miercuri, 4 februarie 2009

Era mai bine înainte...


...Când se făceau planificări şi în sistemul de învăţământ. Nu neg contribuţia Revoluţiei la schimbarea în bine, pe alocuri, a educaţiei formale. Dar dacă în alte domenii jertfele din decembrie 89 nu au fost de prisos, în învăţământul superior lucrurile par scăpate de sub control.
Bineînţeles, ca sa planifici câte persoane sunt necesare în fiecare an într-un domeniu sau altul presupune o prealabilă planificare economică generală, pe câţiva ani, ceea ce este (aproape) imposibil în capitalism. Anumite sectoare sunt foarte dinamice, deci nu ai putea sa interzici unei universităţi private sau publice să mărească numărul de locuri la anumite facultăţi. În fond, nu se ştie, poate peste 3 ani va fi mare nevoie de ei, chiar dacă acum este criză şi nu se caută anumite calificări.
Dar chiar avem nevoie de diplome care ne oferă aceleaşi perspective de carieră ca ale oricărui bacalaureat? De ce pierdem timpul (uneori pe banii statului) ca să facem apoi o muncă ce-i drept nu fizică, dar în nici un caz intelectuală? Pentru a oferi locuri de muncă staff-ului didactic, a cărui contribuţie reală la dezvoltarea (profesională) a unui student tinde spre 0 - la profiluri reale profesorii nu pot ţine pas cu noutăţile, iar la cele umaniste învăţarea se face 90% în bibliotecă.
Nu sunt printre cei care consideră că şcoala ar trebui să-şi coboare standardele academice pentru a se potrivi pieţei, pentru că ea nu ar trebui să scoată idioţi pe bandă, ci elite. Altfel, am putea să renunţăm la toată povestea şi să ne limităm la training-urile pentru/la locul de muncă, presupunând că preuniversitarul oferă tot restul necesar.
Evident, elitele nu pot fi multe, dar odată cu "democratizarea" sistemului de învăţământ, practic nu mai contează diferenţele. Mai mult, felul în care se marketează facultăţile/universităţile, dă speranţe tinerilor că admiterea este primul pas spre viaţa pe care şi-o doresc, ceea ce este pur şi simplu crud, pentru că succesul depinde mult mai mult de ei şi de alte circumstanţe decât de ce face sistemul pentru ei.
Sistemul ar trebui să facă mult mai mult, paradoxal cu resurse mai puţine, pentru ca oamenii potriviţi să se afle la locurile potrivite, fără a le încălca libertatea. Un sistem ideal nu le permite doar celor bogaţi să înveţe de dragul învăţării, obligându-i pe ceilalţi să aleagă ce este mai puţin dezirabil ca să poată plăti chiria, ci scoate ce e mai bun din fiecare pentru a folosi întregii societăţi. În România, suntem cei mai buni la formarea de generaţii de frustraţi.

7 comentarii:

  1. Fiind mult mai putini admisi si pe criterii mult mai stricte (exceptie originea sanatoasa) cei ramasi aveau intr-adevar sansa de a ajunge sus.

    Acum, din 7000 de studenti ai Politehnicii si 8000 ai ASE-ului au sansa sa devina foarte buni vreo patruzeci...de la ambele facultati in total.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e o rata a eficientei de aproximativ 0.26%

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu este un lucru rau ca avem atatia absolventi de studii superioare. Este trist asa cu ziceai si tu ca invatamantul nu a reusit sa tina pasul cu realitatile pietei de munca.

    Cunosc persoane care au terminat Geografia sau Istoria si lucreaza pe sales in IT. Lucrul acesta cred ca se datoreaza si discrepantelor salariale dintre diverse domenii.

    RăspundețiȘtergere
  4. @krossfire
    Asta ziceam si eu, totusi ASE-ul si Poli sunt cazuri fericite, in vremurile de acum. Chiar daca nu ajung ei mari economisti sau ingineri, isi gasesc un job la o firma care are (vag) legatura cu ce au studiat.
    Dar multinationalele nu au nevoie de oameni care sa gandeasca ci de obicei care sa aplice proceduri. Asa ajungi sa faci o munca de tehnician sub un sef strain mai prost ca tine desi te-ai chinuit 5 ani cu fizica si matematica, aiurea.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mirela
    Ai dreptate, e un lucru bun ca avem multi absolventi de studii superioare, dar multi isi dau aere de intelectuali cand de fapt ei ar fi fost mai potriviti pentru o scoala de meserii. Aceasta situatie ii omogenizeaza cu cei buni, care isi gasesc mai greu de lucru pentru ca cererea de locuri de munca pe piata e foarte mare iar oferta limitata.
    Cand termini o specializare de nisa te astepti sa fii la mare cautare, cand colo vezi ca iti gasesti mult mai usor de munca in domenii ca vanzarile, job pe care il poate face oricine. Pana la urma e mai bine de cei care pot face mai multe lucruri, din care nici unul foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ador persoanele care in loc de nick isi pun adresa paginii lor...Very original, also.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.