luni, 23 februarie 2009

Toate se leagă, dar uneori se leagă prost


Modul în care comunicăm ne defineşte ca oameni, iar vechile şi noile mijloace de comunicare interpersonală ne influenţează prieteniile.

Se pierde ceva prin comunicarea la distanţă? Sigur, este o diferenţă între scris şi oral, dar chiar şi în cazul folosirii unui calculator/telefon cu căşti, microfon şi cameră video, poate fi acelaşi lucru? Unii susţin că nu, pentru că există o componentă nonverbală a comunicării ce nu poate fi redată la fel de bine de la distanţă. Alţii, dimpotrivă, invocă faptul că există aplicaţii 3D care pot reda atmosfera unui anumit loc deci se imită foarte bine actul comunicării tradiţionale fără să fie nevoie să ne deplasăm (deşi transportul nu a fost nicicând la fel de evoluat).

O urmare este faptul că ne petrecem mult timp folosind aceste instrumente artificiale (de care unii devenim şi dependenţi) şi mai puţin "faţă în faţă". Există, desigur, tradiţionalişti, care se mută în inima munţilor pentru a scăpa de aceste "cauze de cancer". Dar tânărul obişnuit devine oarecum mai comod, pentru că poate alege să rămână în casă în loc să iasă în oraş. Şi în acelaşi timp mai plictisit, pentru că totul e prea uşor.

O bere se poate bea în faţa ecranului în timpul discuţiei cu un prieten sau mai mulţi (chiar şi în scris). Este acesta quality time spent together? În opinia mea, la fel de mult ca şi o ieşire într-un bar, doar că mai ieftin. Sigur, într-un club ai avea ocazia să te întâlneşti şi cu alţi oameni, dar practic nu vei sta decât cu persoane cunoscute şi de fapt Internetul îţi oferă mai multe oportunităţi să faci prieteni din nişte necunoscuţi pentru că există nişte criterii de filtrare (profile etc).

Long story short, în ritmul ăsta vom socializa foarte mult (nu ca în vremurile de aur ale televizorului) dar în acelaşi timp ne vom sălbătici, pentru că vom pierde un anumit tip de contact. Dar ce se întâmplă când statul anunţă că ascultă convorbiri şi citeşte mail-uri? Ne întoarcem la forme "primitive" de comunicare, adică stând unii lângă alţii la taclale, nu mai vorbim doar atât cât avem nevoie ci sporovăim.

Moment în care va reveni şi Secu la normal, adică nu va mai sta la pândă ci va trece la "participare observativă". Dacă acum cel care te urmăreşte este un necunoscut, în viitor poate fi vorba de un prieten, pentru că trădarea ne caracterizează şi ea, ca oameni.

2 comentarii:

  1. eu cred ca, de cand cu comunicarea on line, am stat mai mult timp de vorba cu prietenii decat o faceam inainte. Adica am avut mai multe intalniri virtuale decat intalnirile reale pe care le aveam inainte.
    Nu stiu daca e mai bine sau mai rau.
    Si-apoi nu-mi pasa daca statul ma asculta. Nu ma gandesc sa dau vreo spargere pe undeva si nici sa pun vreo bomba.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu cred ca se comunica mai bine online.
    Statului nu-i pasa de ce vorbim noi doua pe net, dar daca vrei sa comunici o idee de afaceri, te gandesti de 2 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.