miercuri, 11 februarie 2009

Comunicare în afaceri, a la România


În drumurile mele, mai trec uneori pe lângă un anume vânzător ambulant de flori; el are mereu un buchet în braţe şi lumea mai cumpără câte un fir. Pentru mine, el este unic, pentru că are un mod de a-şi promova produsul care aduce aminte de vremurile vechi, şi întăreşte convingerea că românul, fie el om simplu, s-a născut poet.
Mai exact, orice fată ar trece pe lângă, el are versurile potrivite, pe care le intonează într-un mod caracteristic. De ex, dacă una e îmbrăcată în verde „intră-n codru nu se vede”, dacă are cizmuliţe „merge pe uliţe, după bădiţe”, dacă poartă pantalonaşi „e fată de oraş” etc. Toate astea pentru a atrage atenţia, concentrându-se pe client nu pe produs. Nu am reţinut tot repertoriul lui, dar mi se pare simbolic, pentru că are strofe în stil folcloric şi în acelaşi timp adaptate pentru zilele noastre.
Desigur, acest tip de „marketing” nu se pretează la orice serviciu. Într-un magazin de fiţe, s-ar putea să nu ştii la ce sau cum se folosesc anumite produse. Şi atunci apare o vânzătoare „să te ajute” şi îţi explică cu un aer superior, pentru că ea ştie. Eventual, dacă nu ţii obiectul cum trebuie, va afişa un zâmbet care sugerează „Eşti prost” şi te va corecta pe un ton indulgent-sarcastic. Dacă eşti mândru, nu cumperi, decât în caz de nevoie mare. Dacă eşti intimidat şi cumperi, ca să răsplăteşti cumva atenţia unei persoane care este în mod clar prea bună ca să te servească pe tine, un muritor de rând, atunci probabil nu te vei întoarce prea curând, pentru a nu repeta un moment umilitor sau cel puţin stânjenitor. Mai ales într-un loc în care se oferă servicii mai degrabă decât produse, şi mai ales când sunt prezenţi alţi clienţi curioşi.
Sigur că au şi vânzătorii frustările lor (lucrând cu anumiţi clienţi idioţi) mai ales că mulţi dintre ei sunt supracalificaţi, dar preferă un salariu decent la o „marcă” decât să facă o muncă mai interesantă pe nimic. Dar cred că o strategie care flatează clientul, ca cea descrisă mai sus, are şanse mai mari de reuşită. Nu toţi avem chef să primim lecţii în public. Cine vrea să comunice bine pentru a vinde bine, nu trebuie să ironizeze, să ia de sus. Acceptăm asta de la alte persoane, pentru că o facem la rândul nostru, dar nu când trebuie să şi plătim pentru acest tratament.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.