luni, 22 august 2016

Incursiune în lumea kitsch: fotografiile de nuntă


Ştiu că deja s-au scris multe hate texts despre nunţile din România. De la mâncare la muzică, până la dar şi la decorul restaurantului, totul a fost analizat cu un ochi critic. Dar mi-e greu să mă abţin, când am văzut sâmbătă într-un parc pe puţin zece mirese care făceau poze împreună cu alaiul lor de nuntă. Toate la fel.

Fiecare avea măcar câte doi fotografi-cameramani, despre care nu cred că declară (integral) veniturile obţinute prin poze de nuntă. Dacă s-ar întâmpla asta, probabil PIB-ul României ar creşte cu cel puţin 5%. Din câte am observat, la nunţi nu fac mereu poze fotografi profesionişti, ci nişte neni care se ocupă cu altceva, iar în weekend mai fac un ban în plus. Doar mirii cu dare de mână îşi permit să angajeze un fotograf (sau o fotografă) cu diplomă - sau cel puţin recunoaştere în branşă - şi cu echipament foarte bun, eventual o persoană care se pricepe şi la editare.

Dar nu e vina fotografilor că nu ies pozele frumos. Oricât te-ai strădui să prinzi o lumină bună şi apoi să retuşezi bine pozele, nu ai ce face dacă materialul clientului e prost. Şi prin material mă refer la cum arată mirii, mai ales mireasa. Felul cum se îmbracă, se machiază şi îşi fac părul, plus încălţările. De multe ori femeile apar în poză cu nişte tocuri extrem de înalte, pe care nu ştiu să meargă. Ceea ce nu se observă în poză, dar într-o filmare da, este modul lipsit de graţie în care se mişcă o femeie pe care o dor picioarele de la mers prin iarbă (pământ), pe tocuri ascuţite.

De haine ce să zic, sunt oameni care orice ar îmbrăca, nu arată bine. Dar cumva aleg tocmai hainele în care arată mai rău, pentru că pe astea le poartă toată lumea la nuntă. Femeile masive au dreptul să se îmbrace cu ce vor ele, dar într-o rochie albă de prinţesă există riscul să iasă ridicol, mai ales că aparatul mai adaugă kilograme. Dacă mirele este un tip micuţ, îmbrăcat în negru, efectul comic este maxim.

Rochiile, chiar dacă sunt scumpe, au în comun prostul gust. Mă uit la poze vechi de nuntă şi văd rochiţe sau costume simple, dar frumoase, pe care le purtau femeile în anii 60-70-80-90. Însă după anii 2000, ne-am întors la perioadele de poveste cu alb imaculat, voal şi crinolină, deşi abstinenţa înainte de căsătorie e practic inexistentă. Moda bărbaţilor nu s-a schimbat fundamental, în schimb au apărut şi la ei detalii kitschioase, mai ales dacă mă uit la frizuri.

Rochiile de mireasă glam sunt completate de cocuri cât mai băbeşti. Aproape că nu mai vezi mireasă cu părul scurt sau pletele pe umeri. În plus, toate miresele par machiate de acelaşi make-up artist. Vor să pară cât mai feminine, dar obţin cu totul altceva, mai ales când le auzi vorbind. Acestea sunt urmările copierii stilului american din filme şi a nevoii de a-ţi pune o poză de profil "corectă" acum că te-ai măritat.

Şi dacă toate sunt mai mult sau mai puţin clone, de ce să nu facă exact aceleaşi poze? Fotograful le spune să sară ca să îi pozeze în aer, dar ei sau ele nu au condiţie fizică bună, deci se ridică doar câţiva centimetri de la sol. Apoi sunt celebrele poze cu mirii şi alt cuplu, unde văd că încă se mai poartă ca mirele să pună mâna pe fundul celeilalte femei. Asta am vazut în spatele unei poze in the making. Trebuia să le fac şi eu o poză cu telefonul şi s-o trimit celor doi, ca să şi-o adauge la album.

În concluzie, fotografii dau impresia că-şi bat joc de miri şi nuntaşi, punându-i să stea în iarbă şi să zâmbească tâmp, dar oamenii sunt încântaţi să urmeze indicaţiile, ca o turmă de oi şi capre. Dacă îi întrebi pe fiecare în parte, îţi vor spune cât de speciali şi originali sunt ei. Dar fotografiile de nuntă arată altceva. Aproape că nu există variaţie, iar dacă există, este ceva mai urât decât standardul care nu e deloc ridicat.

marți, 16 august 2016

Gimnastica minţii 2. Cele 4 tipuri de motivaţie, în funcţie de personalitate

Tot în Mind Gym am găsit un capitol interesant despre cum să scoţi ce-i mai bun din oameni, cunoscându-le tipul de motivaţie. Există şi un test pentru stabilirea tipului de personalitate din această perspectivă, dar în general poţi să realizezi cum eşti tu şi cum sunt alţii doar citind descrierile de mai jos. Am preferat să las denumirile în engleză pentru că par mai potrivite decât traducerile şi nu cred că sunt în măsură să adaptez.

Carer

Este persoana căreia îi pasă de ceilalţi. Vrea ca toată lumea să se înţeleagă, să nu existe conflict. Iubeşte armonia, este sociabilă şi prietenoasă. Face eforturi să cunoască alte persoane şi relaţionează bine. Îşi exprimă sentimentele şi este loială. Include alte persoane în luarea deciziei şi îi place să aibă grijă de cineva. Ajută şi explică; o motivează să fie apreciată la rândul rău. Urăşte insensibilitatea, sentimentul de a fi ignorat, bădărănia. Este potrivită pentru activităţile care presupun delicateţe emoţională, dar poate fi naivă şi sufocantă.


Driver

Este opusul unui carer. Fiind aventuros şi uşor de plictisit, e motivat de provocare şi de a rezolva lucrurile. Vrea să ajungă la final repede şi dacă se poate, primul. Îi place competiţia şi să ia decizii singur. Preferă să ia o hotărâre pripită decât să amâne luarea ei. Mai degrabă iniţiază decât duce la bun sfârşit lucrurile.
Nu îi place să stea la taclale, să fie paralizat de analize (într- comisie) şi poate fi agresiv, cât şi superficial. Este bun când ceva trebuie terminat rapid.




Professional


Pentru această persoană este importantă atenţia la detalii. Ea vrea ca un job să fie făcut bine, căutând cea mai bună soluţie. Deseori găseşte erori sau lacune în procese, pe care doreşte să le îmbunătăţească. Este riguroasă, perfecţionistă şi corectă.
Nu suportă muncă de mântuială, să fie grăbită, să i se spună cum se face un lucru. Poate fi rece şi pretenţioasă. Este persoana potrivită când un task trebuie făcut în mod temeinic.



Adapter


Este o combnaţie a celorlalte stiluri. Înţelege avantajele de a te înţelege cu oamenii, te a face lucrurile la timp, dar şi bine. Apreciază flexibilitatea şi are o abordare echilibrată. Ia rolul moderatorului într-un conflict, pentru că empatizează cu toată lumea. E deschis la schimbare şi urăşte persoanele rigide.
Pe de altă parte, un astfel de om poate fi lipsit de convingeri, bun la tot şi la nimic. Este potrivit atunci când e nevoie de cineva care să acopere toate eventualităţile.


În afară de aceste 4 mari categori, o persoană mai poate fi o combinaţie de 2 trăsături dominante, de exemplu professional şi driver, chiar dacă cele 2 par în contradicţie. Ce gândesc unii despre alţii?

Carer:

-  un driver este cam egoist, trece peste cadavre. Nu ştiu dacă mi-ar plăcea să-l cunosc mai bine. Dacă ar vrea să cunoască mai bine oamenii, ar fi mai eficient.
- un professional este cam rece. Este bun să se asigure că facem totul corect, dar chiar şi când toată lumea e plictisită, el o ţine una şi bună.
- un adapter este deschis la idei noi şi înţelege că oamenii contează. Deşi îmi place flexibilitatea, nu sunt sigur care e poziţia lui.

Driver:

- un carer se ocupă mai mult cu relaţiile, ceea ce pe mine nu mă interesează. E uşor să te înţelegi cu el, deşi poate fi prea sensibil. E bun când am nevoie de suport şi când vreau sa atrag susţinători.
- un professional este extrem de încet. Nu îi pasă de rezultat şi parcă nu trăieşte în lumea reală. Mereu găseşte nod în papură. Uneori ne opreşte din greşeli şi vine cu idei bune, dar cu ce preţ?
- un adapter înţelege că e important să termini chestii, dar îşi schimbă repede părerea.

Professional:

- un carer mă întreabă cum mă simt în loc să mă întrebe de ce am nevoie. Este prietenos, dar câteodată mă ascultă fără să înţeleagă ce zic.
- un driver vrea doar adrenalină. Îi admir energia, dar mă frustrează lipsa lui de stabilitate.
- un adapter ar trebui să-şi stabilească priorităţile. Chiar dacă simpatizează ideea de a face lucrurile corect, gândirea lui e cam neclară.

Adapter:

- un carer este sensibil, ceea ce apreciez, dar nu înţelege că priorităţile oamenilor pot fi diferite
- un driver are multă energie, dar ar trebui să asculte mai mult părerile altora
- un professional este atent la calitate, dar poate fi foarte încăpăţânat în privinţa metodei. Nu ştie când să renunţe.

Ca să faci impresie bună, trebuie să ţii cont de stilul motivaţional al persoanelor cu care interacţionezi. Primul pas e să descoperi stilul persoanei, după care poţi urma sugestiile de mai jos pentru a avea o relaţie bună cu respectiva persoană.

Cum recunoşti o persoană carer

Te întreabă cum te simţi, reţine ziua ta de naştere, numele membrilor familiei tale cât şi animalele tale de companie. Este o gazdă bună, îi place să le facă oamenilor cunoştinţă cu alţii. Vrea să se asigure că toţi se simt bine. Dacă apare un conflict, îl apară pe cel care nu e într-o poziţie de putere. Dar preferă să evite conflictele.

Cum să obţii cel mai mult de la ea

Implic-o, întreab-o ce părere are, fă-o să se simtă inclusă, mai ales în aspectele personale. Reţine că nu se simte bine atunci când nu poate să ajute. Dar ajut-o să te ajute, altfel i se pare că doar arunci problema în curtea ei. Dorinţa ei de a ajuta pe toată lumea poate fi un dezavantaj atunci când există interese opuse.


Cum recunoşti o persoană driver

Întreab-o ce a făcut în weekend şi îţi va povesti de 7 activităţi pe care le-a împachetat în 48 de ore de acţiune. Probabil participă la maraton şi atunci când se relaxează face asta tot în stil feroce, pregătindu-se pentru următorul eveniment.

Cum obţii cel mai mult de la ea

Trebuie să prezinţi o situaţie în stil activ. De ce este interesantă situaţia? Care e scopul acesteia? Las-o  să se bucure de succes şi laud-o pentru ceea ce a obţinut, dacă a fost ceva dificil şi provocator. Nu da prea multe explicaţii.


Cum recunoşti o persoană professional

Te-a corectat pentru că nu ai pus o cratimă corect. Ţi-a dat detalii despre restaurantul ei preferat, inclusiv adresa, ţi-a spus ce să eviţi din meniu şi ce să comanzi. Chiar când are o părere extremă, este sigură că e opinia cea bună.

Cum să obţii cel mai mult de la ea

Îi place independeţa, deci acordă-i şansa să se gândească înainte de a veni cu un răspuns. Nu dă randament atunci când este presată. Apreciază abordările originale, care îmbunătăţesc procesele.


Cum recunoşti o persoană adapter

Ea înţelege părerile celorlalţi şi vine cu una în plus, alternativa. Este creativă şi flexibilă. Poate avea orice stil motivaţional în momente diferite.

Cum obţii cel mai mult de la ea

Dă-i ocazia să explice diferenţele dintre ceilalţi sau să se răzgândească. Este posibil să vină cu o soluţie la care nu s-a gândit nimeni. Dacă se poartă în alt stil, adaptează-te la acesta.

Ca exerciţiu, gândeşte-te ce calităţi ale tale se pot transforma în defecte atunci când sunt duse la extrem. De exemplu, prea multă încredere în sine duce la aroganţă.

vineri, 12 august 2016

Gimnastica minţii. Exerciţiul 1: schimbă-ţi mentalitatea în privinţa relaţiilor

Există tot felul de teste psihologice pe care le poţi face, dar chiar daca sunt respectate şi populare, vei observa că rezultatele diferă în funcţie de starea ta de spirit în momentul respectiv. Astfel, dacă vrei să te cunoşti mai bine, poţi obţine un profil psihologic diferit de cel real.

Am să împărtăşesc un tip de test care e destul de simplu şi deci de încredere, pentru că în funcţie de rezultate poţi urma nişte sfaturi care cred că te ajută cu adevărat să ai relaţii sănătoase. L-am găsit în cartea "Mind Gym: Achieve More by Thinking Differently" de Sebastian Bailey şi Octavius Black.

Eşti de acord sau nu cu afirmaţiile de mai jos? Nu te gândi prea mult la răspuns.
1.  Cei mai mulţi oameni par să mă placă.
2.  Mă simt confortabil să mă apropii de alţii.
3.  Mă tem să fiu singur(ă)
4.  Oamenii nu sunt acolo de obicei, când ai nevoie de ei.
5.  Alţi oameni au tendinţa de a mă respecta.
6.  Mă simt confortabil să depind de alţii.
7.  Am tendinţa de a mă teme că partenerii romantici nu mă iubesc.
8.  Mi-e greu să am încredere în alţii.
9.  Mă bucur de relaţiile apropiate.
10. Mă tem că alţii nu mă apreciază aşa cum îi apreciez eu.

Cum calculezi rezultatul? Adună câte 2 puncte dacă eşti de acord cu afirmaţiile 1, 5 şi 10. Adună câte 2 puncte dacă nu esti de acord cu afirmaţiile 3 şi 7. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 6 sau mai mare, însemană că te simţi bine în propria piele. Te consideri OK şi chiar o persoană bună. Dacă este 4 sau mai mic, nu ai o părere bună despre tine; crezi că există (multe) lucruri care nu sunt în regulă la tine.

Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 2, 6 şi 9 dacă eşti de acord cu ele. Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 4 şi 8 dacă nu eştti de acord cu ele. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 4 sau mai mic, ai nevoie de dovezi că oamenii sunt buni (la ceva). Dacă este 6 sau mai mare, tinzi să crezi că oamenii sunt buni şi competenţi din oficiu, până la proba contrarie.

Acum combină cele 2 rezultate şi vezi în ce cadran te regăseşti.


Cadranul 1: ambele rezultate egale sau mai mari cu 6.

Oamenii cu această mentalitate au cea mai bună poziţie pentru a construi relaţii pozitive. Ei nu au nevoie să se schimbe, din acest punct de vedere.


Cadranul 2: primul rezultat mai mare sau egal cu 6, al doilea mai mic sau egal cu 4.

Aceşti oameni se comportă de obicei ca şi cum ar fi superiori. Toţi ceilalţi îi dezamăgesc constant. Aceste persoane critică pe toată lumea, simţindu-se izolate. Dacă eşti în acest cadran, nu laşi oamenii să se apropie de tine, aşa că altora le e greu să stabilească o relaţie cu tine.


Cadranul 3: primul rezulat mai mic sau egal cu 4, al doilea  mai mare sau egal cu 6.

Persoanele cu această mentalitate au senzaţia că atunci când relaţiile lor nu funcţionează, este din propria lor vină. Nu au încredere în ele însele şi lasă oportunităţile să treacă pe lângă, din această cauză. Dacă eşti în acest cadran, probabil îi pui pe ceilalţi pe piedestale, fiind foarte aspru cu tine.


Cadranul 4: ambele rezultate mai mici sau egale cu 4.

Aceste persoane nu au încredere de sine, sunt negativiste, pesimiste şi cinice. Din punct de vedere mental se află într-un loc trist şi nu este plăcut să fii în preajma lor. Ele nu ar citi astfel de articole cu sfaturi, pentru că nu cred că le-ar putea ajuta ceva să-şi recapete încrederea în omenire.


Dar există speranţe pentru cei care nu au încredere de sine şi/sau în alţi oameni, Ai făcut primul pas realizând că ai o problemă de percepţie a sinelui sau a celorlalţi. Iată 5 sfaturi pentru cei care nu se consideră OK:

1. Încurajează-te singur(ă). De exemplu, scrie pe o listă 20 de lucruri pe care le-ai făcut bine luna trecută. Alege din acestea 10 care sunt semnificative, de care poţi fi mândră.
2. Concentrează-te pe soluţii şi acţiune, nu pe probleme. Chiar dacă e ceva minor, vizualizează impactul pozitiv pe care îl ai, rezolvând o chestiune.
3. Fă ceva la care eşti bun(ă). Petrece mai mult timp în activităţi care sunt punctul tău forte. Scrie-le pe un post-it şi apoi gândeşte-te cum să-ţi reorganizezi viaţa cu noul program.
4. Ascultă laudele. Sunt oameni care te admiră, dar care nu fac acest lucru evident. De aceea trebuie să fii atent(ă) la semnale. De exemplu, un client poate fi genul care se plânge, dar dacă într-o zi nu face asta, e un semn de mulţumire, chiar dacă nu se declară în mod deschis satisfăcut.
5. Minimalizează prostiile. Aruncă la "gunoi" gândirea negativă. Experienţele neplăcute sunt doar temporare; dacă ai uitat ceva o dată nu înseamnă că nu niciodată nu poţi să ţii minte ceva important, dacă ai întârziat la o şedintă - asta nu te face o persoană nepunctuală.

...şi 5 sfaturi pentru cei care nu îi văd bine pe alţii - cred ca sunt foarte binevenite, pentru că majoritatea cărţilor de acest tip se concetrează pe (re)darea încrederii de sine, dar nu este suficient, fiindcă mulţi avem tendinţa să ne supraestimăm şi să dăm mereu vina pe ceilalţi când ceva nu merge:
1. Gândeşte-te la explicaţii alternative, atunci când comportamentul cuiva nu e aşa cum doreai. De exemplu, în loc să te gândeşti că a făcut un lucru rău intenţionat, închipuie-ţi că a făcut o greşeală.
2. Caută lucrurile bune. Toată lumea are calităţi, dar câteodată ele nu ies în evidenţă, deci fă un efort să le descoperi şi să le spui oamenilor ce-ţi place la ei.
3. Fii răbdător. Nu căuta pattern-uri de erori la alţii, aşteaptă să vezi ce poate face bine o persoană, înainte să pui o etichetă.
4. Coboară-ţi aşteptările. Dacă se întâmplă des să fii dezamăgit(ă), probabil ai aşteptări prea mari de la oameni.
5. Iartă. Dacă nu poţi aplica punctul 4, măcar încearcă să ierţi repede şi uşor. Astfel, nu vei uita un episod negativ, dar vei permite relaţiei să meargă mai departe.

Bonus-tip: câteodată oamenii apropiaţi nu vor ca tu să te schimbi, pentru că s-au obişnuit cu felul tău de a fi modest sau se amuză de glumele tale răutăcioase. Chiar dacă unora nu le convine, trebuie să realizezi că e mai bine pentru tine să arăţi că ai încredere de sine cât şi în alţi oameni.

luni, 1 august 2016

Care staţiune de pe litoralul românesc ţi se potriveşte?


La Năvodari, odraselele sunt trimise de părinţi în tabără. Când ajung la facultate, dacă învaţă bine (sau au prieteni care învaţă bine) odraslele merg la Costinești, unde stau în condiții mizere, pe banii BTT-ului. Apoi se fac mai mari și merg în Vamă, cu cortul. Cei cu bani merg în Mamaia, la hotel; cei fără bani, la camping-ul din Mamaia Nord. Constănţenii fac plajă la Modern sau la Trei papuci. Familiile şi cei mai vârstnici merg mai ales la Eforie sau la stațiunile cu nume mitologice: Neptun, Olimp etc. 

Litoralul din România, în special Eforie Nord, cu valurile acelea mari, îmi amintește mereu de copilărie. Poate pentru că pe atunci nu erau telefoane și tablete la care să se joace copiii, așa că se jucau în apă și în nisip. Acum, împinși de părinții lor, care au fost copii în anii '90, se joacă și ei cu găletușe și mingi de plastic. 

Un bărbat îi umflă colacul băiețelului său, cu pauze de tras din țigară. Copilul: ”Hai, tatăăă, mai repede”. El: ”Stai, mă, că n-am decât doi plămâni”. La radio se aude o combinație de muzică nouă și veche, dar neapărat proastă. Pentru că e vară și de ce să nu ascultăm DJ Bobo, iar?! Pe mal trec aceiași vânzători de acum 20 de ani, sau poate copiii / nepoții care au preluat ”afacerea”. Încă se mai fac poze la minut, acum cu minioni şi alte personaje (săracii tineri îmbrăcaţi în costume Disney la 40 de grade). Pe vremea mea, erau cu Lassie.

Dacă ți se face foame, pe plajă există locuri unde se vinde bere. În caz că nu-ți trece foamea cu bere și nu-i nici urmă de vânzătorul ambulant de gogoși, poți să cumperi un corn de 3 ori mai scump decât la un magazin normal, gata expirat. Toalete publice nu prea sunt, sau sunt scârboase, deci presupun că majoritatea face pipi în mare. Altfel, e frumos, soare, nisip,scoici...Şi multe şezlonguri.

Dacă vrei ceva mai drăguţ şi boem, nu foarte scump, dar şi să rămâi în ţară, tot Vama e destinaţia pentru tine. Nu uita să-ţi iei costumul de baie, în caz că nu-ţi doreşti să faci plajă nud; pentru mine, e un produs fără de care nu merg vara la mare, dar nu judec pe nimeni. În plus, cumperi orice produs de pe zorilestore.ro până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți cu trei câștigători care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. 

Eu nici nu am 7 prieteni în total cu care să mă potrivesc să merg în acelaşi weekend la mare, dar poate tu ai. Toți cei 24 de norocoși  - 3 castigători cu câte șapte prieteni fiecare -  au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August. Iar cazarea va fi specială, pentru că o să fie la Sandalandala, cel mai cool loc de camping din Vama Veche!

vineri, 15 iulie 2016

Cum mă menţin în formă

Dacă vrei să faci sport, cel mai probabil vei avea nevoie măcar de haine şi încălţări speciale, dacă nu de alte echipamente. Am intrat pe evomag.ro la secţiunea fitness şi am dat de o grămadă de lucruri pentru lista mea de dorinţe. Cel mai mult m-a atras ideea de a avea un aparat de vâslit în propria casă. 

Am utilizat acest aparat la sală şi pot spune că este în acelaşi timp bun pentru musculatura braţelor, spatelui, picioarelor, cât şi în general pentru organism, fiind de tip cardio. Nu voi ajunge la performanţă în canotaj, dar voi putea să-mi tonifiez muşchii fără să pun presiune pe coloana vertebrală sau pe articulaţii, folosind acest aparat.

Alt beneficiu e că poţi să slăbeşti, arzând calorii, în caz că îţi doreşti asta. Dacă foloseşti un nivel redus de rezistenţă poţi ajunge la o viteză destul de mare, astfel făcând un exerciţiu aerobic. Aceste exerciţii ajută organele interne, cum ar fi inima şi plămânii. Dar cel mai mare avantaj mi se pare faptul că e destresant. Stresul duce şi la depresie, deci un aparat de vâslit este practic antidepresiv!

Deja m-am gândit cum aş putea să rearanjez mobila ca să includ acest aparat în faţa monitorului, unde m-aş uita la House of Cards, de unde învăţ noi tehnici de manipulare vâslit de la Claire şi Frank Underwood :)

miercuri, 29 iunie 2016

3 tipuri de oameni "speciali" cu care vei lucra

Fie că sunt doar puţin tulburaţi sau de-a dreptul nebuni, în fiecare organizaţie se nimeresc oameni care pot fi buni la ce fac, dar nu neapărat uşor de abordat. Dacă ai schimbat mai multe job-uri, nu se poate să nu fi întâlnit măcar o persoană de care vorbesc mai jos. În caz că nu ai cunoscut totuşi, pe nimeni care să se potrivească descrierilor de aici sau din articolul acesta, ar fi bine să-ţi pui serios întrebarea dacă nu eşti chiar tu respectivul.

1. Paranoicul. Am avut la un moment dat un şef super-vigilent. Neîncrederea în noi, angajaţii lui, era pentru el un mod de viaţă. Orice lucru pe care îl făceam îi trezea suspiciuni că vrem să-l "furăm". Nu era vorba efectiv de luat bani dintr-un safe, ci alte tipuri de înşelătorii pe care el şi le imagina: stăm intenţionat degeaba ca să-i sabotăm afacerea, vrem să-i furăm clienţii etc. Omul era preocupat în mod prioritar de loialitatea subordonaţilor săi.

E adevărat că acest lucru, mai exact paranoia, poate fi un avantaj pentru un manager, mai ales când e vorba de lucrat cu informaţii confidenţiale (ale clienţilor) ce pot ajunge la concurenţă. În schimb, avea probleme, mai mult decât un şef obişnuit, să admită opinii diferite de ale lui, chiar şi când era vorba de chestiuni tehnice în care alţii erau mai specializaţi decât el. Dădea mai multă importanţă - cel puţin în aparenţă - defectelor celorlalţi decât propriilor sale defecte. 

Era unul dintre acei patroni români care cred că lumea afacerilor este plină de parteneri care vor să te înşele, ceea ce e parţial adevărat, dar această părere era dusă la extrem: oricine era un posibil vinovat, în consecinţă el fiind secretos, ostil şi încăpăţânat. Un fel de mecanism de apărare, presupun. Era cu precădere neîncrezător în femei, probabil tot din această teamă de a fi trădat şi înşelat. Îmi închipui că nu s-a schimbat.

2. Borderline. Am avut o colegă care avea o personalitate ...dezorganizată; instabilitatea ei emoţională era cronică. Poate că între timp a devenit mai puţin impulsivă, dar atunci când lucram împreună îşi schimba destul de des starea de spirit. De la o zi la alta, puteai să fii pentru ea prieten sau duşman, în funcţie de cum te percepea din cauza unor chestii pe care tu nu le considerai importante. 

Din câte am înţeles, îşi schimbase stilul de viaţă de câteva ori deja. Era entuziasmată să lucreze la proiecte noi, dar avea probleme în menţinerea relaţiilor cu colegii. Având aşteptări mari şi o părere foarte bună despre sine, a fost uşor de dezamăgit, deci la primele semne că ceilalţi nu se comportă "cum trebuie" şi-a dorit să plece din echipă. Chiar dacă fizic mai lucra cu noi, era clar că plecase pe jumătate. Luase personal multe remarci sau gesturi, dar nu le discutase cu noi. ci le internalizase.

Nu tot ce ţine de acest tip de personalitate este negativ. Ca şi colega mea, persoanele borderline pot fi romantice, intense, empatice, dezinhibate, pline de energie şi cu mintea deschisă. Totuşi, asta nu le face mai puţin dificile atunci când le ieşi din graţii.

3. Histrionicul. De obicei drama queens sunt femeile, dar eu am avut un coleg dramatic şi când spun asta nu mă refer la teatru. El avea nevoie constant de reasigurare şi feedback pozitiv. Putea fi persuasiv, dar în acelaşi timp volatil. Exagera atât cu laudele cât şi cu criticile, fiind mai degrabă copilăros. Avea nevoie să fie un star - centrul atenţiei - în acelaşi timp fiind uşor de distras. Îi plăcea să glumească şi să flirteze. Avea o imaginaţie bogată şi era spontan, complimentele fiind pentru el ca hrana. 

În acelaşi timp, era foarte atent la aspectul exterior, de la păr la parfum. Un bărbat "seducător", dar indecis şi care se răzgândeşte repede. Îmi închipui că a rămas la fel, dar şi-a greşit cariera, pentru că ar fi trebuit să lucreze în PR sau marketing, nu într-un domeniu total diferit, nepotrivit pentru calităţile şi defectele lui.

Dacă vrei să ştii cum să te comporţi când ai astfel de şefi, colegi sau subordonaţi, cât şi cu alte tipuri de oameni dificili, poţi începe cu Mental Illness at Work, de  Mary-Clare Race şi Adrian Furnham.

marți, 28 iunie 2016

DIY - Reabilitarea termică a caselor din zone înalte

Aşa cum spuneam în articolul precendent, oriunde ai locui sau ai avea o căsuţă de vacanţă, poţi să-ţi reabilitezi casa în regie proprie, cu bani puţini, respectând indicaţiile oferite gratuit pe http://www.confortpentrucasata.ro

Izolarea caselor din zonele de podiş, zone premontane sau montane nu diferă foarte mult de izolarea unei case din zone joase. Totuşi, în aceste zone înalte se întâlnesc mai multe case de lemn. În orice caz, în afară de reabilitare termică, trebuie să iei în considerare şi norme de prevenire a incendiilor, dar aici nu este vorba de ele. 

În aceste zone nu prea vei găsi stuf sau papură, însă lemnul, şipcile şi deşeurile din lemn se găsesc din abundenţă. Asta nu înseamnă că trebuie să mergi să tai un brad! În România, pe tot teritoriul montan și premontan, există mai mici sau mai mari ateliere sau gatere de exploatare și prelucrare primară a lemnului, care oferă gratuit sau foarte ieftin, în multe zone, deșeurile utile pentru soluțiile de termoizolare, și anume: rumeguș, talaș, șipci de margine de scândură. 

Vei avea nevoie de o dotare minimă cu instrumente - căci şi dacă ai asambla mobilă, nu-ţi ajung numai mâinile; mai exact:
- mașină de găurit cu percuție și burghiu SDS cu diametru egal cu cel al diblurilor;
- foarfece tablă-sârmă;
- scule obișnuite de gospodărie (fierăstrău, ciocan, toporișcă, clește etc.);
- amestecător mortare tip melc sau betonieră de capacitate mică. 

În acest ghid ai paşii ce trebuie parcurşi, de la pregătire la aplicare, posibile greşeli de evitat, reţete de prepare a amestecului termoizolant, recomandări, fotografii şi schiţe. La final este şi un deviz al reabilitării cu propriile forţe, care sigur îi va încuraja pe cei care îşi caută mereu ceva de făcut. Cred că un astfel de proiect este util pentru cine îşi construieşte o casă cu buget restrâns sau a cumpărat / moştenit o casă neizolată.

Eu, dacă aş avea o casă în zona montană, aş opta pentru materiale locale, mai exact deşeuri din industria lemnului şi în loc să plătesc pe cineva pentru asta, aş încerca să bricolez, eventual cu ajutorul familiei şi prietenilor. Este un sentiment de mândrie când faci totul singur, dar este mai distractiv să fii în mijlocul unui grup vesel atunci când faci o astfel de treabă.

Eficienţa energetică este mereu importantă, iar omul gospodar îşi face sanie vara. Pentru zidarii amatori, sunt materiale video şi pe pagina de Facebook a campaniei. În concluzie, poţi să-ţi reduci la jumătate cheltuielile pentru căldură, salvând în acelaşi timp planeta, chiar dacă ai venituri mici sau eşti Hagi Tudose. Este de ajuns să fii harnic şi întreprinzător, investiţia este în mod clar bună.

luni, 27 iunie 2016

Do it yourself - izolarea caselor din zone joase, cu preturi joase

De când am auzit de izolarea termică a caselor, mi s-a părut o risipă enormă de resurse faptul că cele mai multe case din România nu sunt izolate. E adevărat că numeroase persoane care trăiesc la casă, mai ales în zonele rurale, nu-şi permit să-şi izoleze casele mai noi sau mai vechi în care stau. Prin urmare, eficienţa energetică este scăzută în ţara noastră.

Dar cred că există şi destui oameni care, dacă ar şti că poţi să-ţi izolezi casa cu bani puţini, s-ar pune pe treabă, pentru că pe termen lung poţi economisi la căldură. La casă plăteşti mai mult, în medie, pentru încălzire decât dacă ai sta la un apartament, deci diferenţa contează. În plus, am proteja mediul şi mai ales pădurile prin consumul redus de materiale pentru încălzire.

Proiectul http://www.confortpentrucasata.ro te ajută să facă izolații termice cu produse uzuale și cu un cost minim. Acesta face parte campania „Caldura la indemana!”a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin intermediul căreia se oferă sfaturi practice și mai ales accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru cei care vor să-și izoleze singuri casele. 

În funcție de zona în care locuiești, ţi se propun niște materiale pe care le poți folosi ca să-ți izolezi casa și ți se explică și cum se face, pas cu pas. De asemenea, sunt multe sfaturi pe acest subiect şi pe pagina https://www.facebook.com/eficienta.energetica.locuinte de unde am luat şi imaginea din acest articol.

Spre exemplu, pentru casele din zonele joase ale României (lângă marile râuri sau Dunăre), se recomandă izolații cu stuf și papură, paie de cereale, coceni de porumb, tulpine de floarea-soarelui, fibre de cânepă, in sau lână de oaie. Mai multe detalii despre acest tip de izolație găsești aici.

Deoarece locuiesc în această zonă, dacă aş avea o casă (acum stau la bloc) aş aplica şi eu sfaturile din acest manual. Pe scurt:
- Pentru orice tip de casă, cu pereți realizați cu unul sau mai multe materiale precum: cărămidă, paiantă, chirpici, BCA, sau alcătuiri combinate (lemn, stuf, argilă), soluția de bază, de aplicare și realizare practică în regie proprie a termoizolațiilor este unică și general valabilă, diferind doar detaliile de ancorare și, evident, natura materialelor de bază avute la îndemână și utilizate în acest scop.
- Materialele de termoizolare, în special cele de natură fi bro-lemnoasă, pot fi aplicate ca atare, direct, uscate (îndeosebi paiele, stuful, cânepa) sau tratate cu soluții simple de apă cu argilă, var stins ori combinate, și apoi zvântate-uscate. Pentru lâna de oaie brută este obligatorie tratarea cu apă
(soluție) de var, var-argilă.
- Toate elementele suport, grinzi orizontale, stâlpișori sau rigle verticale trebuie atent fixate și verificate, întrucât acestea susțin toată greutatea stratului termoizolator și sarcinile dinamice provocate de acțiunile climatice din vânt sau acțiunile seismice!
- Dacă materialele de termoizolare se aplică după îmbibarea cu soluții de argilă-var, este necesar să se aștepte, înainte de a fi aplicate, scurgerea și zvântarea acestora în locuri acoperite dar deschise (șoproane), pentru a evita umezirea pereților și, în special, a tavanelor pe care se aplică.
- Ideal este să se ajungă la uscare înainte de aplicare. Lucrările trebuie efectuate numai în sezonul cald pentru a exista timpul și condițiile necesare (temperaturi ridicate și vânt) uscării straturilor de termoizolare, înainte de a aplica mortarele de acoperire și de fi nisare.
 - După aplicarea stratului termoizolator este necesar ca acestea să se țină o durată de timp mai mare (minimum 1 — 2 luni) neacoperite, dar protejate de apa din precipitații, pentru uscare.
-  Plasa metalică pentru izolare poate fi folosită din bucăți, care se vor suprapune și lega între ele cu sârmă de 2—2,5 mm, pe lățimi de minimum 10—15 cm. 
- Plasa poate fi metalică, de tip plasă sudată sau împletită, de grosime minimă de 1,5—2 mm, plasă rabitz clasică sau din fibră de sticlă, în funcție de tipul de material şi de posibilitățile de achiziționare.
 - Nu se aplică folii hidroizolante sau impermeabile peste umplutura termoizolantă în podul caselor, pentru a se permite uscarea permanentă a acesteia. 
- Se va remedia orice infi ltrație de apă cauzată de defecte de acoperiș și învelitoare. 

Aplicând cea mai costisitoare variantă, cu structură adițională din lemn, cu tratamentul materialelor cu soluții de var natural și argilă, cu plasă metalică zincată, cu o casetare foarte stabilă și cu aprovizionarea cu var deja stins, costul estimativ este de cca. 27 lei / mp, echivalentul a 6 euro / mp, evident, excluzând materialele de termoizolare accesibile local, în propria gospodărie, din agricultură sau apropiat locuinței. 
Există rezerve de reducere a costurilor prin: 
- mărirea intervalelor de casetare, adică reducerea cantității de lemn; 
- prepararea varului pastă prin stingerea în gospodărie a pietrei de var arse, ducând la costuri mult reduse; 
- utilizarea de plase mai ieftine. 

Data viitoare, voi despre cum să izolezi casele de la munte, pentru cei care au cabane acolo (ceea ce îmi doresc şi eu).

joi, 16 iunie 2016

Festivalul Internațional de Statui Vivante din Bucureşti

Azi începe acest festival de cinci zile, ajuns la a şasea ediţie. Proaspăt întoarsă de la Festivalul Internaţional de Teatru din Sibiu, recomand cu căldură teatrul de stradă. În Bucureşti, ne mândrim cu Teatrul Masca, care promite cea mai solidă ediție de până acum a Festivalului, atât din punct de vedere cantitativ cât și, mai ales, calitativ. 

Masca a acordat o atenție deosebită statuii vivante în această perioadă și a creat nu mai puțin de 40 de astfel de statui.  Dintre acestea, două îl vor omagia pe sculptorul Constantin Brâncuși. Accesul la toate reprezentațiile din cadrul Festivalului este gratuit, iar programul arată în felul următor:
– 16 Iunie: ora 20.00 –Noaptea Statuilor Vivante – Casa Filipescu Cesianu, aflată la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol, București.
– 17-18 Iunie: Parcul Crângași
– 19-20 Iunie: în Parcul Al. I Cuza

Mai multe informaţii despre actuala ediţie găseşti aici şi dacă tot nu te-am convins, uite nişte fotografii de la ediţiile anterioare. Apropo de fotografie, se va organiza un Instameet pe data de 16 Iunie, de la ora 20.00, la Noaptea Statuilor Vivante (Casa Filipescu Cesianu, la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol). Cei pasionați de Instagram pot încărca fotografii de la eveniment folosind hashtagul #statuivivante, iar cea mai reușită fotografie va fi premiată cu 50 de euro. Pentru a intra în concurs, fotografiile trebuie să fie încărcate pe Instagram în perioada 16 – 19 iunie. Succes!


marți, 26 ianuarie 2016

Colegi de serviciu cu...tulburări de personalitate

Asta ca să nu spun "nebuni" sau să folosesc alte expresii denigratoare la adresa persoanelor cu boli mintale. Nu sunt psiholog sau psihiatru, prin urmare nu pot pune un diagnostic, totuşi am observat anumite comportamente şi am descoperit un domeniu de studiu la intersecţia dintre "afecţiuni psihice" şi ceea ce numim defecte de caracter. 

Atunci când cineva vede sau aude lucruri pe care alţii nu le văd sau aud, este clar că acea persoană are nevoie de tratament (medicamentos şi psihanalitic) şi poţi să simţi milă pentru el sau ea; poate să-ţi provoace şi teamă că ar reprezenta un pericol pentru cei din jur sau pentru sine şi în unele cazuri se impune chiar izolarea sa. Dar atunci când un om are pur şi simplu o personalitate care poate fi definită în cei mai pozitivi termeni ca "dificilă", te întrebi dacă este sau nu de vină.

Totuşi, trebuie să lucrezi cu astfel de persoane şi uneori ele îţi sunt chiar şefi, de aceea e bine să te documentezi în privinţa problemelor psihologice. Conform Mary-Clare Race şi Adrian Furnham (în Mental Illness at Work), există mai multe moduri de a caracteriza o tulburare de personlitate, de exemplu prin prezenţa a cel puţin uneia din trăsăturile de mai jos:

- Aroganţă: toată lumea se înşeală, numai ei au dreptate
- Melodramă: vor să fie mereu în centrul atenţiei
- Volatilitate: starea lor de spirit oscilează frecvent
- Prudenţă excesivă: nu pot lua decizii importante
- Neîncredere generalizată: se concentrează pe aspectele negative tot timpul
- Detaşare: sunt rezervaţi şi distanţi cu colegii
- Excentricitate: li se pare distractiv să fie diferiţi doar de dragul de a fi diferiţi
- Rezistenţă pasivă: tăcerea lor e greşit interpretată ca acord
- Perfecţionism: se concentrează pe detalii, chiar dacă ansamblul stă prost
- Dorinţa de a fi plăcut(ă): cel mai important lucru este pentru ei popularitatea.

Cu toţii cunoaştem cel puţin o persoană care "suferă" de problemele de mai sus, dacă nu suntem chiar noi cei care avem respectiva caracteristică. Dar acestea nu sunt problematice decât atunci când sunt extreme. Cu alte cuvinte, oricine poate să fie mai mult sau mai puţin arogant sau melodramatic etc, dar poate să "funcţioneze" normal în societate dacă măsura în care este arogant nu depăşeşte un prag care face ca relaţiile lui sociale (de la serviciu) să devină imposibile. 

În plus, anumite trăsături pot fi contextuale de exemplu o persoană poate fi rece cu colegii ei pentru că nu simte că are ceva în comun cu ei, însă în alt mediu de lucru ar fi mult mai prietenoasă. Se cheamă că ai o tulburare de personalitate dacă eşti aşa cu oricine, nu doar cu un set de oameni care îţi dau motive serioase să nu fi amabil cu ei.

O altă clasifcare, ce conţine termeni mai "tehnici" este următorea:
- paranoia: neîncredere şi suspiciune, interpretarea oricărei motivaţii ca fiind răuvoitoare
- tulburarea de tip schizoid: detaşarea de relaţii sociale şi expresivitate emoţională restrânsă
- tulburarea de tip schizotipic: disconfort acut în relaţii apropiate, distorsiuni cognitive sau de percepţie, excentricitate în comportament
- personalitatea antisocială: indiferenţă faţă de drepturile altora şi violarea acestor drepturi
- borderline: instabilitate în relaţii interpersonale şi în percepţia sinelui, impulsivitate
- tulburarea histrionică: căutarea de atenţie şi emotivitate excesivă
- narcisism: grandoare, lipsă de empatie şi dorinţa de a fi admirat(ă)
- tulburarea evitantă: inhibiţie socială şi sentiment de inadecvare, hipersensibilitate la evaluare negativă
- tulburarea dependentă; comportament submisiv şi dorinţa de a fi în permanenţă protejat(ă)
- tulburarea obsesiv-compulsivă (anancastică): preocuparea cu ordine şi control, perfecţionism.

La acestea se pot adăuga: personalitatea auto-defetistă (caracterizată prin sacrificiul de sine), pasiv-agresivă şi agresivă (sadică) şi altele. Despre cele din urmă am mai scris aici. Despre altele voi scrie mai pe larg, cu exemple reale, fără a da informaţii de identificare, bineînţeles.

După cum se poate observa, aceeaşi tulburare poate primi altă etichetă, de exemplu melodramatic şi histrionic - în română, histrion înseamnă actor de comedie la vechii greci şi romani, având şi sensul de bufon sau măscărici. Câteodată, o persoană are mai multe tulburări de personalitate în acelaşi timp. Ele pot fi de asemenea grupate după diferite criterii (caracteristici comune):
- ciudat şi excentric; paranoic, schizoid, schizotipal
- dramatic şi emoţional: anti-social, histrionic, narcisist, borderline
- anxios şi temător; evitant, dependent, obsesiv-compulsiv.

Am să încep cu descrierea unui caz de narcisism, pentru că mi se pare una din cele mai "nesuferite" tulburări. Chiar şi având o educaţie bună (măcar cei şapte ani de acasă), cam unu la sută din populaţie suferă de narcisism. Narcisiştii tânjesc constant să fie adoraţi, să se simtă speciali şi sunt insensibili cu cei din jur. În acelaşi timp, sunt mânioşi dacă îi critici. Ei cred că merită un tratament aparte şi sunt foarte supăraţi dacă îi tratezi ca pe oricine.

Nu e de mirare că narcisismul e foarte frecvent în jurul managerilor, dar am să descriu o narcisistă care nu e manager şi cu care nu am interacţionat profesional, pentru că dintre toate persoanele pe care le suspectez că au această tulburare, ea mi se pare cea mai ilustrativă. În primul rând, are un simţ al propriei importanţe exagerat, astfel că se aşteaptă ca realizările ei intelectuale să fie recunoscute ca superioare. Apoi, în fanteziile ei, toţi bărbaţii sunt îndrăgostiţi de ea, chiar dacă nu vor să recunoască.

Fiind unică, nu poate fi înţeleasă decât de alte persoane care sunt şi ele foarte speciale, adică au un statut social înalt. Nici nu-şi doreşte să recunoscă sau să se identifice cu sentimentele altcuiva, inteligenţa ei emoţională fiind undeva spre zero. De fapt, este invidioasă (mai ales pe alte femei) şi vrea să se creadă că alţii o invidiază pe ea. Câteodată este amuzant să o asculţi lăudându-se, dar de cele mai multe ori e frustrant.

Dorinţa de a fi iubită şi admirată o face să fie o persoană sociabilă şi chiar charismatică, dar în final această dorinţă neîmplinită este auto-distructivă. Vrea să fie plăcută şi să i se facă complimente (mai ales legate de felul cum arată), iar atunci când un poet amator îi dedică versuri erotice, simte nevoia să le împărtăşească, pentru a arăta cât este de apreciată. În concluzie, este departe de o stimă de sine sănătoasă. Nu fiţi ca ea!