joi, 8 ianuarie 2009

Ziua când Internetul nu merge este o zi pierdută


Când eşti în concediu, e altceva. Dar într-o zi obişnuită din timpul săptămânii, când afară mai e şi gerul bobotezei, lipsa de navigat Internetul se poate traduce în depresie, pentru că realizezi că oricum nu aveai nimic mai bun de făcut. Dacă locuieşti cu alţi oameni, îţi vei aminti că poţi să comunici cu ei şi altfel decât pe messenger, ceea ce la început e chiar ciudat. Nu o să vorbesc acum despre goliciunea vieţii în afara reţelei, neînţeleasă de oameni care efectiv trăiesc sau care au rămas la stadiul dependenţei de tv. De ce am comparat defecţiunea reţelei cu o zi de boală, faţă de o zi normală, caracterizată de sănătate fizică?
Pentru că acum Internetul a depăşit faza timpului liber, acaparează tot mai mult alte activităţi. Îmi amintesc de anul I de facultate, când era suficient să merg odată pe săptămână la un Internet cafe pentru toate informaţiile pe care nu le puteam lua din cărţi, ziare, cursuri fotocopiate etc. Acum sunt la începutul unui masterat care este la zi, nu la distanţă sau online, şi în fiecare zi trebuie să verific ce mai trimit profesorii şi colegii pe grupuri. Altfel aş rata lucruri cu adevărat importante pentru promovare, cum ar fi ce texte avem de citit. Sigur că e mai rapid aşa, dar asta m-a făcut să mă gândesc la toate datele pe care le luăm de pe wikipedia sau prin google, toate "bunătăţile" la îndemână şi să mă întreb dacă nu cumva e prea uşor.
Asta pentru că mi-am amintit de un episod vechi din La limita imposibilului. Era prin anii 90, Internetul de-abia apăruse şi scenariştii de SF-uri deja imaginau o situaţie în care toată lumea avea toată informaţia existentă într-un device ataşat pe cap. Nici nu mai vorbeau unii cu alţii prea mult, stăteau unii lângă alţii, dar singuri, şi meditau (cum facem noi cu calculatoarele). Un tip de modă veche, criogenat, a fost trezit în acea lume şi era un fel de retardat pe lângă ceilalţi. Dar la un moment dat apar probleme cu aparatele, medicii nu mai pot opera etc. Toţi sunt reduşi la 0, în afară de singurul om care crescuse în timpuri diferite. El a devenit cel mai inţelept şi a început să îi înveţe pe ceilalţi care îl priviseră de sus chestii de bază, cum ar fi scrisul şi cititul. Eu am văzut episodul când aveam vreo 10 ani şi credeam că vremurile alea sunt f îndepărtate. Acum mi se pare că viitorul e aproape şi că e riscant că gândim prin intermediul unor maşini, nu doar prin capetele noastre.
Grecii antici ştiau cam tot ce trebuie ştiut, chiar dacă între timp a apărut multă informaţie şi tehnologie. Sistemele de securitate ale caselor devin tot mai digitale şi mai sofisticate, dar sunt pe rând cucerite, aşa că cineva a glumit că peste câteva secole marea invenţie a omenirii va fi lacătul de pus la uşă...

5 comentarii:

  1. Da, filme, carti, muzica etc dar cu siguranta ca esti online in caz ca se intampla ceva. E alegerea ta daca inchizi reteaua sau chiar calculatorul, nu a lor. E ca o plasa de siguranta :) care lipseste.

    RăspundețiȘtergere
  2. I know the feeling. Eu stau cu PC-ul oprit ceva vreme, problema e ca mai e si prietena\prietenii care ma mai bat la cap sa-mi arate nu stiu ce, sa-mi dea oferte, blah blah...si ma forteaza sa deschid calcul + blogul.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu una lucrez pe calculator tot timpul in afara de perioadele cand trebuie sa calatoresc. zilele astea am fost in Bulgaria cu treaba si n-am folosit calculatorul. cand m-am intors azi la calculator mi s-a parut ca m-am intors in paradis:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a placut abordarea... am rezonat la ea... multumesc
    Flavius
    ps. dintr-o mare depresiune, la singular (în niciun caz din pluralul depresiei mele) :)

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.