ne va spune daca Internetul va fi reglementat ca orice alta forma de media sau va ramane liber si anarhic. Personal, cred ca bloggerii ( si alti useri de web 2.0) care au curajul, intr-o tara democratica, sa-si declare interesele si sa-si sustina ideile si offline sunt mult mai credibili decat armatele de anonimi. Cat despre statele in care Internetul este cenzurat tocmai pentru a limita drepturile cetatenesti, sa speram ca mediul online va contribui la schimbarea in bine, cu ajutorul reteleor de socializare...

vineri, 18 septembrie 2009

Wikipedia si PR-ul


Wiki este probabil cea mai folositoare resursa web 2.0, in online doar Google-ul o intrece in utilitate. Dar numarul mare de articole ale acestei enciclopedii se datoreaza tocmai faptului ca multi utilizatori contribuie, ceea ce prezinta anumite dezavantaje. In primul rand se pune problema specializarii celor care scriu: sunt ei cei mai avizati sa trateze un subiect sau altul? Desigur, se pun referinte sau avertizari ca articolul nu este verificat, dar tot nu prezinta aceeasi incredere...

In al doilea rand, chiar daca o persoana detine cele mai multe cunostinte legate de un articol din Wikipedia, exista riscul ca ea sa manipuleze datele si sa publice versiunea care o avantajeaza. De exemplu, in cazul unei autoritati publice sau al unui produs, cine este mai in masura sa cunoasca subiectul decat chiar angajatii guvernului sau ai respectivei corporatii? Totusi, ne asteptam ca acestia sa ne dezvaluie tot, intr-o maniera obiectiva?

Asa a aparut Wikipedia Scanner-ul, un program care da sansa cititorilor de a sti cine a scris si ce a modificat intr-un articol. Ceea ce a declansat un adevarat haos pentru diverse grupuri de interese care vroiau ca adevarul sa ramana "dincolo de noi". Jos palaria pentru studentul care a creat acest program, el ne-a facut tuturor un mare serviciu.

joi, 17 septembrie 2009

Neutralitatea Internetului


Am observat un lucru pozitiv legat de România "navigand" prin alte tari: avem conexiuni la Internet relativ rapide (plus semnal mai bun la telefoane mobile). Suntem obisnuiti sa platim destul de putin pentru aceste servicii, fie ca e vorba de o retea de bloc sau o companie mare. In plus, putem spune ca la noi netul e liber, fata de alte tari ca Azerbaidjan, unde bloggerii care scriu impotriva autoritatilor sunt arestati sub diverse pretexte.

Ce s-ar intampla daca in Parlament s-ar propune o lege care sa sustina doar marile corporatii ce ofera servicii prin cablusi de telefonie, care in felul asta sa detina monopolul si mai mult, sa controleze ce apare pe internet si ce nu? Nu stiu cum sta treaba in Uniunea Europeana, dar in SUA, acest taram al democratiei si libertatii, s-a propus asa ceva, in 2007 si apoi din nou in 2009.

Cititi aici despre cum o municipalitate era pe punctul de a pierde "permisiunea" de a oferi o conexiune rapida si ieftina cetatenilor sai. Daca respectiva lege ar fi trecut in Congres, acesta ar fi fost inceputul sfarsitului pentru Internet asa cum il cunoastem noi. De altfel, si Google este impotriva unei astfel de initiative, si pe buna dreptate.

Mai interesant mi se pare ca acest lucru a creat buzz pe diverse retele iar oamenii s-au mobilizat impotriva proiectului de lege. Este un semn ca "se poate", oamenii de rand nu sunt total lipsiti de putere atat timp cat sunt informati si se implica.

marți, 15 septembrie 2009

Offline 2.0

Am fost aseara la Pizza Hut, unde am mancat si am baut bine, la terasa de vizavi de ASE. Cu cine am fost? Cu vreo 80 de oameni, din care m-am chinuit sa dau mana cu o mare parte. Bineinteles, cel mai intens am socializat cu colegii de la internship 2.0, care sub "aripa" lui Sorin Tudor au organizat acest eveniment de cunoastere si recunoastere a bloggerilor, twitteristilor si altor internauti.

Printre vedete, ca sa zic asa, i-am vazut pe Piticu, Gogu Kaizer, Geo Atreides... In rest, o gramada de nume vag cunoscute, dintre care unii m-au recunoscut la fel de vag. All in all, a fost o seara reusita, am primit si diploma de apreciere de la "Marie-Jeanne" (Sorin deghizat, pentru connaisseurs)

Inainte nu ma pasionau astfel de socializari, acum o astept pe urmatoarea...Traiasca PR-ul ;)

marți, 8 septembrie 2009

Lucruri interesante de facut in oras

Printre ele se numara mersul intr-o absintarie, la...un cenaclu literar. Si nu orice, e vorba de un cenaclu care a pornit din online, un proiect al echipei 3 de la internship 2.0. Site-ul se cheama recitiri.ro si reuneste bloggeri cu talente artistice.
Nu intamplator am scris data trecuta despre o carte. Impreuna cu ceilalti "studenti" ai lui Sorin Tudor, fac PR cultural :)

vineri, 4 septembrie 2009

Minunata lume noua. Aproape.


Daca ati citit cartea lui Huxley sper ca sunteti de acord ca e fascinant ca a fost scrisa in 1931. Si mai mare impact a avut, explicabil, 1984 de Orwell. Exista mai multe nuvele de science fiction politic care merita citite, printre care Fahrenheit 451 a lui Bradbury si Noi de Zamyatin. Dar sa revenim la Orwell-Huxley, dintre care distopia primului parea mai realista pentru cei care se tem de totalitarisme.

Uite ca suntem de fapt mai aproape de Huxley, cel putin in privinta culturii occidentale. E adevarat, mai sunt inca oameni care citesc (carti), dar din cauza televizorului si internetului avem atata informatie incat am devenit plictisiti si blazati. Sunt atatea informatii irelevante de ex pe bloguri, twitter, facebook, incat le pierdem pe cele cu adevarat importante.

Suntem atat de preocupati de felul in care aratam, ce cumparam, jocuri pe calculator si pornografie incat nu mai avem timp sa ne gandim serios la ... ceva. Iar daca cumva facem greseala de a gandi, ne inecam repede angoasele existentiale in alcool. Nu ne distrugem direct dar ne distragem atentia; ne distram.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne fie teama de tirania statului, ci de propriile noastre slabiciuni, exploatate de corporatii prin media. Desigur, corporatistii sunt si ei oameni, ba mai mult, majoritatea oamenilor lucreaza direct sau indirect pentru ele, deci suntem victimele propriului marketing, prin sistemul de valori pe care il cream.

Suntem liberi, dar nu fata de propriile noastre placeri. Pentru ca, pentru cei mai multi dintre noi, placerile tin loc de fericire, in lipsa altui sens al vietii. Nu spun ca acest stil de viata este rau sau bun, personal as prefera sa traiesc in Brave New World decat in alte lumi inchipuite. Dar asta nu face ca lucrurile sa fie mai putin triste.