vineri, 6 februarie 2009

Să fim recunoscători edililor noştri


Am citit de curând un articol (mai vechi) dintr-o revistă de business, care susţinea că ar trebui să le mulţumim primarilor care au făcut tot ce-au vrut din Bucureşti după 90, pentru că fără ei nici nu ar fi salarii mari în capitală. Argumentul era următorul: dacă am fi protejat parcurile şi patrimoniul cultural investitorii nu ar fi fost la fel de atraşi, iar clădirile de birouri şi supermarketurile au fost tocmai ceea ce a făcut oraşul să se dezvolte.
Un argument aparent bun, dar care scapă din vedere anumite aspecte. În primul rând, cum a fost posibilă dezvoltarea economică mai puternică a altor capitale din regiunea Europei Centrale şi de Est, în condiţiile în care acolo sunt clar delimitate zonele de afaceri/cumpărături de zonele turistice? Sau cum se face că în oraşele din Transilvania există investiţii (e adevărat, nu la fel de mari, dar sunt şi oraşele mai mici) şi totuşi centrele lor nu au fost mutilate? În al doilea rând, traficul inegalabil din Bucureşti nu stă în calea dezvoltării viitoare, în afară de faptul că este un produs al dezvoltării? Şi nu în ultimul rând: nu s-ar fi obţinut o grămadă de bani din turism dacă am fi investit în locurile frumoase ale oraşului în loc să le ascundem după oribilităţi construite în ultimii ani?
Nu am să susţin aici că ar trebui să ne gândim nu numai la salarii ci şi la spaţii verzi care să împrospăteze aerul. Ştiu că mulţi pun sănătatea pe primul loc la modul declarativ, însă dacă trebuie să aleagă între mai mulţi bani şi un mediu mai curat, aleg banii. Dar cred că este înapoiat modul cum înţelegem în România conceptul de dezvoltare. Nu e nevoie să urâţim oraşul ca să avem salarii mari, ba din contră. E nevoie de o administrare eficientă şi corectă.
Comunismul a sacrificat o parte din frumuseţile Micului Paris ca să facă loc unor construcţii banale sau chiar urâte, dar cel puţin coerente (în aşezare). Acestea, dacă nu era oportun să fie demolate, puteau fi şi ele exploatate în scopuri turistice, pentru străinii care doresc să simtă atmosfera socialismului antedecembrist. În schimb, după Revoluţie s-au autorizat construcţii care au amestecat toate stilurile arhitectonice posibile, preferabil ceva nou lângă ceva cât mai vechi. Ce n-au reuşit comuniştii în peste 40 de ani au realizat capitaliştii în mai puţin de 20, pentru că ei sunt mai buni, nu-i aşa?.

2 comentarii:

  1. Nu stiu ce sanse mai are capitala asta de-a arata a oras european. Bucurestiul a fost macelarit metodic de-a lungul istoriei iar portitele din legislatie au permis, in ultimii ani, ridicarea unor clădiri-mamut care au distrus nu numai armonia arhitectonica, ci chiar structurile de rezistenta ale unor cladiri de patrimoniu. Chiar nu iubeste nimeni orasul asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Să le fim recunoscători? Să mă lase într-o cameră cu ei, împreună cu o bâtă de basebal (merge şi o şipcă din gard), şi o să le arăt îndelung recunoştinţa mea, zi lungă de vară, până-n seară.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.