sâmbătă, 14 februarie 2009

Ţiganul menestrel-bufon


Ştiu, ţigan înseamnă rob deci ar trebui să spun rrom. Dar în cazul de faţă pur şi simplu nu se potriveşte, veţi vedea de ce. Dacă în postarea anterioară am vorbit despre românul poet, aici e vorba despre ţiganul-român poet-cântăreţ comic.
Să fac o mică-mare introducere. Am locuit un an la Roma timp în care m-am plimbat deseori cu tramvaiul 19, de unde stăteam, spre şcoală, şi înapoi (mai ales înapoi, că era la urcare pe colină). Nu numai că acest tramvai venea foarte greu, dar câteodată nu venea deloc, pentru că dacă se bloca unul la mijlocul staţiei evident că cele din spate nu aveau cum să-l depăşească (cumva, episoadele de acest gen erau dese). Deşi uneori trebuia să coborâm din tramvai şi să ne continuăm drumul pe jos - în România s-ar fi lăsat probabil cu scandal, dar acolo lumea era obişnuită - îmi amintesc cu drag de acest tramvai. În primul rând, peisajele care se puteau vedea dinăuntru, în timp ce tramvaiul înainta lent, erau frumoase chiar dacă vremea nu era bună. În al doilea rând, tramvaiul venea în 2 variante: verde sau portocaliu. Cum să te superi când vezi aceste culori vesele? (în Bucureşti le prefer pe cele roz). Aşa că mai deunăzi, când am descoperit o pagină de Facebook dedicată tramvaielor care merg prin zona respectivă din Roma, am intrat să văd despre ce e vorba; să se mai ia cineva de Facebook...
Şi am descoperit că dintre imigranţii pe care îi vedeam zilnic pe traseu - pentru că italienii de obicei conduc maşini personale - unii sunt mai talentaţi decât alţii. Mai auzisem eu formaţii "exotice" cântând la metrou (mai frumos decât în Bucureşti, pentru că acolo merge creme de la creme) dar tipul de care o să vorbesc mai departe, în sfârşit, este o legendă vie (în it. mitico).
Hitul cel mai mare al acestui artist de tramvai se cheamă "Cellulite, Cellulite" şi da, este vorba de celulită. În câteva dintre clipuri am putut admira cum le zice el frumos despre acest coşmar al femeilor, acompaniat de chitară. Nu ştiu de unde i-a venit ideea, dar a spart gura târgului. Preferata mea este melodia adaptată pentru Crăciun, unde nenea povesteşte cum o fată drăguţă îl roagă pe moşul să îi dea o cremă care să o scape de celulită. Dacă o pasageră din tramvai trece pe lângă cântăreţ, îl va auzi spunând "dă-mi nişte mărunt, dacă nu vrei să ai celulită". Mulţi îi dau, pentru că este haios, un adevărat entertainer.
Din "discografie" mai face parte şi "Allemano", un cântecel despre primarul Romei, care vrea să-l retrimită în România. Pentru că în italiană allemano înseamnă german, Gianni Allemano (un moderat de dreapta) este în melodie, bineînţeles, un nazist care are ce are cu ţiganii. Mesajul este "dă-mi un ban ca să nu mă dea afară Allemano"
În plus, hartistul mai "asezonează" muzica cu versuri porcoase în româneşte, pe care le înţelege numai el şi eventual vreun român din tramvai, de ex faimoasa "Manuela". Mie îmi place mai mult pe italieneşte, şi-mi pare rău că nu pot să-l ascult live. "Toate fetele de 30 de ani, să ridice mâna sus care vrea să slăbească" :)) Voi puteţi să verificaţi că nu inventez aici şi vă sfătuiesc să vă mai uitaţi şi la related videos. Care vreţi să vă lansaţi, luaţi lecţii de la acest "afacerist" şi grande adică mare comunicator :)

2 comentarii:

  1. macar de s-ar ocupa doar cu cantatul...atunci poate si italienii vor fi mai toleranti cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. italienii sunt mai toleranti decat noi, sau cel putin mai politicosi, desi coabiteaza cu ei de mai putin timp.
    Cel de care vorbesc eu nu se ocupa doar cu cantatul ci cu cersitul, pentru ca asta se ascunde printre randuri.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.